814 matches
-
plecărilor, din cramă vine un iz de voie bună. pană de păun la pălărie semn de trecere: pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Gh. Grigurcu - scriitor - revista STEAUA nr.3/1990 Cornel Regman - critic - revista LUCEAFĂRUL /25 octombrie 1975 - Omnia fluunt Pentru Tania Saiciuc (decembrie 2012) O poetă a murit singură într-o casă goală Ca o coajă de nucă, Avea o voce șoptită, de izvor, Vorbea numai despre iubire, Despre iubirea pe care nu o avea, Pe care o pierduse în codrii noștri cei adânci, toate trec, Paul Celan trece nepăsător printre valuri, fluviile sunt nămoloase precum indiferența noastră, toate trec, nimic nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea în anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mâna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii înfundați în orbite, era trist s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se alipea de el. Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a rugat pe marele stăpân s-o ierte că-i pricinuiește tulburare și mâhnire. — Am pierdut un bun scump, gâfâia venețiana șoptit. Doresc altul tot de la cel ce mi-a dăruit pe întăiul. Măritul împărat i-a cuprins tâmplele: —Alină-te, iubirea mea, a zis el grav. Trist sunt și totuși mă faci fericit. Fi-vom pururi amândoi și în cealaltă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își privi adversarul prăbușindu-se în nisipul îmbibat de sânge. Impasibil, îi ascultă strigătele de durere. Ridică din nou daga spre cer și, încet, o coborî spre omul întins la picioarele sale — Nu-l omorî, îi ceru un glas abia șoptit. Nu-l ucide. Valerius se trezi cu o tresărire de spaimă. Privi în jurul lui, în peștera în care se refugiase; era în inima codrilor, nu departe de Rhenus. Zorii începeau să sclipească palid. Era singur. Din nou glasul acela, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu vin și o bucată de pâine de orz, apoi se duse repede lângă rănit, șoptindu-i cuvinte pe care doar el putea să le audă. În încăperea cufundată în liniștea nopții se auzeau doar trosnetul focului și glasul acela șoptit. Trosnetul și șoaptele se amestecau, devenind un singur sunet ce alina oboseala lui Valerius. Dacă vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se mișcă. Nu dormea niciodată după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o cravată lată, argintie, legată cu un sănătos nod Windsor. Eram în West Village, acolo unde străzile au nume. Bank Street arăta ca o bucățică din sentimentala Londră, cu grilaje negre și flori palide, îmbrățișând sfioasa gresie, chiar și boarea șoptită a ramurii și frunzei. În timp ce mergeam, am avut ocazia să văd un puști de culoare foarte elastic, cam de vârsta lui Felix sau poate ceva mai mare, alături de drăguța lui prietenă. Se întinse cu un gest neglijent spre pomul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
informație medicală sofisticată. Adesea se simte slăbită și leșină. Bells, ea e Sam Jones, cea care a făcut sculptura. Veți face cunoștință cum se cuvine după ce se va simți mai bine. Îmi cer scuze, spuse către mine pe un ton șoptit. Am clipit nedumerită; nu înțelegeam de ce Suki își cerea scuze, nici de ce se purta ca o gazdă în cadrul unei toalete pentru femei. Poate considera că ne aflăm pe proprietatea tatălui ei. Și totuși... Belinda îndepărtă mâna surorii ei cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Domnul Rattray este foarte nebunatic. James încuviință scurt din cap înspre mine și se aplecă peste birou, șoptindu-i ceva la ureche lui Susie. Ea a chicotit, obrajii ei luând o tentă de roz, și i-a spus aproape pe șoptite: N-aș putea spune... păi, poate... bine, rămâne vineri atunci. James a mai mormăit ceva, s-a uitat la ceas și s-a îndreptat către hol. Susie a chicotit din nou și a continuat cu asta până i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm inventat după cântecul șoptit al orbului. Părea știută melodia lui, îmi părea știută și silueta orbului din stație, păreau toate știute, trăite cândva, văzute cândva, povestite sau doar imaginate cândva. Sunt astfel de clipe ciudate, când totul ți se pare atât de vechi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se știe cum, În grații. Oliver o privi cu teamă. Doamna Bernic, ridicându-și alene mâinile Împodobite cu brățări și tinichele scumpe, Îl invită să se cufunde Între satinurile sale. „De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă Îl enervă În așa măsură, Încât, năpustindu-se asupra ei, o Înfășură În pături și, deschizând larg ușa, o aruncă, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Asta pentru siguranță. Și apoi, știți foarte bine asta, trebuie să nu scăpăm din vedere triunghiul conjugal...” „Atunci”, zicea Mathilda, „v-aș ruga să-mi permiteți ca, alături de costum, să Întind rochia de seară...” „Deasupra sau dedesubt?” mai Întreba medicul șoptit. „N-aș vrea să mi se boțească vălul...” „Deci, deasupra, nu-i așa?” Își freca stomatologul Paul mâinile de satisfacție, pregătindu-se să sară pârleazul... De obicei intervenea ceva neașteptat În ultima clipă și pârleazul râmânea mereu neescaladat... În locul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să scape de această viziune. „N-ar trebui să vă faceți prea multe griji pentru Lilith... E acolo unde e. N-o va călca nici un tramvai, nici o locomotivă”, peroră inginerul. „Când e vorba de femeie”, adăugă el cu același glas șoptit, „funcționează legea junglei: care pe care... Unul deasupra, celălalt dedesubt. Nu există o altă cale. Armonia Într-un cuplu e doar o vorbă aruncată-n vânt... Dacă nu știi să-i pui frâu, femeia nu cunoaște milă... Zău, n-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu pumnul lui osos În masă. Nu există nici un Popescu de aici din sat care să fi pierdut sau părăsit vreun copil la vremea de care-mi zici. Gelu se mulțumi să-l privească fix și să-i spună, pe șoptite aproape, doar atât: — Domnu’ Învățător! Furtuna se apropia și era, așa cum dinainte ați știut cu toții că va fi, o adevărată furtună de vară. Răbufnise Întâi un vânt dogoritor și grăbit care făcuse să scârțâie gardul vechi de lemn și acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru a sucomba prematur din pricina unei anemii virale. Amintirea îl făcu să se ridice în picioare și să se plimbe prin fața rafturilor de cărți. Tăcerea de cavou persista. Tocmai cerceta un raft dedicat economiei marxiste, când auzi din nou vocea șoptită a lui Dudley: — Repercursiunile, tovarășe. Lagărele de refugiați pentru corcituri obraznice ca voi. Domnul Rolff va avea și el șansa să obțină statutul de martor al acuzării, așa că dacă nu ne devine ostil, îi veți face un serviciu furnizându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Niles. Noapte bună, detective. Danny porni, împleticindu-se, spre ascensor. Coborî la parter și ieși afară, recăpătându-și încet-încet vlaga în picioare. Traversă peluza, luând-o spre stația de taxiuri din Temple Street, dar se opri la auzul unei voci șoptite. — Flăcău. Danny îngheță. Dudley Smith ieși din umbră. — E o noapte superbă, nu-i așa? spuse el. La taclale cu un ucigaș. Danny zise: — L-ai ucis pe José Diaz. Tu și cu Breuning l-ați omorât pe Charles Hartshorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puternice. Cei mici se ștergeau grijulii pe încălțăminte și intrau în clasă. Cei mari stăteau de vorbă nepăsători, așteptând "să sune"! Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întîmplare, lângă un băiat voinic. Nici un cunoscut. Vorbe, pe șoptite. Băncile, aproape pline. De câte ori se deschide ușa, toate capetele, dar absolut toate, ca la o comandă, se-ndreaptă spre ea, să vadă cine mai vine. În sfârșit, ușa se deschide larg și intră un domn înalt și slab, cu mustață
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Shaolin greutățile puse pe brațe și genunchi În dificilele poziții zhuang, cele În care nu trebuiau decât să stea, așteptând ca timpul să treacă prin ei, dându-le forță și rezistență. - Ești apăsat de gânduri, Oan-san, se auzi vocea aproape șoptită a maestrului Shan Bao. Deși e iarnă grea, simți apropierea plecării... - Așa e... răspunse tânărul. Mă gândesc la plecarea asta de șaisprezece ani. Dar parcă totul În jurul meu s-a schimbat. Parcă lumea e alta. Și eu sunt altul. - Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Frassetti? Mai putea, oare, căpitanul Oană să se ridice și să țină În mână faimoasa lui spadă de Toledo? Încet, aproape neobservat, mâna stângă a căpitanului urcă spre umăr și strânse mâna lui Amir. Asistența auzi, apoi, un singur cuvânt șoptit: - Luptă! Amir răspunse strângerii de mână și spuse, privindu-l În ochi pe căpitan. - În fața lui Tengri m-ai iertat și m-ai recunoscut drept fiu. Îți mulțumesc pentru iertare. Din această clipă orice dușman al tău este și dușmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
suflet, cu dor și cu lacrimi ... Lacrimi pierdute Lacrimi pierdute printre gene se scurg Spălând durerea din vechiul amurg, Cioburi de vise iau formă de stele Spălând tristețea din gânduri rebele... Răsari curcubeu peste fruntea boltită Alungând lacrima din vorba șoptită, Și umple-mă soare cu dor și speranță, Iubirea celestă spre tine mă-nalță... Dragobete Fecior ce umblă agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
taina nopții albul văl și-l scoate Și dăruindu-se te poartă-n nemurire. Am vrut și încă vrerea-mi este neclintită, Să fim un dor ce-n două trupuri se împarte, Și de-mi va fi mplinită ruga mea șoptită, Nimic și nimeni nu ne va putea desparte. Introspecție Când pleoapele grele de lacrimi neplânse Striveau între gene tristeți de-altădată, Privirea-mi zâmbea, căci lumina răsfrânse Iubirea ce-n suflet fusese brodată. Era un izvor de splendoare-n speranța
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Se întorc cocorii zilelor în care ascundeam iluzii dorului șoptit. Mă-nfioară gândul (ești aici) și-mi pareprimăvara asta s-a îndrăgostit... păpădii pocnesc, vișini dau în floare. Atenție, cad flori! cad flori de tei ca un păcat prin geamul verii care plânge de dorul tău ce-nsingurat de dorul meu nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Argument pentru a fi, volum de poezii Eminescu - filozofie a singurătății și a plenitudinii Principii de viață: Pentru mine poezia e o curgere, un fluviu. însetații însuflețesc fiecare picătură.” Reverie Adorm tremurând genele pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]