1,066 matches
-
sărut cu gura închisă. N-am mai văzut-o niciodată pe Anna. Acasă, signor Giovanni stătea în sufragerie, pe bicicletă, și pedala. A aruncat o privire spre mine și a spus: „Ciao.” Signora Maria și-a șters repede mâinile cu șorțul ei de bucătărie, după care a vrut să afle cum a decurs totul. Ochii îi scânteiau. Niciodată nu fusese la bătrânul acasă. Am povestit despre sală, coloane, lumină, masă, mâncare. N-am povestit nimic despre Anna, Mussolini și dansul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
citi numele tatei și cel al familiei Flumian. Scrisoarea stătea în cutie încă de dimineață devreme, o ochisem eu prin deschizătură. Signora Maria ținuse un timp plicul în poală, privindu-l pe toate părțile. Înainte de asta, își ștersese mâinile cu șorțul ei de bucătărie. Mă așezasem și eu lângă ea, legănându-mi picioarele. În cele din urmă, ea a spus „molto importante”, punând cu grijă plicul pe comodă, acolo unde așteptau scrisorile importante, până veneau acasă Francesco și Paolo. Tata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-mi iasă și mie mărgele în ochi, însă așa ceva nu-i stă bine unui rebel. John Wayne n-avusese niciodată mărgele în ochi. Sau Brando. Numai femeile pe care le lăsau ei în urmă. Acelea își ștergeau lacrimile cu șorțul, ori se prăbușeau pe un pat, hohotind. Ce făcuse mama când am plecat eu de acasă, n-am de unde să știu. Era noapte și mama stătea departe de noi, lângă șine. O auzeam numai cum repetă întruna „dragul mamei” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Locomotive cu aburi. Ce a făcut mama când a rămas lângă șinele goale, n-am cum să știu. Poate s-a dus să se arunce pe pat, hohotind. Poate i-a fost destul să se șteargă la ochi cu colțul șorțului. Când vezi scenele astea în filme, eroii deja au plecat. Signor Giovanni a spus: „ Maria, lasă băiatul în pace”. Toți au zâmbit cu înțeles, pentru că signor Giovanni își ieșise și el o dată din fire. Am văzut în vitrina unui magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a primit bine. Am sunat și, când ușa s-a deschis, am spus dintr-o răsuflare: «Sunt băiatul lui Teodorescu, vin direct de la țară. M-a trimis mama la dumneavoastră și vă transmite salutări.» Femeia și-a șters mâinile cu șorțul de bucătărie, m-a îmbrățișat și mi-a dat să mănânc. A gătit ce adusesem eu de la țară și seara, când bărbatul și fiul ei s-au întors de la lucru, ne-am așezat încă o dată la masă. La ei am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sunt îngrijite, astăzi voi avea eu grijă de Yotam, pentru ca voi să puteți ieși. Cât de neașteptat fusese totul, nu bănuisem nimic, nici o secundă, mama părea atât de fericită cu noi, cu micuța ei familie, atât de frumoasă după-amiaza, cu șorțul în talie și cu broboane de transpirație înflorindu-i deasupra buzei superioare. Toți trei eram îndrăgostiți de ea, Yotam cel micuț, care locuia sub rochia ei și plângea când ea nu era lângă el, eu care o admiram și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frigorifică, Nickie. O să-i cîntăresc după aia. — Doamnă Packard, aș putea vorbi un minut cu dumneavoastră? — Spune. Nu vezi că-s ocupată? — Aș vrea, dacă se poate, să-mi plătiți acum. Doamna Packard era o femeie frumoasă și purta un șorț din bumbac vopsit. Avea o piele foarte fină și era foarte ocupată, iar ajutoarele de la bucătĂrie veniseră și ele. Doar nu vrei să zici că vinzi păstrăvi? Nu știi că-i ilegal? Știu, spuse Nick. Peștii vi-i fac cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am tăiat. — Hai să ți-i dau. SÎnt În anexă. Nick și cu soră-sa se luară după ea. CÎnd ajunseră pe trotuarul care ducea la magazia În care se ținea gheața, femeia se opri, Își băgĂ mîna-n buzunarul de la șorț și scoase un portofel. — Trebuie să pleci de-aici, spuse ea repede și amabil. Și cît mai curînd cu putință. De cît ai nevoie? — Am șaișpe dolari, spuse Nick. — Uite, mai ține douăzeci. Și n-o băga-n belea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dar eram conștientă că, fiind singura femeie din birou, îndatoririle cu pricina îmi vor fi transferate cu viteza luminii, dacă nu voi fi fermă de la bun început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gândire, să știi măcar treizeci de sortimente de vin franțuzesc, să poți face cinșpe tracțiuni la bară și să alergi un kilometru în mai puțin de zece minute? Leo I apoi a ieșit din bucătărie legată la brâu cu un șorț albastru, înstelat - brunetă și încă murdară de grăsimea puiului pe mâini. Eram îndrăgostit până peste ochi. - La ce te uiți? - E Dinescu, se dă în spectacol în Parlament. Nu-și pot ține ăștia ședința de el. A luat un sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
târziu, se enerva dacă găsea frigiderul gol. Cu ce mă hrănești, Piti, ei? Uite, uite ce aiurea arată Framul ăsta vechi când e pustiu. Zici că e o cușcă pentru copii răi. Așa că luasem un pui și o încinsesem cu șorțul albastru-înstelat.... trosc! rupsese picioarele prăzii, ciocănelele. De unul singur mi-aș fi luat un cap de porc, l-aș fi fiert, aș fi aruncat apa, aș fi rupt cu degetele buzele râtului, aș fi cronțănit în dinți urechile cartilaginoase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fiindcă mă încurca la treabă. Dar ce ți-am făcut? — Tot umblai cu mătura aia, în loc să-ți vezi de treaba ta. — Pentru asta trebuia s-o închizi în dormitor? Să nu mai faci așa ceva. În altă zi, Teofana a luat șorțul Floricăi și a învelit păpușa. Când a observat, Florica a luat-o în primire. — Ce ți-am spus să nu te mai atingi de lucrurile mele?! A smocăit-o de păr și i-a smuls șorțul. Primele palme le-a primit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
altă zi, Teofana a luat șorțul Floricăi și a învelit păpușa. Când a observat, Florica a luat-o în primire. — Ce ți-am spus să nu te mai atingi de lucrurile mele?! A smocăit-o de păr și i-a smuls șorțul. Primele palme le-a primit când i-a spus Floricăi că nu este mama ei și de-atunci bătăile s-au ținut lanț. Era într-o zi de sfârșit de săptămână. Florica pregătise niște ciorbă de pui, mâncare ce nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și tata când îi va spune și de frică am fugit. —Aoleu! Aoleu! Și unde mergi acușica? —La tușa Agripina. Unde stă tușă-ta, o mângâie Rusalda, căreia i se făuse milă de ea, ștergându-i lacrimile de pe obraz cu șorțul, în timp ce Teofana se pornește și mai tare pe plâns. Nu mai plânge, puradelo mică! Unde stă tușă-ta? În satul ăla,la Cocora, îi arată Teofana casele care de-abia se vedeau în zare. —Apăi și noi mergem într-acolo
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pocnit huliganul ăla peste nas, dar și eu i-am tras niște pumni să mă țină minte. — Ești puternică, fă Prințăso. Mi-ar fi luat trăistuța dacă nu veneai tu. Stai să te ștărg dă sânge, o șterge Izaura cu șorțul ei. — Să nu spui lui neneo și mumii Rusalda ce s-a întâmplat că nu mă mai lasă la cerșit! Auzi, fă? Aud, fă, aud. La cerșit erau și zile mai rele și zile mai bune. Prințesa învațase meseria și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a stat trei ani în armată. Îndată ce se întoarse Miron Iuga la Amara, oamenii porniră la Burdea și se suiră în tren. Erau șapte. Sosiră în București dimineața și nimeriră tocmai bine spre amiazi în strada Argintari. O domnișoară cu șorț alb îi întîmpină în capul scării și le spuse că cucoana de-abia acuma se scoală, c-a avut petrecere mare azi-noapte, și să aștepte afară, adică pe stradă, pînă-i va chema. Așteptară pe trotuar, liniștiți. Ce altă treabă au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu supranumele de Nebunul) urca spre vârful coșului. Ajuns în vârf, copilul se ridică în mâini pe buza coșului și rămase câteva clipe pe vine. Strigătele speriate ale femeilor din balcoane se întețiră, iar vreo doi muncitori în halate și șorțuri albe o luară la fugă de-a lungul curții spre baza coșului. Parcă sfidîndu-și spectatorii, Mendebilul, șovăitor, se ridică în picioare. Rămase drept, subțire ca un cui, la acea înălțime amețitoare. Privea în sus, dar făcea cu mâna spre pământ
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze. Vedeam un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori de câmp mai înalte ca el. Vedeam un curcubeu arcuindu-se peste o fabrică de tractoare și o muncitoare, cu basma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întrebătoare către tovarășa ei. Se întoarse și Adrian și o privi mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și răsucea distrat între degete un inel cu chei. Era, ca și cealaltă, îmbrăcată în cenușiu, cu un mic șorț verde, care, la lumina palidă a coridorului, părea decolorat. - Depinde, rosti în cele din urmă, foarte încet, parcă ar fi șoptit. La ce anexă? - În orice caz, o întrerupse Adrian, nu e la cea cu văduva... I-am uitat numele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gata să intre, când auzi șoapte precipitate în spatele ei. Femeia deschise repede poșeta și, ca și când și-ar fi dat seama că a uitat ceva, se întoarse brusc, îndreptîndu-se grăbită spre bar. Privi ca din întîmplare femeia palidă, cu un mic șorț verde, care-și stăpânea anevoie emoția, și tânărul care-i vorbea în șoaptă, agitat. Alături, un bărbat înalt, cu o figură severă, își ținea amândouă mâinile la spate, silindu-se să privească drept înaintea lui. Întovărășindu-l, Adrian continua să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bune, dinainte de război, și pardesie de camilhar, și pasmanterii, și danteluri - uite-așa maldăre de cârpe. Și ea pe toate le sucea, le răsucea, le-ntorcea, ce nu scotea din ele ! Haine lu Tudor, tocma pe măsură, cămăși de noapte, șorțuri de bucătărie, costume de baie ; într-o vreme, îi făcuse Ivonei și pantaloni : pantaloni peșior - așa le zicea p-atuncea. Tot la mașina de cusut, dă-i și dă-i, tot cu croitu. Din ochi croia, fără tipare, fără nimic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și fructe despre care nici măcar nu știți dacă au sau nu sîmburi și dulciuri de tot felul - o obscenitate de care nu ați mai avut parte de ani buni... Serios? De ani buni? Nu ați avut parte vreodată. Băcanul, cu șorț și bonetă, la Început zîmbind politicos, apoi cu o figură jenată, vă spune În limba lui plină de consoane melodioase cam ce puteți cumpăra cu suma de bani pe care i-o fluturați prin față - cîteva chestii mici, subțiri, așa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate să fi urmărit ceva, se poate ca totul să fi avut o anumită semnificație. De fapt, acum când reflecta, era convinsă că Ruby urmărea ceva, ceva ce lui Alex nu-i plăcea. Își aducea aminte de o lume cu șorțuri albe, scrobite, și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reluă: Baricadele au fost dărâmate. Totul e secret, dar nimic nu poate fi cu desăvârșire ascuns. Există semne pe lume. Ușa din spatele lor se deschise și Ruby își făcu apariția. Rămase în prag, mută. Peste rochia ei cafenie purta un șorț lung, alb, nu chiar imaculat. Se zgâia, dar nu la Alex, ci la George. — Bună, Ruby, bătrânico! îi spuse George. Se apropie de ea și o atinse pe umăr. — Ruby, adu-ne niște cafele, îi ceru Alex. Femeia dispăru. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se temea Alex. Pearl o convinsese pe Hattie să iasă afară și acum stătea în spatele ei, în pragul casei. Peste rochia-i cafenie purta un șorț, pe care ținuse să nu-l scoată când văzuse pe fereastră grupul ce înainta spre casă. Stătea cu brațele încrucișate la piept, în poziție de „drepți“, cu expresia ei mexicană pe fața la fel de cafenie ca și rochia. Era conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]