533 matches
-
și Petrică Tănase, fiul notarului din Enichioi. După terminarea școlii normale a ajuns învățător la Necrasovca Nouă, la șase kilometri de Ismail. Era un băiat frumos, bine legat, de înălțime potrivită și mereu vesel. Ii plăcea să se ție de șotii, să facă farse. Uneori de extrem pericol. Aproape toate satele din vecinătatea Necrasovcăi aveau școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
după un gard și el nou! Cât despre autorii incendiului de la dărăpănătura de școală din Necrasovca Nouă, nimeni nu știa nimic, desigur în afară de doi: Petrică și președintele comitetului școlar comunal, un țăran lipovean cu minte bine așezată chiar și la șotii de folos. Bietul Petrică își doarme somnul de veci în curtea bisericii de la Belaevca, în apropierea Odesei. Cine a crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite naționalități, el care era atât de iubit de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
subrevizorii de cancelarie, D.N.Cherciu a rămas de pomină. Muncitor, muncitor dar de o slugărnicie neîntrecută. Voia să nu aibă complicații complicându-i pe cei din jur cu o atitudine mereu afirmativă. Și iată un desant de învățători puși pe șotii: Șura Bărgăuanu, Mișa Driga, Antoniu Malaxian, eu, Vasile Priceputu, Jenică Lepădatu și nelipsitul Petrică Tănase. Și pro și contra Cherciu, ajungem la pariu. E de credință și personalitate? Banii jos și în frunte cu Petrică, hai la Cherciu. Batem la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că altfel nu te descurcai. Sigur, sume mici, dar în atâția ani se adună. Și nu i-ai răspuns niciodată. Niciodată, Tolea, niciodată. N-ai răspuns, n-ai mulțumit, n-ai scris un rând. Așa că... dacă nu e cumva altă șotie de-a ta... poți să promiți. Cine știe, ți-ar face și bine. În felul ăsta ai o preocupare, uiți de cele zilnice. — Ce muzică, doctore! Ce benzi... În definitiv, e scrisoarea cumnatei, nu poți ști cine a gândit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să înjur, dar în sfârșit cedează. Bineînțeles că sunt isterică: Jake cu siguranță că va aștepta la ușă destul ca să am timp să scot capul pe fereastă; doar n-o să sune și apoi să fugă, precum un puști pus pe șotii. Dar când simți ceva destul de puternic pentru un bărbat care se află sub fereastra ta și care sună la tine la ușă la miezul nopții, logica nu e tocmai cel mai important lucru la care te gândești. Mă aplec puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de așezarea și servirea celor pregătite. Maria, o femeie În jur de 55 de ani, plinuță, roșcovană, cu bujori În obraji, veselă și pusă oricând pe o șotie, era bucătăreasa noastră și făcea parte din familie, cu ceva vreme Înainte de a mă naște eu. A ținut loc și de bonă, și de menajeră. S-a făcut utilă În orice moment, punând mult devotament și dăruire În totul. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
parcă așteptând alte vești. Spre amiază o luă din loc și se opri la căsuța din chirpici, făcută în primul an al căsniciei lui mistuite de patimile războiului. Își amintea de băieți, ce-i mai certa când se țineau de șotii! Dar Safta?! Vrednică femeie care l-a așteptat, cu înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe, ca să stârpească dușmanii! Nimic nu mai era ca înainte. Parcă totul se dărâma în juru-i. Se căznea să-și astâmpere gândurile negre, care-l
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
alunițe istorice” iar analizele psihologice sunt „marafeturi uzate” și nu trebuie aplicate în practica creației. Principiul adecvării personajului cu mediul, al legăturii artei cu realitatea este exemplificat printr-o povestire plină de tâlc despre viziunea artistului (un școlar pus pe șotii) asupra pofesorului cu riglă și nas mare: „el puțin ne importă - ce simțim noi la vederea lui, aceea importă și aceea o avem aici întreagă”<footnote Ibidem, p. 37. footnote>. Cultul senzației în locul analizei psihologice la Caragiale a fost observat
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sfârșește numai pentru a reîncepe”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 5. footnote>. Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un circuit închis și fără perspective „un spațiu închis, fără ieșire”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 100. footnote>. Din acest
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dar cum să o fac, dacă toată ziua îmi era în fața ochilor? Cum să fug de ea dacă glasul ei părea că mă cheamă? Cum să o ignor, dacă mereu îmi căuta privirea și râdea ca un copil pus pe șotii ori de câte ori ne intersectam drumurile? M-am gândit să o încerc, să stau mai mult cu Erjika fiindcă știam că nu o suportă, să o las să creadă că sunt și eu îndrăgostit, că nu-mi mai pasă decât de mine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
calea limpede spre dorința mea care, dusă într-un îndepărtat necunoscut, mă părăsea în singurătate și încătușat în tristețe. Un prieten din copilărie, parcă-l văd și-n acest moment, mă scotea din ceața care mă înconjura. Mereu puși pe șotii, câtu-i ziulica de mare, colindam pe văi și dealuri împreună, după șerpi și șopârle, gândaci și greieri, păsări și după cuiburile acestora, escaladam copaci și locuri din păduri greu accesibile. Atât unul, cât și celălalt, aveam în sânge inoculată povața
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în timp ce necunoscuta se întorcea rapid către Daniel. Și nu numai că se întorcea, dar uite că venea de-a dreptul spre el. De ce? Daniel observă pe fața ei un zâmbet de neînțeles, ca și cum s-ar fi pregătit să facă o șotie și ar fi gustat dinainte satisfacția pe care urma să i-o provoace șotia, dar toate acelea, șotia și satisfacția și însăși prezența ei, erau ale unei femei mature, aproape tot atât de matură ca doamna Bruda sau ca oricare altă profesoară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
uite că venea de-a dreptul spre el. De ce? Daniel observă pe fața ei un zâmbet de neînțeles, ca și cum s-ar fi pregătit să facă o șotie și ar fi gustat dinainte satisfacția pe care urma să i-o provoace șotia, dar toate acelea, șotia și satisfacția și însăși prezența ei, erau ale unei femei mature, aproape tot atât de matură ca doamna Bruda sau ca oricare altă profesoară de la gimnaziu. De ce venea tocmai spre el? Niciodată femeile ca ea, mature și înalte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a dreptul spre el. De ce? Daniel observă pe fața ei un zâmbet de neînțeles, ca și cum s-ar fi pregătit să facă o șotie și ar fi gustat dinainte satisfacția pe care urma să i-o provoace șotia, dar toate acelea, șotia și satisfacția și însăși prezența ei, erau ale unei femei mature, aproape tot atât de matură ca doamna Bruda sau ca oricare altă profesoară de la gimnaziu. De ce venea tocmai spre el? Niciodată femeile ca ea, mature și înalte și pe față c-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ore, dar uneori este de o veselie din aia ciudată, cu ochi strălucitori și gura cam slobodă. Altminteri, are metodele lui speciale de a preda. În timp ce se plimbă printre șirurile de bănci, se citește pe fața lui că pregătește o șotie. Ochește pe câte un elev care a ațipit și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
așa era mult prea demult și alta să te naști în secolul trecut. De ce l-a mințit? se întrebase el. Nu te-a mințit, a încercat maică-sa să-l liniștească. Spunând asta, zâmbise îngăduitoare. N-a fost decât o șotie de-a lu' taică-tău. Doar îl cunoști. S-a amuzat și el un pic... Dar lui Barnoschi Vasile nu i s-a părut că poți să glumești cu asemenea lucruri. Patru ani adăugați la viața tatălui său: parcă erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care sosise telegrama. Cuvintele poștașului zămisliseră instantaneu în mintea ei un loc magic, nu chiar în ceruri, unde tata se ascundea și de unde putea să comunice cu noi fără să ne dezvăluie acel loc ascuns. O continuare, de dincolo, a șotiilor pe care tata obișnuia să le facă, uneori atât de plauzibile încât, în toiul discuției, mama se oprea contrariată și îl scruta încercând să ghicească dacă e vorba de ceva real sau de o născocire. De pildă: se zvonește că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e vorba de ceva real sau de o născocire. De pildă: se zvonește că începând cu întâi, luna viitoare, proprietarii își vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război. Și cum mama nu prea gusta acele șotii, o telegramă de-a lui sosită acum, din lumea de dincolo, era mai mult decât putea să accepte. Părea că nedumeririi ei i-a luat definitiv locul împăcarea îndurerată în ziua când am adus-o la București, foarte curând după
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
picior, strigându-ți: „Hai, prinde-mă!“ O ascultam înmărmurită. Era oare cu putință să dăm anii înapoi, să ajungem amândouă pe același culoar al timpului, s-o luăm împreună de la început? — De ce nu? chicoti la capătul firului mătușa, pusă pe șotii. Totul e să mă prinzi! — Într-o carte? am tresărit. — Da, se entuziasmă Ioana deodată. Ne-am putea ascunde printre filele ei, să ne jucăm, așa cum n-am avut norocul s-o facem până acum. Îți promit că din când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu e bine nici un câine să-l dai afară!? - Atunci pot spera că îmi vei acorda câteva minute din timpul tău? Poate soția ta nu se va supăra că Îi calc covoarele, ce zici? - Nu fi prețios și pus pe șotii... hai, intră, nu te mai formaliza. Traversară un holișor, în care Alex își lăsă pardesiul, apoi pătrunseră amândoi în sufragerie. Era cald și plăcut. Fără o pregătire prealabilă a unui dialog care avea să se deruleze cu siguranță, Jan scoase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sunt pline de șanțuri și gropi; dacă zărești un felinar fosforescent care te orbește, stai o clipă locului și uită-te în jos, altfel ai să te trezești într-un șanț cu glezna scrântită. Hinchipunul încă se mai ține de șotii; chiar și în nopțile cu lună îți iese la drum de seară cu lanterna magică să te sperie. Trecem pe lângă casa vampirului în formă hexagonală, construită din uși în formă de sicrie, fără ferestre. Pe vampir nu poți conta decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înconjur al adăpostului la o distanță de cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
furișă printre copaci cu grația unui lynx. Cunoștea locurile și cu ochii închiși, și asta nu putea decît să-i ușureze înaintarea. Era exact ceasul acela din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era mulțumit. Dusese lucrul până la capăt. Grațian tropăia și chiuia În balcon. Se bucura ca un copil de o șotie izbutită. Într-o mână ținea o sticlă cu vin, În cealaltă un pahar. Își turnă și bău. În sănătatea cui, nu se știa. Flavius-Tiberius avea și el o sticla asupra lui, dar de bourbon, din cel promis de Grațian. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când își reperă ciudatul client, matahala rânji și călcă frâna. Străinul îi inventarie șoferului obrajii slăninoși de nuanță cenușiu-gălbuie, provenită dintr-o funcționare defectuoasă a ficatului, ca urmare a abuzului de tutun ori dintr-un luft sau șotie a metabolismului. Necunoscutul ocoli motorul, venindu-i, din stânga, în dreptul portierei și ciocăni în foaia de geam pe jumătate coborâtă cu emisfera de argint de la extremitatea îngroșată a bastonului. Încovoindu-se o idee, cartilagiile cefei îi pocniră ca un dop de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]