539 matches
-
lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se târăște într-o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui PARASCHIV prin încăpere, șovăială, spaimă; PARASCHIV, tremurând, începe să pipăie obiectele și să caute lumâinarea.) De ce taci? (Caută printre lucruri.) De ce taci, mă? (Chicotește; încearcă să iasă dintr-o eventuală farsă.) Știu eu că taci... (Găsește ce-i trebuie; aprinde câteva bețe de chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răscoale echipajul crucișătorului Vasco de Gama, și a căpitanului Jaime Baptista, care evadase de curând din fortul Elvas, unde fusese închis laolaltă cu ceilalți șefi ai insurecției din aprilie. Noua rebeliune militară se prăbușește, ca și cea din primăvară, datorită șovăielilor anumitor elemente care juraseră să urmeze pe complotiști, dar care în ultimul moment renunță la insurecție. Lupta cu gărzile republicane și regimentele loiale Guvernului e scurtă, iar șefii insurecției se predau înțelegînd zădărnicia unei rezistențe prelungite. La guvern se află
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o săptămâna mai târziu, era încă destul de proaspătă. De data aceasta nu primea să facă parte din guvern decât în anumite condiții, care nu erau numai grele, dar implicau chiar investirea ministrului de Finanțe cu puteri dictatoriale. Lesne de înțeles șovăielile Guvernului prezidat de generalul Vicente de Freitas. Salazar cerea unei dictaturi militare victorioase să i se încredințeze lui, de la început, puteri dictatoriale. Nu-și lua răspunderea situației economico-financiare și nu garanta echilibrarea bugetului, decât dacă Președintele de Consiliu acordă Ministerului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alte ispite m-au încercat și nu le-am putut ține piept. Mi-a fost frică și din frică am tăcut, am lingușit, am spus minciuni care să-mi fie de folos, m-am lăsat învins de îndoieli și de șovăieli. Am trăit în rău și nu am făcut nimic spre a mă salva. Nu am încetat însă să cred în Dumnezeu. Nu am ocolit Biserica. Nu m-am dezis de morți. Cred în lumea de apoi, în judecata Domnului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi ascund gândul când mi se cere o părere directă. Parșivenie țărănească, străveche. Nu știu din ce experiențe ale strămoșilor s-a sedimentat, dar ea trăiește în mine. Și în mulți dintre noi. De aici ușurința complicităților, a dezicerilor, a șovăielilor. În fond, cred, tot un fel de teamă reprimată sub această funciară neîncredere. Minciună. A început să-mi povestească ce văzuse. Cum venise mașina. Cum coborâseră milițienii, cum omul acela se opusese, cum se agățase nevastă-sa de el, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu obiectele pierdute prin autobuze, troleibuze sau tramvaie, să-mi recuperez servieta cu cheile, să mă întorc la garsoniera mea, să pot deschide ușa, să mă arunc în pat și să dorm, să dorm, să dorm tot somnul din mine. Șovăiala mea în ușa crâșmei, simt, se încarcă de sentimentul unei mari vinovății. Încă nu vreau să mă las copleșit de o astfel de povară, încerc să o ignor, prea bine știind că totuși nu mai am scăpare. Mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
seri de poezie, plimbări sub clar de lună cu feribotul de Staten Island. Îmi făcea bine să îmi văd nepotul puturos și bovin înflorind sub influența energică a proaspetei lui soții. În câteva zile de la sosirea ei, a lăsat deoparte șovăielile pe tema moștenirii și a decis să scoată clădirea la vânzare. Jumătatea care le revenea avea să fie mai mult decât suficientă pentru un apartament cu patru sau cinci camere în cartier, plus o sumă din care să trăiască până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din somn. Pentru o clipă, chiar mă speriasem, zău așa! Ce mi s-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
direct în fața marii hărți a zonei, ce acoperea tot peretele din fund. — Uneori mă întreb cum dracu’ te-au înhățat și te-au băgat în văgăuna asta, când ești atât de deștept. Unde vrei să cauți? Malik îi arătă fără șovăială o imensă pată galbenă, în mijlocul căreia apărea un spațiu complet alb, fără cea mai mică urmă de drum, cărare pentru cămile, puț sau așezare omenească. — Aici, chiar în mijlocul Tikdabrei. în mod logic, drumul caravanei a evitat probabil Tikdabra, a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ai uitat pînă și de război? — Am atîtea lucruri de Învățat! — Da, multe lucruri. Dar are oare vreun rost să le Înveți? Pari mult mai fericit așa... — Adevărata fericire nu poate fi clădită pe ignoranță, replică el. Și adăugă, cu șovăială În glas: Iartă-mă. SÎnt atîtea Întrebări de pus... Spune-mi, eram numai prieteni? — Da, numai prieteni. De ce mă Întrebi? Ești atît de drăguță, Încît, nu știu... — Mi-ai salvat viața. — Cum așa? — CÎnd a explodat bomba. Mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnului Prentice părea să eșueze În fașa calmului imperturbabil al domnului Ford. — Domnul Travers! exclamă Davis, uluit. — Ați spus ceva, domnule? Întrebă domnul Ford, avînd grijă să acopere cu palma pîlnia receptorului. — Ești domnul Travers, nu-i așa? rosti cu șovăială În glas Davis, Înfruntînd privirea senină a celuilalt. — Vă Înșelați, domnule. — Credeam că... — Domnule Bridges, ocupă-te, te rog, de domnul. — Cu plăcere, domnule Ford. Domnul Ford Își ridică palma de pe pîlnia receptorului și continuă să vorbească. Liniștit și sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mergea drept la inimă). Apoi, imediat, mergea singur pe o pajiște imensă și vălurită, cu iarbă Înaltă. Nu vedea orizontul, colinele ierboase păreau să se repete la infinit, sub un cer luminos, de un gri pur. El Însă Înainta, fără șovăială și fără grabă; știa că la câțiva metri sub tălpile lui curgea un râu subteran și că pașii Îl vor duce inevitabil, din instinct, de-a lungul râului. În jurul lui, ierburile unduiau În bătaia vântului. La trezire se simți vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
înțeleagă, dogmatismul dumitale o înghesuie în forme prefabricate, ignorînd ce dă pe dinafară. - Dogma înseamnă forță. - Și neadevăr. Ea aplică prezentului formule mulate pe realități trecute ori viitoare. - Numește-o cum dorești, dar tăria gîndirii noastre stă în lipsa ei de șovăială. Asta ne capacitează acțiunea. Cum nenorociții sînt mult mai mulți decît fericiții, adevărul nostru e indiscutabil. Cei care vă pretindeți gînditori va trebui să cugetați la condiția în care trăiește majoritatea oamenilor și să vă înspăimînte caracterul subuman al ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dumneavoastră, împreună cu delictele, reale, dar destul de neînsemnate, pe care le-ați comis, nu căpătați decât importanța pe care v-o acord eu. Aveți totuși, să nu vă jignesc, datele unui caz mai puțin comun. Ați învins familia, apoi mizeria, propriile șovăieli, pictura. Ați părăsit după puțină vreme catedra, ați nimerit între subversivi. — Răzvrătită perpetuă ? Oricine își înfruntă părinții este, potențial, un subversiv ! Viața mea nu e o sfidare ? Aveam și eu părinți cumsecade. Sunt și eu o negare. A lor, a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult nu se mai prezintă la spovedanie cu vreo nouă încâlceală amoroasă sau să întrebe dacă stofa ce și-a ales-o pentru costum e potrivită sau să-i vorbească despre măgăriile proprietarului. Cu amicul A.P. pare certat. Furie mocnită, șovăială. Prea multe alintări, Mister A.P. ! Vai, vai, n-am crezut că, n-am vrut să, mă iertați... și uite-așa. Înaintează fără putere, amețită. N-ar fi trebuit să se culce așa târziu. De-atâtea ori își propune ca duminică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Îmbătat rău de tot. Era tare caraghios și vorbea Întruna despre răspunderea pe care o avea. — E o mare răspundere să știi că viața celorlalți depinde de tine, spunea el, iar tata Îi umplea iar paharul. — Doar o clipă de șovăială Într-o situație grea și totul e pierdut, spunea el. — Asta-i cît se poate de adevărat, spunea tata și-i umplea iar paharul. — Trebuie să ai mintea limpede și mîna țeapănă, spunea el. — Ai perfectă dreptate, spunea tata. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și stau mai mult de vorbă, se aude glasul înfierbântat a lui Onel, așezat în ultimul rând: - Domnule director! Mie să îmi spuneți... - Onel, stai jos! Îl întrerupse plictisit directorul Sava Cornel, care sosise chiar atunci și se așezase fără șovăială la masa prezidiului. El fusese investit prin natura funcției să aibă grijă de ei, să nu sară calul! S-a făcut liniște în sală... doar vorbea un normator, care pentru mulți însemna adevăratul conducător al întreprinderii, - Nu stau! - zise încăpățânat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
locul și-i tot totul în orice loc.” Cam greoi spus, dar ce să le faci, dacă n-au pene. Și tot din aceeași pricină rar vei întâlni om în stare să prindă un șoarec. Clipa aceea a lor de șovăială, căreia ei îi zic reflecție, e de ajuns și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de loc. Cel care își va fi fortificat bine cetatea, iar în ce privește raporturile lui cu supușii se va fi comportat în felul arătat mai sus și cum se va arăta mai departe, acela nu va fi atacat decît cu multă șovăială; deoarece oamenilor nu le place niciodată să întreprindă acțiuni în care știu că vor avea greutăți de întîmpinat și este limpede că nu este deloc ușor să-l ataci pe acela care și-a întărit bine cetatea și care nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
I.P.S.Nifon Criveanu, Gh. Cotescu, Marin Benchiuj, Al. Bendorf, Costache Calligari, M.Cișman, V. Chisocof, Ion David, Const. I. Dinescu, Octav Gâdei, Cornel Grumăzescu, Gh.Harnagea, C.S.Le țcae , N.Lapteș, I.Munteanu, Ion Mitache,Const. Macovei, Gh.I.Popescu, Th.Șovăială, Hara Steinberg, V.Ursăcescu, Gr. Vericeanu, Căpitan N.Voinescu. Lăsând ca pe cei de la Vaslui să i găsească dl. I oan Baban aș mai adăuga pe: Corneliu Huțanu, Valeriu Neștian, G.V.Munteanu, C.Th.Moroșanu, V.Georgescu - Bârlad, C.D.Neștian, Const.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
va aduce din zona centrului înapoi câte unul, câte doi, viii și cei morți, plini de speranța întoarcerii sub același stejar, alunecând gând sădit cândva în rădăcinile cusute în cerc, în triunghi -. Să mai asculte vocea cu timbrul ei fără șovăiala, patosului ce nu i-a trădat. Toți vor aștepta o altă nuntă, aceleași porți se vor deschide, rămâneți încă afară durerile de cap nu mai au înțeles, de-atâta joc și zăbavă în soare, mă dor și gleznele de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Și deodată tresărind, Maria da Maria începu să șteargă geamul cu palma stângă, apropiindu-și fruntea și clipind repede din pleoape ca să vadă mai bine. Cineva se trudea să deschidă poarta. Atunci o văzu și Făgădău. Călcând anevoie, dar fără șovăială, printre troiene, înainta o femeie îmbrăcată într-o manta de ploaie, cu cizmele înalte până aproape de genunchi. Un șal a cărui culoare nu se mai putea distinge îi acoperea aproape în întregime figura. Curând o auziră pe verandă, ciocnin-du-și cizmele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rânduri pentru cei ce, poate, nu mă vor mai vedea niciodată vie? * În orice caz, dacă mă Întorc, voi fi cu siguranță alt om. Când eram mică, eram o mare fricoasă, dar pe stânci și În pomi mă suiam fără șovăială. Am fost un copil neliniștit, cu multe visuri irealizabile, cu multe utopii În gândire. Poate și ce gândesc acum e o utopie. Dar vreau să mor, de va fi nevoie, pentru utopia mea. Știu eu ce o să fac În fața stâncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
febră musculară care mă supără. Trebuie neapărat să mă odihnesc bine. Poate Îmi va trece. Ieri și azi am mâncat destul de mult. Trebuie să-mi Întăresc organismul, trebuie ca sistemul nervos să-mi fie perfect echilibrat, ca să nu mă apuce șovăiala sau, pe drum, amețeala. O să-mi iau la mine câteva bucățele de zahăr. Poate și niște ciocolată. Vreau, trebuie să rezist... Mă gândesc ce voi face eu, când va trebui să fiu tot drumul veselă. Mai mergem doar Încă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]