549 matches
-
chinuiau. De sub brațul stîng, pe care-l ținea Îndoit strîns lîngă șold, scăpă un morman de cîrpe vechi, a căror culoare albă nu mai era decît o Îndepărtată amintire. În ciuda Înfățișării masive, se mișca În tăcere, avînd un mers ciudat, șovăielnic și sacadat. Ajuns În spatele ei, Își ridică brațul drept În față. Iar mîna lui În formă de paletă viză umărul tinerei femei. Pierric Le Bihan se născuse cu patruzeci și doi de ani În urmă, victimă a unei malformații congenitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă află ce s-a petrecut cu adevărat... Chantal Îi aruncă o privire neliniștită. Vocea Îi răsună Înăbușit. - Nu trebuie să afle niciodată. Niciodată. Privirea lui Nicolas deveni șovăielnică. Ea se apropie de el și, apucîndu-l de bărbie, Îi Înălță capul și Își cufundă privirea Într-a lui. - Făgăduiește-mi că nu vei spune nimic. El Încuviință moale. Ea Îi dezmierdă ușor obrazul. - Ar trebui să nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
caz de el. CÎnd puse piciorul pe nisip, auzi un plînset nu departe, o văzu atunci pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să sugă. Răsunară Împușcături. Instinctiv, copilul apucă scutecele care se desfăcură, o păpușă căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un tâlhar În fruntea altor tâlhari. Își slăbi strânsoarea pe mânerul dăgii. — Și prin care vrăjitorie s-ar putea asemui Îndatoririle noastre? — În biserica San Giuda, lângă zidurile cele noi, s-a consumat o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care... probabil că reclamă prezența autorității Comunei, bâigui el. — Cine a fost ucis? În loc de răspuns, Bargello Își deznodă anevoie legăturile din piele de la coif. În cele din urmă, izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai Înfiorătoare, prost Înfășurate În bandaje impregnate de sânge și puroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar și suspinul din sufletul plăpând Nu mint ochii Nu deschide ochii timpul în zadar Iar ora lui de noapte nu ne minte Că moare visul pe pragul de hotar în așteptarea mută și cuminte Și azi când clipa trece șovăielnic Iar tăcerea în suflet se împlântă Apune-încet pe lacul de-ntuneric O rătăcire amăgitor de sfântă în liniștea ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când sufletul mai plânge Atâtea gânduri foșnind de amintiri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește „aerul” fiecărui om. Ochii cenușii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vârstă, fața cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când în când dădeau cu banul. Era singurul mod prin care hotărau asupra oricărui element al sfadei lor eterne. în acel moment păreau să discute indirect despre Vultur-în-Zbor. — Există două aspecte ale oricărei probleme, nu-i așa, Mallit? Păi... spuse șovăielnic Mallit și dădu cu banul. Da, răspunse apoi el. Khallit scoase un oftat de ușurare. — Atunci, dacă binele este de o parte a banului, înseamnă că răul este de cealaltă. Dacă pacea este de o parte, războiul este de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să apară mașini pe alee, În frunte cu Seatul lui Cabrera. Inspectorul se aplecă pe geam, de parcă adulmecase deja mirosul sîngelui În aer. În spatele lui era Mercedesul În care se aflau Elizabeth Shand și Hennessy, așteptînd ca Mahoud, dintr-odată șovăielnic, să tragă limuzina pe tivul de iarbă. Niciunul dintre ei nu era Îmbrăcat de petrecere; veniseră la vilă ca să supravegheze aprovizionarea cu băuturi și gustări. Pe marginea șoselei erau parcate două autodube de transport, din care oameni În salopete albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a o impresiona pe Hazel într-atât de mult încât abia dacă scoase un cuvânt. Până când au început să repete. Nimic n-o mai putea intimida pe Hazel atunci. Urmărind cum se conturează scena dintre cei patru îndrăgostiți, deocamdată încă șovăielnic, mi-am dat seama cât de mult depinde succesul unei piese de cei care sunt distribuiți în ea. Violet, în rolul Hermia, era o răsfățată care se obișnuise să i se facă mereu pe plac și toți bărbații din jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
precizie doar de clipa în care soldatul s-a legat de mine. Tocmai îi spusese Wardei că se cuvenea să-l însoțească spre a se întoarce în satul lor, pe care-l numea Alcantarilla. Ea s-a arătat dintr-odată șovăielnică. Dacă își exprimase spontan bucuria de a-și regăsi fratele după cinci ani de robie, nu era în schimb prea sigură că dorea să părăsească locuința tatălui meu spre a se întoarce la părinți, ducând în brațe o fetiță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putea, cu vorbă arogantă, dar rostită cu glas scăzut, pentru a arăta limpede că se află pe teren inamic. Dacă încă n-o pornise pe drumul bejeniei, se grăbea el să precizeze, era doar pentru a-i întoarce pe cei șovăielnici de la calea pierzaniei. Șovăielnici erau destui printre cei prezenți, începând cu tatăl meu, care nu-și pierduse nădejdea de a da de urma Wardei și a fetiței ei, care își jurase să nu plece fără să le ia cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar rostită cu glas scăzut, pentru a arăta limpede că se află pe teren inamic. Dacă încă n-o pornise pe drumul bejeniei, se grăbea el să precizeze, era doar pentru a-i întoarce pe cei șovăielnici de la calea pierzaniei. Șovăielnici erau destui printre cei prezenți, începând cu tatăl meu, care nu-și pierduse nădejdea de a da de urma Wardei și a fetiței ei, care își jurase să nu plece fără să le ia cu el, sub nasul și în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mă apropiasem de cetate călare pe catârcă, jalnic cuceritor pe jumătate adormit, sprijinit cu o mână fermă de tata, căci toate drumurile erau în pantă, uneori atât de abruptă încât animalul nu mai putea înainta decât cu pas nesigur și șovăielnic. La fiecare zdruncinătură mă îndreptam de șale, după care ațipeam din nou. Deodată a răsunat vocea tatei: — Hassan, trezește-te dacă vrei să-ți vezi orașul! Ieșind din toropeală, mi-am dat seama că micul nostru convoi ajunsese deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu ne asculta nimeni, de teamă ca onoarea lui să nu aibă de suferit. După ce am râs din toată inima și după ce s-au scurs câteva clipe de tăcere, companionul meu a început o frază, după care s-a întrerupt, șovăielnic și încurcat: — Ce voiai să spui? — Cu siguranță nu e încă momentul. — Ți-am destăinuit prea multe secrete, ca să-mi ascunzi astfel jumătate din ce gândești! S-a resemnat. — Voiam să spun că de acum ești liber să-i iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mulțumiri. Și a pus să se spună în tabără că acești călăreți sunt vasali creștini ai sultanului. Adăugă fără nici o tranziție: — Când ai să te întorci la ai tăi? — Într-o bună zi, fără doar și poate, am spus eu șovăielnic, atunci când Roma își va fi pierdut pentru mine farmecele. — Abbad din Sousa mi-a spus, când l-am văzut la Tunis, că papa te-a ținut la beci vreme de un an, într-o fortăreață. — Îl criticasem fără menajamente. Harun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fericită și să vă mai gândiți din când în când și la noi... Cât se va mai putea... CĂLĂUL (Vine jovial, atras de alcool.): Domnule Artur... eu, în pofida celor spuse despre mine... (Brusc izbucneste în plâns.) Și ce dacă sunt șovăielnic și neputincios? Căci sunt victima neputinței noastre de porci râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
indefinit mă reținea - o presimțire nebuloasă, o Îndoială fără obiect, dar densă și sâcâitoare. Eveline stătea În picioare Înaintea mea, așteptând să mă Îndrept spre ușă. Sub apăsarea privirii ei, mai mult decât din convingere și imbold lăuntric, am făcut șovăielnic doi-trei pași, apoi m-am oprit din nou, uitându-mă prostește În podea și mușcându-mi buzele ca un adolescent În pragul primei declarații de dragoste din viață. - Ești sigură că totul e OK? Că n-am omis și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
militară din Porto, organizată din "elemente sigure", se îndreaptă spre Braga, îngăduind astfel grupului revoluționar din Porto să se revolte și să dobândească chiar adeziunea unei părți din garnizoană care, nefiind "sigură", fusese lăsată acasă etc. etc. Coloana guvernamentală înaintează șovăielnic, deși are cu ea artilerie și multă muniție. Dar părerile sunt împărțite și printre comandanții coloanei loiale; propaganda - revoluționară îi atinsese și pe ei, mitul lui Gomes da Costa exista și pentru ei, trupa nu era însuflețită de nici o pornire
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate acestea, națiunile cu gusturi mai șovăielnice Își limitează cunoștințele și apetitul la acestea din urmă, inferiorii și urâții bureți, și În felul acesta, pentru mintea profană a anglo-americanilor, aristocraticele bolete sunt, În cel mai bun caz, un fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
țară existau cinci băi și o mare varietate de lavoare venerabile (pe unul dintre acestea Îl căutam În cotlonul lui Întunecat ori de câte ori plângeam, ca să simt pe fața umflată, pe care mă rușinam s-o arăt, atingerea alinătoare a jetului lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea circa un metru douăzeci diametru și marginea cam la Înălțimea genunchiului. Pe spinarea săpunită a copilului ghemuit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
venea pe două cărări duble, după expresia Ninetei, către casă: "Boșorog nenorocit ce ești, iar te-ai îmbătat ca porcul, iar vii fără niciun sfanț în buzunar, fără nicio fărâmă de pâine pentru copii?" Vasile nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului, își lua un elan strategic și se repezea spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din prima, așa că făcea câțiva pași îndărăt, studia din nou obiectivul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
după sprijin. ― Hai să mergem... dragul meu drag. I-am oferit brațul. Când cu tremur de neputință s-a văzut în picioare, s-a lipit de mine chiar cu tandrețe, după cum mi s-a părut... Călcam în ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița ce da în grădina chiliei bătrânului, ne-am oprit. Privirile noastre ținteau același punct: fereastrele Zânei și ale Sevastiței, amândouă luminate din plin. Acesta
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că agresorul ar mai fi în viață. Cand se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până formară o minge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]