525 matches
-
a face comunismul cu...? Și apoi, eu mă pregătisem să ascult continuarea povestirii, nicidecum să improvizez răspunsuri - eventual, inteligente - la dileme fundamentale. - Tocmai pentru că era o utopie, probabil, iar oamenii nu au exercițiul trăirii utopice a propriei existențe, am răspuns șovăitor și nu foarte concentrat. După care, am dat drumul la bandă fără jenă: - Pentru că modelul său economic s-a dovedit falimentar În competiția cu modelul capitalist, pentru că regimurile comuniste au restrâns până la desființare libertățile cetățenești și au transformat democrația Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru gogomanii care se reped cu capul Înainte, vârându-se unde nu le fierbe recipientul. Ieși, naibii, cât mai e timp și du-te unde vezi cu ochii. Adică, oriunde altundeva, fiindcă pe-aici e Întuneric beznă. Am pășit afară șovăitor - un demon obscur mă ținea de picioare, Împiedicându-mă să iau viteză, așa cum Îmi comanda mintea. În toiul dilemei, am auzit din nou sunetul vătuit care anunța reluarea culisării porții pe șina Îngropată În pardoseală. Se-nchidea singură, deci. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau vreunul din monumentele istorice din Braga. Dar telegramele și informațiile lui Correia Marques au același rezultat pe care l-au avut telegramele trucate și informațiile inexacte în toate celelalte orașe ale Portugaliei: paralizează inițiativa guvernamentalilor și încurajează pe revoluționarii șovăitori. În loc să atace Braga, coloana guvernamentală cere un armistițiu lui Gomes da Costa!... Lovitura de stat reușise. De abia acum, restul garnizoanelor aderă la mișcarea generalului da Costa. La Lisabona, comandantul Cabeçadas adresează în numele armatei o scrisoare Președintelui Republicii, Bernardino Machado
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a ajunge nicăieri. Lemnăria scârțâia și trosnea ușor. Lângă ușa ce dădea spre toaletă, o haină Închisă la culoare pe un cuier, și mai sus, ciucurele lămpii de noapte, albastre, bivalvulare, se legănau ritmic. Erau greu de corelat acele apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că trece În goană pe lângă noi, presărată cu scântei, indescifrabilă. Adormeam prin simpla acțiune de identificare cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-și poarte de grijă. Pe comodă era așezată o păpușă veche, foarte frumoasă. Cristescu încercă un imbold ciudat. Să pună păpușa în poala Melaniei Lupu, s-o mângâie pe buclele albe. ― Nu vreți o dulceață? întrebă bătrâna cu glas șovăitor. Maiorul se scuză și ieși tulburat. Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
penitența unui nou act electoral, unde, la momentul stabilit, ar sări în masă să spele păcatele unei devieri pe care să jure că nu aveau s-o repete. Devenise evident pentru tot guvernul, cu excepția miniștrilor justiției și al culturii, oarecum șovăitori, necesitatea urgentă de a mai strânge un pic șurubul, cu atât mai mult cu cât declararea stării excepționale, de la care se spera atât, nu produsese nici un efect perceptibil în sensul dorit, pentru că, întrucât cetățenii acestei țări nu aveau obiceiul sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vai și reuși să-și desprindă bandajul, ce părea că se făcuse una cu pielea lui. După patru zile, oricine ar fi îndrăznit să se aventureze în interiorul vechii biserici arse s-ar fi îngrozit văzând o fantomă înaltă, scheletică și șovăitoare, care își târa picioarele prin nava pustie, învingându-și oboseala și vărsăturile, hotărâtă, cu o voință supraomenească, să-și redobândească echilibrul și să revină la viață. Gacel Sayah știa că fiecare din acei pași îl îndepărta un pic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu pas șovăitor. Am avut senzația că tălpile îmi sunt fixate în pământ și pașii duceau odată cu ei pietre de moară. Când am intrat în chilia mea, m-a întâmpinat aromă de plăcintă atunci scoasă din cuptor. Am mărit lumina lămpii și, ridicând
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana după comori“. Arthur Rowe mergea de-a lungul grilajului cu pașii șovăitori ai unui intrus, sau ai unui surghiunit care s-a Întors după mulți ani acasă și nu e fi sigur de primirea ce-l așteaptă. Era un bărbat Înalt și deșirat, ușor adus din spate, cu un păr negru Înspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni Încîntători și - fără Îndoială - cinstiți, dar iată că se agățau de o contradicție de-a lui. — În locul dumneavoastră nu mi-aș face griji, zise fata. Rowe Îi privea șovăitor. Se gîndea că e cu neputință să trăiești fără a avea Încredere În semenii tăi: e ca și cum te-ai Închide În propriul tău eu, carcera cea mai Îngrozitoare. De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după mine. — Pe Jupiter! exclamă tînărul Hilfe (pînă și exclamațiile lui erau din epoca victoriană). Văd că iei lucrurile În serios. Acum, fiindcă sîntem aliați, sper că nu ne-ascunzi ceva. — Am omis să vă spun un lucru, spuse Rowe șovăitor. — Așa? făcu Hilfe, apropiindu-se repede și așteptînd nerăbdător răspunsul, cu mîna sprijinită din nou pe umărul surorii lui. Un lucru care-l poate scoate din cauză pe reverendul Topling?... Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
socoti prieteni. Se Îndreptă spre ușă, Însă chelnerița Îl opri: — N-ați achitat cafeaua... — Scuză-mă, te rog, am uitat. Fata luă banii, cu satisfacția omului care-și vede Întemeiate bănuielile, și-i urmări din ochi, prin vitrina goală, pașii șovăitori pornind spre High Street. La orele nouă fix, Rowe formă din nou numărul domnului Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tehnicii „pointiliste“ a fotografiei de ziar. Digby avea atîtea lucruri de Învățat despre trecut, Încît nu-și putea pierde timpul citind despre criminali și, oricum, crimele „domestice“ nu-l interesau. Auzind scîrțîitul unei scînduri, se Întoarse: În pragul ușii, stătea șovăitor, Johns. — Bună seara, Johns, Îl Întîmpină Digby. — Ce faci aci? — Citesc ziarele. — Bine, dar ai auzit ce-a spus doctorul... — Știu, dar aici nu-i o Închisoare - decît pentru bietul Stone. E o foarte agreabilă casă de sănătate iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vai pasul cu Sophie. Încă și mai greu e pentru Anna care n‑are deloc antrenament. În America se face mult sport, iar până să ajungă acolo a mai rămas puțin timp. Sophie e pur și simplu Sophie. Anna întinde șovăitoare o mână, apoi a doua, în căutarea unui sprijin pe care nu‑l găsește și se prăbușește aproape în gol, fiindcă n‑a observat o groapă de la o carieră de piatră. Sus pe cer se rotesc trei ulii. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mîhnit și stingher, punînd din cînd În cînd cîte o Întrebare cu glas scăzut, iar cele mai multe Întrebări rămîneau fără răspuns, căci persoana căreia i se adresa Întrebarea se foia, Îl privea stînjenit pe cel care-l Întrebase, apoi, cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu știu“ și, ridicînd ușor din umeri se depărta pe furiș, cu pași tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung și neîngrijit, de un alb murdar, și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care se apropie de obiecte, de parcă nu mai e sigur de mișcările lui, nu ține de realitatea obișnuită. Pune pe masă, fără să zică nimic, cele două cărți luate în ajun și așteaptă ca Julius să-i dea altele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu toată lenea-i birocratică de animal imens, că agenția dăduse greș alegându-și omul. Avea un nas deosebit, un proboscis de tapir trimis pe limes cu misiunea de a lărgi permanent teritoriul Marilor State, de a înrola toate efectivele șovăitoare, aflate pe muchie, sub pălăria de pai-coif atomic a lui John Stuart Mill, the greatest good for the greatest number. Le-am promis confortul și bunăstarea, obișnuia să spună la ședințele de lucru, le-am promis tuturor națiunilor analgezia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tîrziu seama de greșeala pe care o făcuse, nu avea să îngăduie mai departe acțiunea lui. Începu, astfel, să-și caute prietenii noi, iar în momentul în care francezii înaintară spre regatul Neapolului, împotriva spaniolilor care asediau Gaeta, se arătă șovăitor în atitudinea lui față de Franța. Intenția lui era de a se asigura împotriva lor, lucru care i-ar fi reușit foarte curînd dacă Alexandru ar fi trăit. Acestea au fost așadar, modurile lui de acțiune față de greutățile imediate. În ce privește cele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sine dignitate, praemium victoris eritis "42. Și se va întîmpla întotdeauna ca acela care nu îți este prieten să-ți ceară să rămîi neutru, iar acela care îți este prieten să-ți ceară să iei atitudine pe față, luptînd. Principii șovăitori, pentru a evita primejdiile prezente, urmează de cele mai multe ori această cale a neutralității, și de cele mai multe ori ei își pierd statul. Dar atunci cînd un principe se declară în mod curajos în favoarea uneia din părți și învinge acela cu care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Orlando și-i șopti câteva cuvinte. - Piano! piano! exclamă Il Comandante, ridicîndu-se brusc și îndreptîndu-se, aproape în fugă, spre orchestră. Piano! Nedumerire, câteva perechi se opriră brusc și se așezară, tăcute, la mese. Dar cele mai multe își continuară dansul depărtîndu-se lent, șovăitor, îndreptîndu-se către colțurile întunecate. - La douăzeci și unu? întrebă plictisit Orlando. Ești sigur c-a fost la douăzeci și unu? Dar cine L-a pus să urce la douăzeci și unu? Aveam întîlnire la mine în apartament. Și când am văzut că se face cinci și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foarte bine. Franceza pe care o vorbea Profesorul era impecabilă; fără îndoială că-și luase doctoratul la Paris. Parcă vorbea mai precis și mai elegant decât marele specialist. Bernard era, probabil, de origine străină. Dar ghicea din frazele lui lente, șovăitoare, că - așa cum spunea Vaian despre ultimul lor director, de câte ori trebuia luată, urgent, o decizie gravă - nu îndrăznește nimeni să se pronunțe. - Când v-ați convins că este conștient? - De-abia alaltăieri, vorbi Profesorul. Încercasem de mai multe ori înainte, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu e nimic! repetă ultimul, râzând și privindu-i pe amândoi cu înțeles. Știi la ce fac aluzie, adăugă. Rămas singur, se întrebă dacă mai merită să aștepte chelnerul, când i se păru că cineva se apropia timid de el, șovăitor, privindu-l curios. De-abia când se opri în fața lui, îl recunoscu: era Vaian. - Dumneata ești, cucoane Dominic? exclamă, făcând un pas și luîndu-i mâna, strîngîndu-i-o de mai multe ori cu amândouă mâinile. A dat Dumnezeu și te-ai întors
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zîmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de bun cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom să ne rezolve cu niște bilete speciale pentru Tynecastle. Ți-ar plăcea? — Da, ar fi marfă. — Vorbește cum trebuie Euan, zice mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]