504 matches
-
în aceeași măsură nevinovată și condamnabilă, victimă și călău. Dacă într-adevăr comportamentul său pare monstruos, subliniază William Styron, este pentru că Leslie, ca toate fetele din generația sa, este prinsă în menghina a două morale contradictorii. Pentru că încearcă să traverseze, șovăitoare, această "punte nesigură între puritanismul străbunilor noștri și începuturile pornografiei publice" pe care o reprezintă anii '40. Madona aceasta evreică este profund marcată de rigorismul moral al mamei sale, de dezgustul profund pentru sex și pentru trup al acesteia. Însă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
maselor" și obiectivele economice și sociale ale regimului. Astfel se conturează ceea ce din 1932 se va numi "realismul socialist", adevărată doctrină oficială sistematizată mai tîrziu de Jdanov, care urmărește "descrierea omului ca membru al societății", îndepărtarea acestuia de "frămîntările intelectualilor șovăitori" și glorificarea eroului individual, cît și eroismul maselor care "se sacrifică pentru construirea unei lumi noi". Respingerea "formalismului" și a "subiectivismului" ca și a "primitivismului naturalist" considerate drept "burgheze" de către doctrinele "realismului socialist", folosirea sistematică a înșelătoriei și a bastonului
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mirific și nebulos, dramatic și vesel, uneori de compătimit și ocolit, virtuos și imoral, enigmatic și glorios, Iașul se comportă ca după un fel de catehism și norme numai de el știute. Niciodată însă ridicol și dușmănos. Uneori iresponsabil și șovăitor, hermetic și necontrolabil, epatant și mirat, logic și absurd, uneori negativist și imprudent, clasic și modern, intelectual și savant, dar niciodată diabolic și fanatic. Iașul inspiră clemență și superioritate. Cetatea în mișcare cu locuitorii ei inconfundabili. Și cum se aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu fața udă de lacrimi și cu o durere ascuțită În inimă. Bodo, grădina, fericirea lor, totul dis păruse. Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că nu va ajunge niciodată. Cu greutate, rupse o bucățică de pâine, mestecând-o anevoie, și Înghiți cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
răsturnarea a Întregii proze europene până la această dată. Chiar și cea care practică o anume memorialistică și noi, Românii, avem nu puțini prozatori clasici care o fac. Da, dar Proust nu o face precum Sadoveanu sau Hogaș; „amintirile” nu curg șovăitor și linear, plastic și anecdotic, ci se „afundă” În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
proști” de pretutindeni, și le impune pe ale sale. Evident, aici, cum s-ar zice, „nebunia se Îmbină cu prostia”, la o privire superficială, Însă, deoarece, cum observam mai sus, prostia fiind doar o formă mai slabă, mai „anemică”, mai „șovăitoare” a nebuniei, În cazul „paranoicului” comentat mai sus, prostia sa „de bază”, organică, printr-o interesantă și ciudată „viclenie” a geniului propriei sale „prostii”, a refuzat să „se adapteze” și și-a găsit un „canal de ieșire” și de expresie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anihila pe toate celelalte: nu mă voia nimeni altcineva. ::::::::::::: Și datorită acestui fapt mi-am revenit instantaneu. În luna mai nu mai eram dependent de droguri, am semnat în iunie un contract uriaș pentru un nou roman cu un Knopf șovăitor și un ICM insistent, apoi în iulie m-am mutat în noua casă a lui Jayne. Ne-am căsătorit mai târziu în aceeași lună într-o ceremonie secretă, la primărie, doar cu Marta, asistenta ei, ca martor. Însă Jayne Dennis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lor, o dată cu ceea ce se cheamă succes sau glorie! Și acest ascuțit simț critic îmi șoptea mereu - uneori chiar striga la mine, iritat! - că aspirațiile mele, în artă, nu se potrivesc în nici un fel cu extrem de modestele mele scrieri; ele însele șovăitoare ca gen atunci, ba proze scurte, ba piese de teatru, din fericire pierdute azi, ba însemnări jurnaliere de o banalitate și pretențiozitate care ar provoca zâmbetul oricărui licean... (Citind azi paginile de jurnal genialoide ale post-adolescentului care a fost Radu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apare. Un om mărunțel, uscat, smead, cu ochii vii și foarte negri. Ras și îmbrăcat corect. Vechi chelner și om al meseriei. Ne bucurăm, am însă îndată o deziluzie. D. Tocilă deși are nume așa curat, vorbește o limbă românească șovăitoare și cam încâlcită. E de loc dela Mălini, din județul Folticeni, fost Suceava, lângă vechea graniță austriacă. Tatăl său pare să fi fost exploatator de pădure și negustor de lemne. A plecat de acasă dela 16 ani, din spirit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Buda îl informa pe ducele Hercule I că Matei i-a dat domnia lui Vlad Țepeș, în speranța că acest domn va face fapte mari în confruntarea cu turcii. Politica lui Matei față de Țara Românească se arată a fi șovăitoare. El îl recunoaște, până la urmă, ca domn pe Laiotă Basarab. La 12 iulie 1475, Ștefan cel Mare redacta documentul prin care se stabileau relațiile sale cu Matei. Deși au fost dezbinări între Țara Moldovenească și Coroana Ungariei, „cu sfatul și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Rosetti cu o fractură a craniului din care niciodată nu s a mai restabilit complet și George cu o fractură a craniului din care a rămas cu un ușor stra bism al ochiului drept și cu o voință și mai șovăitoare, după mai multe săptămâni în sanatoriu la București fură chemați la Florica, unde mersei și eu cu dânșii. Acolo, Ionel ceru Elenei să renunțe a mai conduce automo bilul Packard, prea puternic pentru mâinile ei și defectuos ca direcțiune. Refuză
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că scriitorul a voit ca experiența sa personală să nu constituie numai un obiect de artă ori de distracție. Atitudinea morală a scriitorului este ca o făclie menită să lumineze calea cea dreaptă pentru tinerii fără prea multă experiență și șovăitori". Dimensiunea etică se situează pe primul plan, în respectarea adevărului, fără ca autorul să fie un moralist, ci un memorialist de vocație, cu echilibru și perspectivă umanistă, dominat de discreție, comprehensiune și optimist, un "spirit ponderat și armonios". Sinteza între calitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
deosebeau, era în fondul caracterului lor și în modul lor de trai. Verussi, străin, fără familie, căzut la noi din ceri, ducea o viață de bohème161. De o sănătate șubredă, potricălit 162 de reumatisme, sprijinit pe niște picioare subțiri și șovăitoare, care abiè îi purtau greutatea trupului, el totuși parcă sfida propriile lui infirmități făcând din noapte zi și din zi noapte. Era un fel de stâlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
devenim fluture. Dar fiecare privim și primim larma vrăjită a lumii dinspre limitele care ne împresoară și ne delimitează un prizonierat: al locului și al timpului. Trăim aici și acum. Ne inserăm însă în marea poveste a lumii prin textul șovăitor al vieții noastre, ca un grăunte de nisip în plaja mării. O extensie a acestor granițe este posibilă printr-un "asalt" asupra personajului care ești tu însuți, ca să-l transformi treptat în "eroul" dorit care, cum ar spune Novalis, este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acel lucru. Ceea ce doream să spun trebuia plătit cu vorbe corespunzătoare, dar multe cuvinte nu le cunoșteam, iar puținele pe care le mai cunoșteam nu reușeam să mi le amintesc la timp. Azi însă știu că acest rând-pe-rând, această zăbavă șovăitoare ce mă silea să cobor sub nivelul gândirii mele, totodată îmi și oferea răgazul să mă minunez de transformarea obiectelor prin limba română. Pot spune că am avut noroc că s-a întâmplat așa, știu. Ce privire cu totul deosebită
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
primăvară timpurie cu salcâmi și castani în floare, în timp ce glasul lor se pierdea în frânturi de cuvinte de dragoste. - Dragostea e ca un fluture care se duce spre o lumânare și nu știe dacă se arde sau nu, zise Carlina șovăitor. - Da. Nu știi niciodată ce te așteaptă. - Dacă o pierdem ne bucurăm că a existat odată și o luăm de la capăt. - Dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți. - Ai putea trăi fără dragoste? - Nu. Categoric, nu. - Dar de gelozie ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
avusese simptome de greață. Născând șapte copii își dădu seama imediat de semne și îi spusese lui Valentin: - Ia-ți soția și du-o la doctor. Precis este gravidă. Era o doctoriță tânără și agreabilă la prima vedere. O întrebă șovăitor: - Mai aveți copii? - Nu, nu. Am unul dar nu l-am născut eu. - Ați vrea să mai aveți unul? - Nu. Nu știu ce să spun acum, învârtindu-se toate în capul ei, neștiind concret ce să răspundă. - Ei, să știți că sunteți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici. — Îhm... Robyn... Am și eu o curiozitate, zic șovăitoare. Ești cumva aici în... scop profesional? — A, nu. Nu, nu, nuuuuu. Robyn scutură vehement din cap. Ce fac eu nu e o profesie. E o vocație. Timpul pe care mi-l dedic... pasiunea cu care îmi fac treaba... — Aha. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zic? Din felul în care se folosește de personalul tău fără să dea un ban, și fără să zică măcar mersi. Din felul în care te lucrează pe la spate, după care o șterge în Elveția? Dar ce... de ce ai... zic șovăitoare. S-a întâmplat ceva? — O tâmpenie. Clatină din cap. Azi am dat din întâmplare peste o chestie. Inspiră adânc. M-am dus la ea acasă să iau niște documente pentru Fundație. Și nu știu de ce - poate din cauza pozelor cu Ernie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a ajunge nicăieri. Lemnăria scârțâia și trosnea ușor. Lângă ușa ce dădea spre toaletă, o haină Închisă la culoare pe un cuier, și mai sus, ciucurele lămpii de noapte, albastre, bivalvulare, se legănau ritmic. Erau greu de corelat acele apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că trece În goană pe lângă noi, presărată cu scântei, indescifrabilă. Adormeam prin simpla acțiune de identificare cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu dragă inimă! Stai! îl îmbie bătrânul, inimos, aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie încet, cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și de ruptoare, și pe ce lume mă aflu, uit... Sărăcuții de voi! îl căinează ea ironică, batjocoritoare. Năpăstuiții! Oropsiții!... Haida-de! Cum o mai sucești, cum o mai învârtești... Mare hoțoman ești unchiule! Țamblac râde încă, dar se potolește. Apoi, șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan mai păcătuiește. "Numai cine n-a greșit, să arunce piatra"... Dar, cum să spun, ai și tu partea ta de vină. Maria indignată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țară liberă și nu primește porunci de la nimeni! Porturile Moldovei sunt libere și orice om cu gânduri curate slobod e a rămâne au a pleca, după bună voia lui!..." Ștefane, nu crezi că... poate n-ar trebuie să... încearcă Vlaicu șovăitor. "Cât despre așa-zisele "comori" cu care nu pot cumpăra nici o sută de săbii -, Luminăția ta să cunoască: au fost jefuite la Caffa de la neguțătorii genovezi și moldoveni, care au fost tăiați până la unu'. Acele săbii o să fie pomană de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și... și, ce-o vrea Dumnezeu... Fie ce-o fi, îngână Stanciu, cu capul plecat. -Iau asupra mea tot sângele vărsat, asupra mea să cadă blăstămul acestui popor, îngână Ștefan cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea lui tremură: Vă voi vorbi cinstit... Drept e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un maldăr de parâme sub căpătâi ! Dar colea jos este etrava ca obada unei roți gigantice, înghițind într-o rostogolire și creasta, și fundul văii, și ridicând în jerbe spumegânde colbul de argint al mării, în vreme ce bom presul se leagănă șovăitor în întuneric, ca antena unei dihănii blânde care își caută cuminte drumul, ținând locul omului de veghe picat în vrăjile sirenelor. Să vă spună corăbierii cum deapănă catargele fire aurii din stele și le urzesc pe velele învechite, prefăcându-le
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]