18,529 matches
-
1020. Furtună a fost creată pentru a spăla timpul de păcatele greșelii Lui Dumnezeu de a face această lume murdară. 1021. Orice viață înseamnă limite în afară de iubire. 1022. Poezia este fructul Luminii Divine din noi. 1023. Sărutul este inima ce șterge lacrima depărtării dintre două suflete. 1024. Care tren nu-și are calea lui sau Destin viața sa? 1025. Pacea inimii stă în steaua să. 1026. Forță apei vieții se regăsește în vuietul cascadei ce cade odată cu noi spre moarte. 1027
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu care mă închin... BOCET LA CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii nu s-au șters, nici visele ce le-am urzit integre. pe fiecare val am pus un vers în panoplia Mării mele Negre. acolo, pe la TUZLA, e un plop care veghează casa mea - furată și ploile bat reci și-n ori ce strop se-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI, este un prinț celest. mai grăiește doar prin manuscrise că aevea-i dus...mortua est. LA UMBRĂ LUI MIHAI în fața Bisericii Sfanțul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sunt acum pentru refacerea sufletească a celor pierdute în secolul de înstrăinare a Basarabiei față de țara Mamă de până la Marea Unire din 1918. Vremelnica revenire a ținuturilor de peste Prut la România Mare în anii interbelici ai secolului trecut nu a șters urmele vechilor stăpâni, după cum nici în anii de acum rămășițele trecutului bolșevic nu pot fi prea ușor depășite. Se ignoră, între altele, și voci ale celor de demult care atrăgeau atenția asupra durerilor venite din răul cel mare adus de
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
din această perioadă ale lui Andrei Șerban) se încheie penibil, ca mai toate proiectele noastre de anvergură, prin revenirea la cârma principalei instituții teatrale din țară a rudelor lui Caliban. Va fi nevoie de multă energie și inspirație pentru a șterge din însăși informația genetică a artiștilor români masivele zone de penibil și amatorism induse de directoratele lui Fănuș Neagu (un individ frust, incapabil să articuleze un program cultural decent) și Dinu Săraru, "aranjorul" admirat de mulți, dar ale cărui veritabile
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
mediator care este deopotrivă autorul și, ca personaj, soțul înșelat. Ai crede că lui îi aparține perspectiva, dacă nu l-ai vedea relativ des. Nevasta lui, Aimée, se îndrăgostește de fotograful Alex - odată ce faptul e consumat, toată viața acestuia se șterge cu buretele: iubita lui (și prima, și a doua), prietenii, vecina, îl uită complet, iar apartamentul în care locuia dispare. Noima? În interpretarea mea, reconstrucția trecutului unui personaj (autorul, posibil) înseamnă eradicarea trecutului altuia. Cel din urmă pătrunde într-o
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
care să depășească marginile nopții respective: a doua zi, ei o iau de la capăt, previzibili stilistic și proaspeți în convingeri, comentând, interpretând, răsucind pe toate fețele un nou eveniment. Adunate și trecute în volum, aceste noutăți se relativizează și se șterg cu totul, făcând vizibilă - și, de multe ori, rizibilă - schema compozițională a autorului. Fără substanța unor convingeri proprii, necontextuale și fără un fond de cultură mai semnificativ decât pelicula ultimelor cancanuri, cărțile de publicistică semnate de așa-ziși profesioniști ai
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
care este deplânsă (pe bună-dreptate, de altminteri) necunoașterea cel puțin a câtorva figuri emblematice pentru cultura ucraineană. "Acest trist fenomen provine în primul rând din istoria politică - divizarea veche de secole a Ucrainei de către alte state, care au intenționat să șteargă complet identitatea ucraineană și au acționat drastic în această direcție. Astfel, numeroși ucraineni etnici recunoscuți pe plan mondial (scriitorul Nikolai Gogol, omul de știință Vladimir Vernadski, compozitorii Dmitri Bortnianski, Igor Stravinski și chiar Piotr Ceaikovski, compozitorul și muzicologul Eusebius Mandicevski
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
o toaletă publică. Oricine poate veni în mine să stea cât ar sta în șezut pe colacul veceului, să se cace și să se pișe cât le vine, să-și deșerte stomacul plin de fantezii de tot felul, să-și șteargă apoi curul cu pleoapele mele, cu ceafa mea. Nu mă pot abține să nu înghit tot, în speranța că așa nu le va mai veni niciodată să se cace, că vor începe odată marea constipație. Dar sunt cu toții diareici." - p.
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
parte. În opinia lui Ovidiu Hurduzeu, defectul acestui țesut planetar este că silește celula umană să se supună unor rigori existențiale de pe urma cărora diferențele sfîrșesc prin a dispărea. Se ajunge astfel la existența unui singur țesut a cărui rețea informă șterge diferențele morfologice dintre celule: nu mai avem un organism planetar alcătuit din mai multe țesuturi specializate - națiunile -, ci un singur organism alcătuit dintr-un singur țesut a cărui unitate de bază e una și aceeași celulă: individul uman depersonalizat și
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
trupele la păduchi și la cămăși. Ce fac majurii Ursu și Tureatcă (Tîlbîc e din altă poveste, din care rețin atît: "cine i-a zis așa, avea simțul fotografierii onomatopeice a oamenilor.")? L-așteaptă pe fiecare trupete la ușă, îl șterg bine și-i dau singura cămașă curată, pe care o s-o dezbrace îndată după inspecție, s-o ia următorul. Ajutată și de un mic rușfet (două cămăși din magazie pentru ordonanțele generalului), acțiunea iese bine. Garnizoana următoare, Focșani, e pusă
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și divers, însumând câteva sute de texte, risipite mai ales prin presă zonala a Olteniei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
1020. Furtună a fost creată pentru a spăla timpul de păcatele greșelii Lui Dumnezeu de a face această lume murdară. 1021. Orice viață înseamnă limite în afară de iubire. 1022. Poezia este fructul Luminii Divine din noi. 1023. Sărutul este inima ce șterge lacrima depărtării dintre două suflete. 1024. Care tren nu-și are calea lui sau Destin viața sa? 1025. Pacea inimii stă în steaua să. 1026. Forță apei vieții se regăsește în vuietul cascadei ce cade odată cu noi spre moarte. 1027
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu care mă închin... BOCET LA CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii nu s-au șters, nici visele ce le-am urzit integre. pe fiecare val am pus un vers în panoplia Mării mele Negre. acolo, pe la TUZLA, e un plop care veghează casa mea - furată și ploile bat reci și-n ori ce strop se-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI, este un prinț celest. mai grăiește doar prin manuscrise că aevea-i dus...mortua est. LA UMBRĂ LUI MIHAI în fața Bisericii Sfanțul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
duhovnicești recomandă plânsul, rugăciunea stăruitoare de iertare, precum și fapte ale milei sufletești și trupești. Referindu-se la plânsul și la căința pentru păcate, Sfinții Părinți ne învață că păcatele sunt înscrise în cartea vieții, iar lacrimile sunt buretele care le șterge. Fericitul Augustin dă un îndemn foarte folositor: Vrei să afli ce anume ai putea să oferi lui Dumnezeu pentru tine? Oferă-te pe tine însuți. Căci, ce cere de la tine Domnul, dacă nu pe tine însuți? Pentru că, în toată creația
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
a dat prilej de mai multă suferință augustei lui mame, care în urma aceasta, a trebuit să-și refacă sănătatea zdruncinată. La reîntoarcerea sa în București, găsi pe micul copilșț părăsitde credincioasa lui nursămunteancă, Floarea, care într-o bună zi o șterse pe neașteptatedin palat, nefiind mulțumită cu felul regal de alimentație. Petrecem vara anului 1916 tot la Brebu, când în ziua Sf. Marii, seara, auzim clopotele mănăstirii trăgând cu mare vuiet. Credeam că s-a fi aprins undeva vreo casă, însă
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
uitarea realizărilor din trecut (Filip. 3, 13). Binele care este superior celui deja atins reține atenția celor care participă la el, nepermițându-le să se întoarcă spre trecut; bucurându-se de ce este mai meritoriu, amintirea lor despre lucrurile inferioare este ștearsă<footnote Ibidem, 174.15. footnote>. Între dorința fără sațietate și posesiunea fără dorință, spiritul creat realizează sinteza paradoxală a unei dorințe care poate crește numai în bucurie, pentru că infinitatea obiectului iubit sporește și reîntinerește (ἀνανεάζουσα) în el pentru eternitate (εἰς
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
reîmprospătez oarecum serialul intrat de atât timp în rutină, stând de șaisprezece ani și ceva (cu excepția a trei săptămâni din ianuarie 1990, cenzurat de niște confrați revoluționari)... așadar, sub semnul lui Ion Creangă. Titlul îl schimbai cu gândul de a șterge de colb originea marelui nostru, - dacă nu cel mai mare povestitor român... La noi Ardealul a însemnat totdeauna acțiune, viață bine gospodărită și în același timp drag de carte. Os ardelenesc, bunicul David prețuiește știința de carte, ca fi-sa
Originea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10047_a_11372]
-
voci în fundal/ nesigure/ precum unele frunze timide/ pe care și lumina le ocolește// sînt disproporții/ între amintiri ce dispar/ și cele încă prea treze/ împerecheate cu miresme insomniace/ în încăperea/ unde mă aflu nedeslușită cu prînzul meu singur/ cuvintele șterg pragul/ și înnoptează/ înainte de a îmbuna/ arcul pereților/ în timp ce trecutul dezvăluie/ o coajă aurie/ ce se vrea rod adevărat" (Fundal). Declarîndu-se cu resignare a fi "un dialog suspendat/ între două anotimpuri incerte" sau "un altfel de a-ți potrivi/ pasul
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
a memoriei decît atmosfera unui peisaj blînd, evanescent: "Cum coboară ceața, pe munți/ cum mi-i stinge// dincolo de pădurea de lacrimi/ nu se mai vede nimic/ doar o latură a vieții/ aplecată spre stei// amănunte pe care vrei/ să le ștergi/ o uitare/ chiar dacă umbra-i rămîne/ neînduplecată și grea" (Octombrie). Autoarea iubește ceasul dimineții "care-și deschide ferestrele" precum o sugestie a infinitului, care pare totuși a introduce un perete de acvariu între ființă și real: "e un unghi magic
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
real: "e un unghi magic/ ce aduce nesfîrșitul aproape/ ca un altfel de mare/ vibrînd printre ceruri/ cu animale acvatice/ privite prin sticlă" (Lumină de iulie). Culoarea favorită e albul: "Un alb încremenit ștergar/ îmbracă zarea peretelui" (Restituiri), iar cuvintele șterse din manuscris "întunecă pagina", aidoma unui contrast paradoxal al neîmplinirii (ibidem). O subtilă somnolență sfîrșește prin a potopi simțurile ce nu mai apucă să semnaleze satisfăcător realul, lăsîndu-i imaginea în fază de eboșă, de neînchegare: Și pajiștile/ somnoroase/ și te
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
perspectiva eternității: numai ceea ce nu e real (adică ficțiunea) e cu adevărat etern. Literatura e construită din ,cărămizile" lumii reale, însă astfel reașezate încât să iasă de sub incidența realității și să poată forma o lume opusă acesteia, fără a-i șterge contradicțiile și ambivalențele. Privirea care îmblânzește aceste ambivalențe, fără a le anula, e cea din perspectiva morții: recunoscând deșertăciunea celor reale, inclusiv a răului și a cinismului, și ironizând importanța care le e acordată. De aceea, din poveștile lui Wolf
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]