3,021 matches
-
în esență, o încrîncenată și neobosită căutare a Edenului. A spațiului absolut în care forma este conținutul însuși, în care corporalitatea încetează a mai fi derizorie și în care segregările diurne devin inoperante. Mai importante decît lucrările înseși, în general știute bine și prețuite în consecință, sînt mecanismele și resorturile adînci ale fascinației pe care arta și personalitatea lui Bitzan le exercită asupra conștiinței publice și asupra privitorului, în particular. în pofida faptului că artistul și-a delimitat foarte net universul și
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
care, din păcate, a creat și destule nemulțumiri prin absența unor scriitori nu mai puțin esențiali, în fine, laudă efortul de a fi recuperată literatura exilului. Liviu Grăsoiu îl descoperă ca prozator pe Barbu Slătineanu, în salonul căruia aveau loc știutele întâlniri literare "subversive", ceea ce a dus la arestarea și condamnarea atâtor intelectuali de seamă, semnalează noi talente (Aurelia Mocanu, Costin Tuchilă, Cristian Robu Corcan, Liliana Corobca și, nu în cele din urmă, pe tânărul Theodor Alexandru Voiosu, încă licean, pe
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
Boia a tras după el trena unei nedumeriri mergînd pînă la consternare: pur și simplu nu-l puteai categorisi. Să ne amintim că atunci, în 1997, cartea stîrnise senzație nu atît prin noutatea informației - în fond era vorba de istoria știută a românilor - cît prin insolitul interpretării ei. Lucian Boia venea cu o viziune care ne deconcerta, căci nu eram obișuiți să ne privim istoria așa cum ne cerea cartea. Pînă atunci crezusem că adevărul istoric e obiectiv și că nu poate
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
în posesia protestului să-l multiplice. Firește că a ajuns și-n mâinile Securității. S-a dat dispoziție să fiu exmatriculat din facultate, eram în anul al doilea, să fiu scos din monahism și a urmat condamnarea: șapte ani. - Cu știuta acuzare: "uneltire împotriva ordinei statului". - Desigur. Să vă spun o nostimadă, chiar dacă a avut loc în plin proces al "dușmanilor poporului", între care mă aflam. Mi s-a dat și mie cuvântul, așa, formal, cum era în justiția comunistă. Am
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
a avut defel ecoul scontat de autor. Iar cauza nu a stat într-o conspirație a tăcerii și nici în obtuzitatea publicului american, ci într-o cauză mult mai simplă: manifestul nu avea tăria unei inovații. Autorul spunea lucruri deja știute. Mai mult, Oswald Spengler, Lewis Mumford sau Jacques Ellul spuseseră, într-o formă mult mai convingătoare, același lucru ca Ted Kaczynski, cu marea desoebire că nu trebuiseră să omoare pe nimeni: anume că tehnica îl înrobește pe om și că
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
scrie despre un autor într-un alt jargon decît cel în care și-a înfățișat el gîndirea? Că Lévinas se numără printre cei gînditori care au împins perversitatea jargonului pînă la pragul insuportabil al unui dialect ininteligibil e un lucru știut, dar acesta nu-i un motiv ca, scriind despre opera lui, să trebuiască să te exprimi tot atît de ilizibil ca el. A fi obscur și a scrie în dodii terminologice nu-i semn de profunzime a gîndirii, ci doar
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
Primul, purtînd dojana unui simbolism fugar, e Cîntecele toamnei: Tăcerea putredă din parc,/ Din întomnatul parc,/ Tăcerea putredă din parc/ A'ncremenit sub lună.// Și trece vântul, trist monarc,/ Și frunze moarte-adună." (Dincolo). Un cadru care explică o patimă... estetică, știuta, de la Bacovia, "vreme de beție". Titlul ciclului următor, Foi îngălbenite, înșală. Poetul se desparte, de fapt, de retorica ofilirii, recuperînd epica, fa-bula din vîrste mai vechi ale poeziei. Iată o imagine cu poantă a dimineții ridicate peste mahala care, cu
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
Nu-l analizezi, ci îl îngîni. Nu-l comentezi făcînd uz de propriile tale cuvinte, ci îl psalmodiezi repetîndu-i papagalicește vorbele și dînd drumul la o flașnetă mecanică al cărei sunet exegetic se deapănă de la sine potrivit unei scheme dinainte știute. În schimb, a încerca să-l povestești pe înțelesul tutoror înseamnă a-l degrada pînă la pragul rostirii unor banalități stupefiante. Pe Walter Biemel l-am citit întrebîndu-mă dacă, în paginile cărții sale, observația lui Noica își găsește sau nu
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
a deschide o breșă... Am rea-li--zat-o printr-un autor în viață, care să fie mai apropiat de publicul tânăr: Mircea Cărtărescu. Am avut norocul ca editura "Pagine" să fie interesată și de Cărtărescu poetul. Ceea ce a fost chiar o mirare, știut fiind faptul că nu se prea vând cărțile de poezie. O altă editură s-a interesat de A. Blandiana. Amândurora le-a fost decernat în anul 2005 premiul Acerbi. Acum, de pildă, editura "Voland" publică "Arta refugii" a lui Paul
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
de clientelism politic, " Parcul Ion Voicu" -, astăzi, același personaj ne zvârle în obraz argumente în care nerușinarea și lipsa de logică își dau mâna. Somat să predea vioara Stradivarius la care cântase părintele său, maestrul Mădălin invocă doar de el știute "impozite" plătite de merituosul violonist. Păi, ce are vioara cu prefectura? Ion Voicu a plătit taxele invocate de fiul său în calitatea lui de cetățean, și nu ca stăpân al viorii Stradivarius. Milionul de lei achitat pe vremea lui Gheorghiu-Dej
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede smochina și lămîia, acela visează războiul. El se întreabă în sine cum au putut veni aceste simboluri de înfrățire internațională, cînd știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
comandată unor profesioniști a luat în considerare cărțile cumpărate atît din librării și supermarketuri, cît și de pe Internet sau prin comenzi gen "cartea prin poștă", direct de la edituri. în final s-au însumat vînzările pe autor și nu pe titlu (știut fiind că, la ei, succesul unei cărți relansează și precedentele volume ale autorului, retipărite în ediții ieftine, de buzunar). Cei zece autori francezi de best-sellers care au vîndut împreună peste opt milioane de cărți pe parcursul anului trecut reprezintă și un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
în jos" (pp. 54-55). Dispariția unor prieteni foarte apropiați, pictorul Constantin Piliuță și poetul Ioan Flora îi dă poetului sentimentul relativității vieții, al timpului care se scurge cu repeziciune răpindu-i pe cei din jur după legi numai de el știute. Versurile lui Nicolae Prelipceanu emană o tristețe resemnată în care prezentul s-a contopit cu trecutul, nostalgia este strivitoare, iar existența se consumă exclusiv în planul virtual: "părea că suntem în viață în viața asta adică/ părea că vom putea
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
fi fost azi pe pământ/ dacă sforicica aceea nu se rupea/ și nici crenguța cu spini/ nu se încovoia// ce neîncovoiat ai fi rămas/ copil de 13 ani/ fluturând în vântul nesfârșitei grădini/ de la Marghita/ pe cărări numai de tine știute// tot acest sex care le iese pe nas/ și pe față/ celor de azi/ n-ar mai fi fost// nici visele de mărire și bogăție fără rușine/ ale sicofanților/ nu ar mai fi pătruns în cercul/ sau infernul tău/ naive
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
spus: Te așteptăm, tovarășe, cu noi scrieri"(pag. 223). Pe scurt: formalitate maniheistă a discursului, care distinge, aseptic, binele moral de răul capitalist după un calapod previzibil; Generalitate a motivelor de laudă și universalitate a nodurilor în papură. Sunt lucruri știute. Dar, dincolo de ele, ce se înțelege - în mod esențial - de aici ? Că un sistem de acreditare ideologic putea fi combătut dinăuntru printr-o simplă simulare argumentativă. Că, în ciuda bunei primiri de care Ana Roșculeț avusese parte în câteva reviste - tocmai
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
ianuarie 2007 a fost primit cu destulă reticență de unele state din vechea comunitate europeană din cauza atitudinii relaxate cu care este privit la Sofia și București un flagel precum corupția. Iar cauzele acestui scepticism sunt cât se poate de credibile. Știut fiind faptul că în Occident toleranța față de corupție este 0 și politicieni care au făcut istorie în țările lor au fost obligați să treacă prin umilința unor procese amplu mediatizate. Pornind de la un scandal de corupție în care au fost
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
sa istorică. Cosana Nicolae prezintă, cu minuțiozitate, cum, în bună măsură, "canonizările" estetice au avut/au loc după anumite interese/favoruri de castă (și chiar clasă, ar afirma convins un critic marxist), în raport cu valorile unei generații și ale unui timp (știut fiind faptul că mentalitățile se schimbă constant), după criterii culturale (strict determinate de așteptările unei comunități naționale ori etnice) și, nu în ultimul rînd, în funcție de supremația unui gen (critica feministă a ultimilor șaptezeci de ani a revoluționat practic canonul, demonstrîndu-i
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
Mareșalul îl salută pe primarul Brașovului, întrebându-l dacă drumul fusese bun - și Gologan aprobă, intrigat; care putea fi, totuși, scopul acelei vizite neașteptate?... Ascultam foarte atent relatarea fiului. Știam că aveam în față o pagină necunoscută, sau foarte puțin știută, de istorie. Mareșalul se plimbase un timp, așa, repede și nervos; pe urmă, văzându-l pe primarul chemat că ședea în picioare, îi făcu semn să ia loc; dar Gologan nu se așeză; rămase în picioare; parcă mai întâi voia
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
aici. Să aflu... de fapt, ce știam de la bun început. Și îi întinse mâna, pe care o strânse. Iar Gelu-fiul mai povestea că taică-su fusese invitat la prânz. Rămăseseră la Brașov. La Predeal. Județul Brașov. La locul de graniță știut, vechi... Ca și când atât se așteptase... să fie la locul său, Pre-Deal. Sus de tot, La înălțime... Iarna, la mareșal, se mânca românește. Chifteluțe cu pireu de cartofi, ardei umpluți, stropiți cu iaurt, sărmăluțe-n foi de viță, gogoși mici, perfect
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
și erudiție, de neimaginat în climatul tenebros al anilor de agonie a regimului comunist. Ioan Buduca ar fi trebuit să devină vârful de lance al criticii optzeciste. Faptul că nu a devenit este rezultatul exclusiv al propriului său spirit ironic. Știut fiind că ironistul fiu al faptei nu e. După 1990, Ioan Buduca a devenit un gazetar frenetic. Săptămânalul de atitudine "Cuvîntul"este în mare măsură creația sa. Îmi amintesc și astăzi nopțile pierdute în tipografia de pe Brezoianu, ambiția febrilă a
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
totuși, din război - cum altfel s-au ridicat cetățile? - trebuie să-i concedem lui Kogălniceanu că omul nu poate exista în afara societății. Romantismul de academie, nededat la furtuni, vrea trebi așezate. Ideile lui, ducînd liberalismul pînă-n pînzele albe, pe tiparul știut - cine nu muncește, nu mănîncă - n-au alt mobil decît nevoia de dreptate împărțită riguros, de societate în care se știe, într-un mod aproape maniacal, ce e rău și ce e bine. Ce vremuri, în care "calicii" erau "de
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
2003). Cine se poate descurca în bibliografia critică a unui mare scriitor? Sunt puțini acei specialiști inventivi, venind cu un punct de vedere nou și convingător, fiind în același timp bine orientați și preocupați să nu repete idei și interpretări știute. În privința operei lui Rebreanu, cele mai frumoase și mai originale interpretări, bazate pe metode critice bine asimilate și ingenios aplicate în eseuri monografice de anvergură, aparțin lui Dan Mănucă, în Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului (1995) și lui Liviu Malița
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
că zona irealității, spre care mă mână structura mea intimă, devine exclusiv un domeniu particular (...) Înclinării spre vis se alătură efortul cotidian de a fi absent din iazma promiscuității. Începe a miji a doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-are acces spre aceea în care trăiesc literalmente dematerializat și fantast" (pp. 68-69). Atitudinea estetică, egocentrismul, hedonismul, vanitatea, absența voluntară din viața socială, patetismul luminos al dragostei pentru natură (ale cărei descrieri sensibilizate la modul impresionist abundă) și înclinarea
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
de solicitantă. Iar ceea ce e paradoxal la lucrarea lui Adorno este că de aici îi vine și doza de incitare. Mai precis, Minima moralia te atrage prin obscuritate și te ademenește prin forma bizară a jargonului folosit. E un fapt știut că ceea ce e obscur incită atenția mai mult decît ceea ce este clar, și că o carte scrisă prea limpede își pierde potențialul de stîrnire a curiozității: o citești o dată și apoi, tocmai fiindcă ai înțeles-o de tot, nu mai
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
Ca exerciții de elasticitate a minții, paradoxurile din Minima moralia sunt de un incontestabil folos. Atîta doar că, pe baza lor, se pot isca cele mai năucitoare sofisme. În fond, totul e un joc lexical guvernat de scheme dialectice dinainte știute.
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]