935 matches
-
viitorul. Însă știu că invidiez perechea de fluturi și țestoasele. Tinerețea mea îmi spune că nu-mi pot nimici dorința, la fel cum nu pot forța soarele să nu strălucească sau vântul să nu bată. Se face după-amiază. O căruță șubredă trasă de un măgar apare în raza privirii mele. E o căruță ruginită pentru cărat apă. Un bătrân cu un bici pășește în spatele ei. În vârful giganticului butoi din lemn se află un steguleț galben. Bătrânul vine să umple vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
refuzat să merg acasă atunci când mi s-a acordat permisiunea de a pleca zece zile, drept răsplată pentru faptul că sunt însărcinată. Deși mi-este foarte dor de familia mea, nu aș fi în stare să-mi ascund sentimentele. Sănătatea șubredă a mamei nu ar îndura frustarea mea, și ea i-ar face rău lui Rong, care se bazează pe mine să-i găsesc un pretendent. Rong ar fi dezamăgită dacă i-aș spune că nu mai sunt favorită și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
moștenitor a fost îmbăiat în același mod. — Însă stămoșii noștri erau altfel de oameni, o contrazic eu. Trăiau pe spinarea calului și umblau pe jumătate dezbrăcați. Îi reamintesc lui Nuharoo că tatăl lui Tung Chih e un om cu sănătatea șubredă și că pruncul nua avut o greutate normală la naștere. Nuharoo e redusă la tăcere, dar nu se predă. Tung Chih începe să strănute. Incapabilă să mă mai stăpânesc, mă duc la cadă și le împing la o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a lui Hideyoshi, observi o deschizătură foarte largă, replică Shogen. Gândiți-vă doar. Cele două fortărețe inamice de la Iwasaki și Oiwa sunt departe de tabăra dumneavoastră, dar totuși le considerați bastioane centrale. De fapt, ambele fortărețe sunt construite mult mai șubred și mai rudimentar decât oricare altele. Pe lângă asta, se adaugă faptul că atât comandanții, cât și soldații care le apără trăiesc cu impresia că inamicul nu-i va ataca niciodată. După toate aparențele, au fost extrem de neglijenți cu întăririle. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndrepți pașii? Un suflet de înger mă retrage din așa zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că-s tot acolo în lumea aceea de basm și copilărie...Pășesc ușor spre banca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se întâmpla chiar așa de rar, mai ales dacă stătusem în oraș până târziu și dacă luasem și cocaină în stare aproape pură.) Stând în pat și răsfoind fără pic de entuziasm revistele lui Chaquie în timp ce ploaia bătea în fereastra șubredă, pe unde venea un curent îngrozitor, sentimentul acela de izolare, de înstrăinare care mă însoțise toată ziua s-a intensificat. Mă simțeam singură și îngrozită. Și bună de nimic. Era sâmbătă seara, iar eu ar fi trebuit să mă pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zile să-l facă - și devine prima și singura femeie cu care trăiește. Ajunge la Berlin în toamna lui 1923 și moare în primăvara următoare, dar lunile acestea sunt probabil cele mai fericite din viața lui. În ciuda sănătății tot mai șubrede. În ciuda condițiilor sociale de la Berlin: lipsa alimentelor, mișcările politice, inflația cea mai mare din întreaga istorie a Germaniei. În ciuda certitudinii că nu mai are mult de trăit. În fiecare după-amiază, Kafka iese să se plimbe în parc. Adesea, Dora îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
douăzeci de mii pentru un pateu și o bere. În iarna rusească, pe care am început să o așteptăm ca niște tipi etern contra timpului și mai ales masochiști, întârziam seara în drum spre casă până la o oră printre tarabele șubrede cu măști grotești, producția inimitabilă a studenților de la Arhitectură, înșirată pe Calea Victoriei, în Pasagiu, sub coloanele anoste de la Romarta. Pentru expoziția asta făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să aducă buluc de evenimente pe centimetrul pătrat - așa a fost în anii cât am activat ca jurnalist. Aici, la ora din jurul prânzului, în localul cu clienți puțini, un fumător solitar cu ochii pierduți de drogat și-a tras scaunul șubred la masa mea. Lipsa mea cronică de inspirație trebuie să fie din cauza... La a câta bere sunteți? Cum la a câta? - Asta din fața dumneavoastră, a câta bere e? - Prima, răspund ursuz. - Păi, dacă pe vremea asta n-ați băut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ar fi situația. Și, firește, nu ajută la nimic nici faptul că eu sunt aici, în loc să fiu acolo... — Și ce faci, te întorci la Londra? — Nu. Ridică privirea spre mine. Asta ar da foarte rău. Lucrurile sunt și așa destul de șubrede. Dacă mai și dispar... Clatină din cap și eu îl fixez cu teamă. — Și... ce se întâmplă dacă susținătorul ăsta al tău se retrage? — Găsim pe altcineva. — Dar dacă nu puteți? Cade toată treaba asta cu mutatul la New York? Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ani de zile, aici, dusesem dorul ospețelor tradiționale de acest gen, care Încep de la mijlocul dimineții cu aperitive și băuturi tari și sfârșesc În după-amiaza zilei următoare, cu supe acre, ca să Îi remonteze pe cheflii. Lumea se rulează continuu, cei șubrezi dispar și se Întorc, parțial refăcuți, după un somn de câteva ore. Și, firește, se bea fără nici o reținere, lucru care cred că ți-ar fi displăcut. Ție și mâncărurile ți s-ar fi părut grele. În copilărie, Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de lemn care dădea spre veranda din față și intrând. Și eu, spuse el ferm, am o propunere de făcut. — Ce propunere? întrebă perceptorul districtual, lăsând cuțitul jos. Un val de oboseală îl cuprinse. Fusese o zi lungă. Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu mi se par suspecți, doar dacă nu cumva unul dintre ei a omorât-o pe Linda ca să se asigure că planurile acesteia În legătură cu sala nu aveau să fie aprobate de Consiliul local, ceea ce găsesc că-i un motiv cam șubred. Din câte observ eu, nu ne mai rămân Jeff și Naomi... Rachel se mișcă nerăbdătoare În scaun, părând a n-o interesa speculațiile pe marginea identității ucigașului Lindei. I-am aruncat o privire. Era cu adevărat teribil de Încordată. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zid se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață sau un zdrăngănitor din lăută. Cercuri de curioși se fac și se desfac În jurul povestitorilor, cititorilor În palmă, Îmblânzitorilor de șerpi. În mijlocul pieței, pe o estradă șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților populari care celebrează Samarkandul neasemuit, Samarkandul de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plan, pământ sărat, ca pe lună. De ce au fost separate, întreb eu, iar el îmi răspunde, întrebarea este de ce au fost vreodată unite, între ele a fost întotdeauna o graniță antică naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam impresia că vorbește despre noi, un fior rece îmi zguduie spinarea, ființe minuscule de gheață se cațără pe ea, vertebră după vertebră. Și care erau relațiile dintre ele, întreb eu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o ignor, să nu îi aud gândurile urlând la mine, asurzindu-mi urechile, ar fi trebuit să îl părăsești cu ani în urmă, ce se va întâmpla de acum înainte cu tine, vezi, dacă este construită pe o bază șubredă, casa se prăbușește, credeai că destulă bunăvoință și sentimentul culpabilității sunt de ajuns pentru a întemeia o familie, iar eu mă enervez de una singură, nu îmi spune tu mie ce să fac, tu nici măcar nu ai încercat, ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
avea acele pentru perfuzie și a întins-o spre mine. După cum îi tremura mâna în aer, mi-am spus că efortul pe care l-a făcut a fost de-a dreptul uriaș. M-am ridicat și i-am luat mâna șubredă. M-a strâns cu toată forța de care era capabil și a mai spus o dată „vă rog“. — Stați liniștit, am zis. O să am grijă de bilet și de Midori. Și-a lăsat mâna să cadă pe pat și a închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sau de discuție! Vă țin pumnii strânși, amândurora! Succes! Ai grijă, Șefu', la cap, ai grijă. Atenție! Că vii de-a dura! îl dădăcea Bossul, mămos, pe Avocat, ca pe un potențial suferind, în vreme ce Fratele scobora încet, treaptă cu treaptă șubredă, în subsolul igrasios, pipăindu-și neîncrezător buzunarul, gol în urmă cu câteva clipe, al bluzei largi, kaki, gen Sukhoi Gun, unde simțea acum prezența inedită, foșnitoare și familiară a bancnotelor. Schimbi locul, schimbi norocul! Pe o scară a mulțumirii de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tot el însă, înțelegînd că discuția s-a împotmolit, căută să schimbe făgașul. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bună, dar nu se poate valorifica din pricina crizei financiare, apoi despre situația guvernului, pe care el o socotea șubredă, în speranța că în curând va reveni la cârmă partidul lui. Trecând la politica externă, ajunseră la frații ardeleni și la Titu Herdelea. Acuma se mai învioră și Dumescu, naționalist fervent, care visa veșnic numai cucerirea Transilvaniei. Grigore le spuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doar ceva mai încet decât ceilalți, și-atâta tot. ― Da. (Inginerul nu insistă și se răsuci spre căpitan, în continuare gânditor.) Înainte de a arunca ancora ar trebui, poate, să revenim asupra chestiunii beneficiului, nu credeți? Făcând dovada unui entuziasm cam șubred, Brett supralicită: ― Da. Încălțându-și espadrilele, Parker își continua bomneala. ― Brett și cu mine credem că merităm o împărțire mai echitabilă. O primă completă pentru misiunea noastră dusă la bun sfârșit, plus salariul și partea de beneficiu. Știa că personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
au avut, și care au murit pe rând, unii în război, alții în bombardament. Nu mi-ai spus alaltăieri că au murit toți, și casa e pustie, iar dacă n-a luat-o nimeni până acum, este pentru că a rămas șubredă de la bombardament, și că poate au s-o dărâme la primăvară?... Ieronim îl privi din nou, lung, cu o mare tristețe, apoi stinse lanterna. - Așa este, șopti. Toți au murit. Sau, adăugă după o pauză, ca să fiu foarte precis, aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și o clatină vântul... - Șșșt! îl întrerupse Iconaru, apucîndu-i brațul. Ascultă acum!... Se auzi din nou geamătul, dar se auzea de asemenea, dinspre ușa podului, altfel de zgomote, mai puternice, parcă cineva ar fi înaintat anevoie pe podeaua veche și șubredă, trăgând după el un sac cu lemne și uscături. - Poate au prins de veste, continuă Iconaru, coborând și mai mult glasul, și vin să ne caute... Tăcură amândoi, ținîndu-și răsuflarea. - Dacă ne surprinde cineva, începu brusc Ieronim, silindu-se să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să procedezi, astfel că ai rămas tăcând și numai privind-o. Plăcut impresionat, cu toate că și neliniștit, întrebându-te spre ce băteau vorbele ei. Ai vrut apoi s-o convingi să părăsească scaunul de pai împletit, ai avertizat-o că este șubred și că un picior abia i l-ai încleiat. Ea nu a dat nicio atenție, își mototolea nervoasă mănușile, poate nu era speriată, dar rațiunea îi arăta că într-o asemenea situație ar trebui să fie. Posibil să mai fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trebuie și tu, dacă nu să măsluiești, cel puțin să tragi cu ochiul... îmi spusese asta într-o clipă de euforie, în timp ce eu stăteam pe un scaun de pai împletit, de pe care tot insista să mă ridic, argumentând că e șubred. Deodată mi-a venit să dau de-a azvârlita cu panerul de trandafiri păliți, să bat din picior și să țip, să țip și să urlu chiar, și apoi să leșin. Să mă trezesc după mult-mult timp, între draperii răcoroase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]