1,581 matches
-
aceștia se reîntorc. Încearcă să-i răsucească, aceștia iar revin ... Apoi, apasă nervos pe toate butoanele, îl intoarce când pe o parte, când pe alta. Supărat, cu telefonul întors invers și ciucurii răsfirați asemeni unui paianjen pe toată fața, rostește șuierând puternic printre dinți, cu un ton strident, dar cât se poate de dur: ... - Ce vrei iar? Ce ne tot suni? Ne-ai înnebunit de tot! Lasă-ne-n pace! Nu te aud! Nu-nțelegi? Va mai fi peste un an
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
uimite ale publicului captivat. Inventez iar o altă coregrafie, așa, să se poată potrivi mai bine cu noua costumație și noua melodie. Copiii alcătuiesc un trenuleț în jurul meu și al talentaților artiști ce au urcat alături de mine pe scenă. ”Locomotiva” șuieră de zor, în timp ce restul ”vagoanelor” încearcă să țină pasul cu aceasta. - Oau! E mult prea mult! Uf, ! Cât sunt de gălăgioși ... Și eu trebuie să cânt! îmi spun în gând și schițez un gest de încruntare ... - Importantă este creația în
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
aceștia se reîntorc. Încearcă să-i răsucească, aceștia iar revin ... Apoi, apasă nervos pe toate butoanele, îl intoarce când pe o parte, când pe alta. Supărat, cu telefonul întors invers și ciucurii răsfirați asemeni unui paianjen pe toată fața, rostește șuierând puternic printre dinți, cu un ton strident, dar cât se poate de dur: ... - Ce vrei iar? Ce ne tot suni? Ne-ai înnebunit de tot! Lasă-ne-n pace! Nu te aud! Nu-nțelegi? Va mai fi peste un an
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
Mărășteanu. Și el înțelese că trebuie să plece.După o lună se prezentă la doamna blondă cu un buchet de frezii și o ciocolată, zâmbind mieros: cu ocazia lu’ unu martie! Blondina l-a privit lung cu mutra sa acră, șuierând printre dinți: vai, ce amabil ești! Când a văzut în mâini actul de S.R.L.”Amaru”, cu unic membru asociat Mărășteanu Ion, simți că îl cuprinde o căldură care îi înroși fața...Nu mai era acel salariat Mărășteanu, scuipat de șefii
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
în cauză. S-au privit încruntați prin întuneric, s-au îndreptat ca la comandă către spațiul de parcare, s-au urcat în mașina de serviciu și, până să coboare agentul și să-i salute, nimeni nu a vorbit... Doar vântul șuiera ușor și urmărea în joacă vârtejurile fulgilor de zăpadă ridicate în chip de stoluri de fluturi la lumina felinarelor... A doua zi, exact cu zece minute înainte de program, agentul Brumă de la Poliția Locală bătea în ușa de stejar înapoia căruia
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
la lopată - aproximativ 74 de victime până acum - pe catafalcul cărora s-a așezat, ca o cucuvea rătăcind în aiurare pe suprafața imensă a infernului alb, un nou guvern de „oxfordiști” tineri, cu averi suspect de considerabile, dar care își șuieră printre dinți suma de „sentimente” ostile față de oamenii (care îi plătesc cu vîrf și îndesat) mai abitir ca un viscol de cod roșu ce spulberă de colo până colo tot. O parte de Românie sud-estică înghițită completamente sub mormane uriașe
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
de triști încât nu am putut rezista tentației să-i pun o întrebare: rugați-vă la Domnul, pentru liniștea sufletului ei obosit. Tânărul, cu fața pământie și cu sprâncenele dese, ce îi acopereau sticlirile ochilor lui negri ca tăciunele, îmi șuieră cuvintele pe care și acum le mai aud în mintea mea: „neajutorat mai ești sihastrule, încă pământul nu ți-a arătat destul de multe din tainele lui. Când Doamna s-a dat în mâinile morții a cerut mai întâi încuviințarea Fiului
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe care se urca ideea mea frivolă; De hohotul uscat viața se anină Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive vârsta se întinde Șuieră banale ramuri seci de vânt, E tăcere-naltă mama lângă tata Și mormântu-i plânge, peste alt mormânt. Ion cel fără țară După o idee Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și fâșia de pământ, Pe
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe care se urca ideea mea frivolă; De hohotul uscat viața se anină Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive vârsta se întinde Șuieră banale ramuri seci de vânt, E tăcere-naltă mama lângă tata Și mormântu-i plânge, peste alt mormânt. Ion cel fără țară După o idee Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și fâșia de pământ, Pe
POEME de STELIAN PLATON în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356054_a_357383]
-
Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 440 din 15 martie 2012 Toate Articolele Autorului Peste ruine razele lui Ra, răspândesc aur lichid Umbra lui Keops mai stăruie în asfințitul opal Ibiși grațiosi peste apele deltei cercuri închid ,,Thot! Osiris”!... șuieră vântul în pletele lui Imhotep, Imobil e doar sfinxul, străjer sub marea piramidă Hieroglifele-și revarsă antice incantații, acum mute În valea regilor, faraoni jefuiți pornesc prin câmpia aridă Spre Teba! Spre Teba! acolo unde giganții de piatră nu mor
AEGYPTOS de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354797_a_356126]
-
va reveni la NORMAL. Caut un vers ca pe Sf. Graal, Ca fecioria în cartierul Crucea de Piatră, Dau peste mere și pere, În Piața Matache Măcelarul, Vagabonzi, oameni și câini autodidacți Se adăpostesc în Grădina Ceșmegiului, Motanul Behemoth îmi șuieră la tâmplă, Dar Moartea mea, dacă pun mâna pe tine, Nu știu ce-ți voi face, că ești fecioară. Iubirea din ascunse amintiri, Le cânt și cânt ființa din aceste cânturi, Că om sunt eu, ca voi, oameni- lucruri. Trăim
CĂUTARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356881_a_358210]
-
somnul din morminte; Uncheșii dorm cu mâinile-n chimir, Trăgând cu ochiul pe la sfinte. Clopotul din turlă bate-n dungă, În vechea biserică de lemn. Un lătrat anemic, jos în strungă, Când își amintește, dă un semn. Prin ramuri vântul șuieră pustiu, Smulgând și ultimile frunze; Le duce hăt departe, nici nu știu Prin care văgăuni confuze. Pe coastă toamna mătură prin vii Turbată, ca un vin ce fierbe. Se-aude-n codru zarvă de copii Culegând, prin frunze, ghebe. Curge, dulce, susurând
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
gara mea era un tren care plângea cu ochiul trist de ametist, copilul cel nevinovat ce mâna lui și-a fluturat și îmi zâmbea. Erai și tu, nici nu mai știu, acum mi-i sufletul morțiu de tren în gară șuierând, scrâșnind din roți, încet murind și cer în mine prăvălind către pustiu... Tristețea gărilor ce plâng cu ochiul drept, cu ochiul stâng, sădită-n mine e mereu: că gara, trenul, sunt chiar eu în dor nătâng. Leonid IACOB Poezia face
TRISTEŢEA GĂRILOR CE PLÂNG de LEONID IACOB în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355090_a_356419]
-
Română - Piața Victoriei - Modrogan (Sediul PDL) și retur. Felicitări organizatorilor! La întoarcere în PUB, pe inserat, am fost interpelat vehement de o gospodina. Am înțeles că am furat ceva și nu am ce căuta acolo! O altă persoană mi-a șuiera la ureche: „Ești condamnat !" Culmea, nu am rămas șocat! Am mai trăit scene din astea. N-am știut, pana aseară, că trebuie să ceri voie pentru a veni în Piață Universității!?! Oameni vigilenți veghează!?! Mai întâi omul cu acel copil
TABLETA DE WEEKEND (14): PILULA DE UICHENDU ACESTA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355132_a_356461]
-
guler de catifea . Ca un filigram de argint Pe o bijuterie dragă Măngăiere cu alint În atingere firavă . Minunat ca giuvaerul Cu sclipire argintie , Grațios pictează gerul Luminiță în chindie . Rece lacrimă a iernii Te topești în palma mea , Văntul șuieră-n vecernii Moartea unui fulg de nea . Referință Bibliografică: Fulg de nea / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1814, Anul V, 19 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FULG DE NEA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346124_a_347453]
-
un balaur uriaș cu două capete, care își târa printre copaci coada mai ascuțită decât o suliță. Fata vânătorului apucă arcul cu care vâna de obicei, gata să săgeteze arătarea care îi aținea drumul. - Crenguța, sunt eu, Brăduț, fratele tău, șuieră balaurul! Fata scăpă arcul și căzu în genunchi când auzi vocea omenească. Arătarea își apropie capetele de ea și limbile lungi de un cot o mângâiară pe creștet. - Lacul în care am vrut să înot era vrăjit și uite în
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
vânătorul, despre fratele ei și despre necazul cumplit care se abătuse asupra familiei lor de când se mutaseră în casa vrăjitoarei. Nu ajunse să termine bine ce avea de spus că balaurul cu două capete apăru lângă ei. - Nu ai reușit, șuieră mâhnit, nu-mi rămâne decât să mă întorc în lac lângă tata! Adio, Codruța! Ai grijă de mama! În urma lui, lacul aruncă un norișor verzui, după care încremeni la loc. Văzând nefericirea fetei și simțind că n-ar putea să
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
iar inima pământ. Trup renăscut în care blând răsună prin orice nerv al împlinirii cânt. Mai altfel sunt pentru că-ntâia oară eu am dorit un altul să devin, să fac s-adie vânt de primăvară în iarna grea ce-mi șuieră-n destin. Pe lacrimi astăzi viața se răzbună zâmbind și-atunci când pare că-s înfrânt. Și-n timp ce-adânc speranțele mă ară mă umplu doar de soare și senin ca să-mi preschimb întârziata seară în zori superbi prin care
SOARE ŞI FLORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370944_a_372273]
-
ai închis fereastră nordului cu arma cuvintelor civilizat eu îmi târăsc sufletul ahileic ca un melc umed și umil mustind a ploaie cornițele argintii pipăie ezitant seva ierbii miile de ochi din vârful degetelor simt nevăzutul șerpii încolăciți în păr șuiera a viața cu temperamentul meu grav demonetizat (re)construiesc chilii în mijlocul pieței ești că Enkidu sfidător și devotat rătăcitor și loial fiara din mine te va opri să ai arme la tine când vii Referință Bibliografica: Polarizare / Angi Cristea : Confluente
POLARIZARE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371040_a_372369]
-
într-un mod extrem de bizar. - Bună Mădălina, ce faci ? Femeia din fața mea, tunsă scurt, îmbrăcată într-un trening decolorat, aducea foarte puțin cu cea pe care o iubisem la nebunie. - Cine ești tu ? mă întrebă ea cu o voce tăioasă. Șuierase cuvintele în plin acord cu restul expresiei de pe chipul ei. Până și vocea i se îngroșase nefiresc de mult, iar privirea pătrunzătoare, încruntată, mă fixa cu o undă de ură nativă. - Nu mă cheamă Mădălina ! Cine dracu’ e Mădălina ? Numele
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
socotelile, vioaie, cu zâmbetul pe buze, pregătită să îmbrățișeze o nouă zi. Mergea tiptil cu brațele încărcate cu lemne, alintându-le la piept, apoi le vâra ușor în sobă. Un pic mai târziu lemnele, cât erau ele de lemne, pârâiau, șuierau, pocneau, topindu-se într-un cântec de leagăn ce-mi amorțea pleoapele îndată, făcându-le să cadă lin ca niște plăpumici peste ochii obosiți. O văd îmbujorată, cu același zâmbet cald, lovind cu sârg un aluat gros de covata de
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
nobil, încrestat cu blândețe Din amintirea unui sfârșit și nou început. Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Cetățile renasc din întuneric și din ruini Ostași cu sică de-argint răsar în aura lunii Un steag cu dragonul lup șuieră în rădăcini. Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar , Albastru e sângele neamului de atlanți Revin sarcedoții pe Kogaionon, în sanctuar Sunt sevă din neamul zeilor din Carpați. Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Rădăcini adânci ce
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
fi trecut pe tip cu vorbele lui cu tot la capitolul fantastic. Dar viața îți pregătește zi de zi, clipă de clipă, surprize de tot felul. Bune sau rele, frumoase sau urâte. - Acum ... aici ... te doresc cu ardoare ! Cuvintele ieșeau șuierate printre buzele ei ocupate cu sărutatul trupului meu, metodic, parte cu parte, bucată cu bucată. Palmele mele îi frământau și remodelau trupul gol, poposind cel mai adesea pe zonele ei cele mai erogene: pulpele, fesele, sânii și organul genital, care
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
Picură versul singurătății La poarta tăcerii eternității Plouă cu gânduri rupte din carte Toate-l acuză pe Zeul Marte Bântuie neguri vorace și seci Plouă cu cețuri cupide și reci Cântă-n neștire într-o răsură Păsări pornite pe aventură Șuieră vântul a erezie Solul peren în toamna pustie. Somnul pădurii Cu regret înlăcrimată de trecutul anotimp Pădurea-și începe somnul când pășesc eu spre Olimp. Nebunia de culori dup-o vară răvășită Mă îndeamnă la visări într-o toamnă insolită
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Asa că, chiar daca afara e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a troienit drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]