1,603 matches
-
la interfon, l-a deschis și a început să vorbească în el cu o voce scăzută, ușor cântată: —Anna, a șoptit ea, uuuuuhhhhhhhuuuu, Aaaaaaannaaaaaaaa. Eu mă holbam la ea fascinată. —Ce Dumnezeu faci? am întrebat-o. —Taci din gură, a șuierat Helen închizând interfonul. Îi ofer Annei o experiență paranormală, nu înțelegi? — Ce vrei să spui? am întrebat eu complet derutată. —Nebuna de Anna e în sufragerie și nu are habar de interfonul ăsta, așa că o să creadă că aude voci, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o astfel de experiență era pierderea minților, nu decorporalizare. Deși bătălia cu Helen nu era una ușor de câștigat. —O să mă înec, a mormăit ea, pentru că vremea continua să fie câinoasă. N-o să te îneci, am asigurat-o eu întunecată, șuierând cuvintele printre dinți, vocea mea vrând să sugereze: „Dar se poate aranja“. —O să te coste, m-a anunțat ea schimbând tactica. —Cât? —Cinci lire? — Mai dă-i cinci lire, i-am ordonat Annei. Banii au trecut dintr-o mână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
revii după un bărbat este să ajungi sub altul! Am realizat mult prea târziu ce spusesem. Îmi venea să-mi smulg limba din gură. Mama m-a privit cu ochii îngustați. — Nu știu unde ai auzit o expresie așa de vulgară, a șuierat ea. Cu siguranță nu în casa asta. Așa se vorbește la Londra? —Iartă-mă, mamă, am bolborosit venindu-mi să mor de rușine și jenă, dar revenind măcar pe un teritoriu familiar mie. M-am așezat pe canapea lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
satisfacția de mama și de tata. —Claire, a spus Adam cu vocea lui minunată. Ce mai faci? —Bine, am răspuns eu cam stânjenită. Mama și tata erau tot în hol și amândoi se uitau la mine. Cărați-vă, le-am șuierat fluturându-mi spre ei mâna rămasă liberă. Avem o nenorocită de urgență, a urlat tata. Lasă dracului telefonul! — Într-un minut, i-am spus. —Un minut, m-a amenințat el. Dar după asta amândoi au dispărut. — Îmi cer scuze, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care o ținea în brațe. —Cine-a încuiat nenorocita asta de ușă? a tunat el printre perechile de blugi și puloverele de la piept. Ar fi trebuit să-mi dau seama că ți-ai băgat nasul în chestia asta, a șuierat el spre biata Anna, care rămăsese cu mâna pe clanță. Nu, tată, eu am fost de vină, l-am anunțat eu repede. Annei începuse să-i tremure buza de jos și arăta pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care trebuia să găsim toate cuvintele care descriau graviditatea. Nu mi s-a părut că asta avusese mama în minte atunci când ne-a încurajat să ne inventăm propriile versiuni ale jocului învățat de la ea. —Burtoasă, a strigat Anna. —Borțoasă, a șuierat Helen. Cu burta la gură, a bolborosit mama sfâșiată între sentimentul dezaprobator și dorința de a câștiga. —E rândul tău, Claire, a spus Anna. Nu, am zis eu. Șșșșșșșșșș! Se-aude telefonul? Toată lumea a tăcut. Da, se-auzea telefonul. —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mor împăcate, Pierdută în fapte, gândiri și remușcări, Iz de somn și păcate. O inimă bate tare într-un piept, O alta încetează a bate. Un imn se aude, în depărtare, încet, Într-o țară cu obiceiuri ciudate Trenul iubirii șuieră în cap, Oprește la o stație zdrobită, Călătorii opresc iar timpul uitat Și la peron mulțimea irita. Unul nervos sparge un geam, O sticlă de bere se varsă, Un suflet iubește și plânge în noapte, Tremurându-și vechile păcate, Nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Aidan făcându-și loc prin mulțime, spunându-i ceva efebului, care i-a răspuns ceva, apoi și-a întors capul să se uite spre noi. Conversația a continuat, apoi Aidan a făcut cale întoarsă... urmat de Adonis. —Doamne sfinte, a șuierat Jacqui. Vine încoace. Din păcate, numele adevărat al lui Adonis s-a dovedit a fi Burt, iar de aproape avea un chip ciudat de lipsit de expresie și nu părea a fi interesat de Jacqui, dar, ca urmare, Jacqui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nopților. —Nu te ține trează? Rachel era puțin paranoică în ce privea somnul. N-avea rost să-i spun că oricum nu prea dormeam. — Dar ooo să meaaargă! — Ai avut noroc cu cola dietetică? — Nu. Nu e nimic pe-aici. Șuieră vântul. Anna, trebuie să mergi la un psiholog. Ca să mă ajute să cumpăr cola dietetică? — Umorul e o tehnică recunoscută de deviere. Știu un excelent psiholog specializat în suferința emoțională. E o foarte bună profesionistă. N-o să-mi spună nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
da! De-asta și sun. —Hai! Zi odată! — Crede că seamănă cu Jon Bon Jovi. —Asta e, atunci. S-a încheiat partida. —Deloc. Jacqui e mai puternică de-atât. —El defăimează dragostea 1. — Bănuiesc că da. E un cântec, a șuierat ea. Un cântec al Bărbaților Adevărați. De la Guns & Leopards sau cum le zice. Era o glumă. —Scuze, am zis. Scuze. — Și-a luat câinele deja? Acel labra-nu-știucum? Nu. Mai ușor îți iei un focos nuclear, zisese ea. Dar oare de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am privit fără un cuvânt, spunându-ne pe mutește, „A plecat s-o pupe în fund pe Donna Karan“. Brooke ne-a surprins schimbul de priviri și a început să chicotească fără a se putea opri. „Voi două!“ —Gura, a șuierat Lauryn. Și începeți să adunați oameni. Dar s-a dovedit imposibil: mare parte din cele care treceau plănuiau să ia parte la picnicul Salvați Elanul și nu voiau să arate prea dichisite pentru asta. Erau încântate să accepte o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întors la Jacqui? Nu. Nu cred c-o s-o facă. —Cum?! Crezusem că o să-i trebuiască o zi-două să rumege vestea despre sarcină și că apoi avea să se întoarcă la Jacqui, implorând-o să-l primească înapoi. —Nemernicul, am șuierat. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Tot ce-mi amintesc din acea perioadă e că mă durea fiecare oscior, mai rău ca oricând. Mă dureau până și mâinile și picioarele. Eram tăcută și posomorâtă, ca o versiune feminină a lui Joey, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rochie dreaptă de un galben pal - sună oribil, dar era simplă și elegantă - și ținea în mână un buchețel de flori. O mie de blițuri i-au luminat calea. —Cravata lui taică-tău e strâmbă, fir-ar să fie, a șuierat mama. Tata i-a prezentat-o pe Rachel lui Luke, apoi s-a înghesuit pe rândul nostru și a început slujba: cineva a citit o poezie despre loialitate, altcineva a cântat un cântec despre iertare, apoi pastorul fără congregație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Luka, apoi s-a uitat la farfuria din fața ei. — Ce naiba sunt chestiile astea? Oh, asta trebuie să fie faimoasa mazăre dulce. Ei bine, eu una n-o să pun gura pe ea. Le-a împins pe marginea farfuriei. Uite, a șuierat. Joey tot se mai holbează la ea. —La balcoanele ei. Asta a venit din partea lui Kate cea de doisprezece ani. Mama s-a uitat chiorâș la ea. —Ești fiica maică-tii cu vârf și îndesat. Du-te înapoi la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
reabsoarbă bufnița. Madame Olcott i se așezase la spate și-i strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și căzu În genunchi. Bufnița dispăru Într-un nămol dezgustător (phiii, phiii, făcea), și În el căzu sufocându-se și medium-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
merg Împrăștiați, obligându-mă să cobor de pe trotuar. O clipă mă tem să nu fie trimiși de Bătrânul de pe Munte și să nu fie acolo special pentru mine. Nu e adevărat, dispar În noapte, dar vorbesc o limbă străină, care șuieră a ceva șiit, talmudic, copt, ca un șarpe În deșert. Vin din direcția opusă figuri androgine cu niște mantii lungi. Mantii gen Roza-Cruce. Mă depășesc, cotesc spre rue de Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
arăta extrem de serioasă. Cu toate că el nu era deloc uimit, apariția femeii cu pricina avusese un efect de-a dreptul impresionant asupra unei alte persoane din cameră. Lângă el, Amanda respira repede și gâfâit. Nu se poate, a auzit-o Hugo șuierându-și singură. —Soția mea, Alice, tocmai anunța Jake. Te simți mai bine? a întrebat-o el plin de solicitudine. Nu prea, a bănuit Hugo nedumerit. Pentru că Alice se uita fix la Amanda. Chipul ei calm înregistrase un șoc neplăcut. Lotti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aventuri cu vagaboande. —Vagaboande! Dacă cineva era vagaboandă... Hugo și-a reprimat un discurs furios în apărarea lui Alice și și-a scos carnețelul. Cu cât mai repede făcea evaluarea, cu atât mai repede putea să plece. Ce faci? a șuierat Laura mângâindu-i linia obrazului cu degetul. Iau notițe pentru detaliile legate de casă. Pentru broșură, știi. —De ce? Laura îi răvășea acum părul. —Păi, de obicei, când se vinde o casă ca asta, se tipărește o broșură. — Da? a chicotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În tot acest timp, pe fundal, se auzea plânsetul ascuțit al copilului. Alice și-a mușcat buza. Jake îi apăruse din nou în față și gesticula furios. Din nou, Alice a încercat să-l facă să plece. Are probleme, a șuierat ea. Copilul e bolnav... Femeia a tăcut. La celălalt capăt al firului, o bufnitură și un zgomot râcâit au anunțat că Hugo revenise la telefon. — Toate paharele noastre sunt din cristal cu modele, a urlat el. Se pare că Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe Hugo ieșind din camera copilului. Arăta remarcabil de intact: nu avea nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce semăna cu o jucărie mare de pluș. Iar pe chip purta o expresie rușinată. — Ce s-a întâmplat? a șuierat Alice în timp ce el închidea ușa. Hugo a scuturat jucăria. Câinele ăsta nenorocit pe care l-a trimis Amanda. M-am lovit de el mai devreme și probabil că, nu știu cum, i-am dat din nou drumu’. O ia razna - sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la telefon, în timp ce partenerul fuma de zor. Puținele conversații dintre cuplurile în care ambii parteneri erau prezenți păreau să se rezume la scenarii de film și tratamente de frumusețe. — Dar cred că nici unii nu lucrează realmente în industria filmului, a șuierat Alice. Femeia care mi-a făcut masajul mi-a spus că majoritatea clienților sunt ziariști care scriu materiale despre centre de frumusețe. Eu eram prima ei clientă plătitoare din weekendul ăsta. Hugo a zâmbit. Cina era plăcută. Cu excepția mâncării, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A observat absența obișnuitului roz violent și a pieptului umflat de efortul de a respira. Laura era îmbrăcată cu un pulover cenușiu cu guler și o pereche de blugi aproape la fel de decenți ca și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce mai faci? l-a întrebat ea. Arăți, ăăă... — Groaznic? a ajutat-o Hugo sarcastic, conștient de ochii roșii și obosiți și de hainele mototolite de pe el. Și-a trecut o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Până și vocea îi suna spart. —Alice, a zis el pe un ton uscat care a făcut-o pe Alice să-și dorească să-l ia în brațe și să-l vindece de toate cu îmbrățișarea ei. În schimb, a șuierat: —Ce faci aici? Zâmbetul lui Hugo părea bolnav. —Terapie de cuplu. Tu? Alice a întors ochii. —La fel. Deci Jake a aflat? Hugo și-a spus că Alice era așa de frumoasă cu eșarfa de un roz blând - care sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și l-a văzut pe Hugo, pe chipul lui Alice a trecut un val de încântare. Apoi, în mod evident în urma unui efort, tânăra și-a rearanjat trăsăturile ca să nu mai exprime nimic. Nu pot să vorbesc cu tine, a șuierat ea, clipind des ca să-și alunge picăturile de ploaie din gene. Haide, Alice, a îmboldit-o el. Urcă-te în mașină. Am niște vești pentru tine. Niște vești grozave. Nu pot. Ochii lui Alice au privit de jur împrejur îngroziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]