1,266 matches
-
În care să-ți agăți hainele. Acum tânăra nevastă Își punea pe pereți covoarele de zestre primite de la mama, iar În odaia de alături Își așeza lada de zestre. Bărbatul se mai Îngrijea și pentru a-și ridica grajd și șură, să facă cuptorul cu lespezi de piatră și să-și Împrejmuiască gospodăria cu gard și porți, fiindcă aici trebuia să stea păsăretul curții, câinele și cârlanii pe timp de vară. Și uite așa, cu sudoare, se făceau toate. Între timp
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
urcate În podul casei. De multe ori munca se Întindea până după miezul nopții iar pănușile rezultate de la deșfăcatul porumbului serveau drept saltea pentru acea noapte. Toți acum dormeau aliniați pe aceste saltele din pănușii care apoi erau duse În șură, abia a doua zi. Toată această muncă de deșfăcat a porumbului dura cel puțin o săptămână, o săptămână a veseliei. Un alt eveniment, nu atât de plăcut, era paza porumbului pe timp de noapte. Nu de răul vreunui hoț, de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
razele lunii ce se apropia de asfințit se mai zbenguiau câțiva fulgi purtați de vânt. Pe omătul acesta care a căzut de aseară o să alunece mai bine sanceul, Își zise el bucuros că frigul se mai Înmuiase. Cum deschise ușa șurii, cei doi boi, Mojar și Florean, se și ridicară din așternut, așteptând să se deschidă obloanele prin care aveau să-și primească tainul. Hei, dragilor, v-ați sculat? Ia treceți voi de vă luați bucatele, că acuși o luăm din
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
câmp Întreg devenea arătură. Și apoi venea gazda, de obicei o fată, cu plosca de rachiu și Îi Îmbia pe cei aflați la coarnele plugului să prindă curaj. Sâmbătă seara avea loc jocul care se ținea de obicei Într-o șură, unde veneau ceterașul și dobașul. Și jocul ținea până a doua zi În zori. Acum flăcăii trăiau fiori ținând strâns mijlocul fetelor și simțindu-le sânii dați În pârgă. În pauză, pe după clăile de fân le mai furau câte un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de-a șoldul, umblau din casă În casă și salutau gospodarii cu Hristos a Înviat!. După ce primeau oul roșu Îl puneau În trăistuță și mergeau mai departe. După amiază distracția lor era la scrânciob și la huțurile instalate În poarta șurii. Aceasta era distracția lor și o trăiau cu toată ființa. Fetele Își etalau acum frumusețea cămășilor la care au lucrat o iarnă Întreagă, a prigitorilor, a poalelor cu altițe. Cu nimic mai prejos nu erau feciorii, cu șerpare și coloape
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
capul mesei, iar pe urmă erau poftiți nuntașii. Un moment aparte era chiuitura găinii făcută de socăciță care aducea găina gătită la nași: Asta Îi găină grasă / Că-i trăită lângă casă. / Asta Îi găină sură / Că-i trăită lângă șură. Găina pân-o trăit / Tot așa o cotcodăcit / Că-i trebuie bani de-argint. / Nașule pari om cinstit / Nu mai sta la socotit / Hai plătește mi găina / Că mă tem că-oi Însera / Și n-am unde mă culca, / Am
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în mod deosebit la visare. Furăm întrerupți brusc de portavocea căpitanului ce anunța Giurgiul. Călătorii escaladează duneta, iar privirile lor scrutează orizontul pentru a descoperi orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre nord-est; pătrunși de umezeală, dârdâind, căzusem pradă unei uimiri imposibil de definit. Adevărul ne apărea în sfârșit întreg; o închipuire
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ale ei să le ia de capăt câte îi rămăsese. - Mătrăgună, Doamnă bună Mărită-mă-n astă lună, De nu-n astă, în cealaltă Să nu șăd nemăritată. Așa ziceau fetele pe vremea mea când rămâneau la mă-sa în șură și nu le mai lua nimeni. Se țineau fudule, că hâde de erau și tot se găsea unul să le ia, da’ ele nu. Mergeau la babele din sat și căutau a descânta. Făceau de dragoste. D’apoi unele prindeau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ține la el ca la un frate, dar că-i știe focul din piept. A tăcut, au tăcut. O să tacă și acum. E gata să meargă în sat după nevastă. A venit și vremea lui. În ogradă nu erau urme. șura era închisă, ușa la casă la fel. Varvara tresări. Totul părea pustiu. Călca sfioasă pragul porții și se gândea să o strige pe mumă-sa. Altă dată ar fi alergat și strigat cât o ținea gura. Ar fi umplut de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Înseamnă că Geoană și pesedeul trebuie să accepte, mai cu milă, mai cu dor, ideea unui Băsescu Reloaded. Bă, și o vor accepta, fiindcă mortul de la groapă nu se mai Întoarce, ascultați-mă pe mine, sare Gore cu gura cât șura, În vreme ce Gicu desface o pungă cu semințe. O vor accepta și vor chibița de pe margine. E mai simplu În opoziție, poți să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva În seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. {EminescuOpIV 76} Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Și de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Și pe șură ne primblam Peste stuf și paie Și pe munți ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărșileam alături. Și pe cap mi se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băț, Steag de bătălie. Cîntam: Trararah! Ah! v-ați dus visuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în multe locuri este stricată... curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stînjeni. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sînt cîteva chilii ruinate. În niște case proaste din curtea bisericii șade preotul. Afară de case mai sunt niște șuri, care se vede că au remas din timpul administrației călugărilor greci, sub care mănăstirea aceasta era prefăcută în ocol de vite în care stare am găsit-o eu în anul 1854”. Nu știu cum să-ți spun, vere, dar noi am pornit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de cristal ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
eram tulburat. A plecat cu gândul să meargă oriunde, dar nu acasă. De-atunci am fost mult mai apropiați. Am făcut Revelionul în familia lui, ne-a cântat la chitară și ne-a arătat toate trucurile pe care le știa Șura, cățeaua lui dalmațiană, pe care-o iubea ca pe încă o fiică a lui. N-a mai adus niciodată vorba despre boală. Apoi am plecat în țară și n-am mai auzit nimic de Călin în toți ăștia șapte ani
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
doar cu diferite ocazii ceremoniale și una dinspre grădină. Peste curte mai avea o construcție mai mică formată din două camere cu hol pe mijloc numită de cei ai casei, bucătăria și unde stătea doamna Neli. El mai observă o șură mare cu grajd, cotețe, o grădină mare, dar ceea ce-i plăcu foarte mult era poarta din lemn sculptat. El o ajută pe doamna Neli la mulsul vacilor, hrănirea porcilor, lucru care îi plăcu mult și cu care crescuse. La
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cap. A.2. Papirus vs codice), În jurul căruia se răsucea sulul; de aici sintagmele ad umbilicum legere/addu cere, cu sensul „a citi pînă la capăt“. La sfîrșitul multor manuscrise găsim lat. explicit, o prescurtare de la explicitus < explicare, „a desfă șura“ (fiind o prescurtare, ar trebui marcată Întotdeauna forma incompletă, deci: explicit.). Apare uneori cu diverse lărgiri, de tipul explicit <.> feliciter. Termenul face pereche cu incipit („Începe“), plasat de obicei la Începutul unui text. Forma de carte apare odată cu utilizarea tot
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne munții, numai să fie lăsat să-și crească copiii în pace și liniște. Portița scârțâi și, de după șură, se iți chipul negricios al fiului mai mic, Vasile. Tătucă, pe unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-a păstrat mâncare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de acăți și brusturi a pârâului. Ba Îți aduci aminte de satul Proștița, tot de lângă Copșa Mică, de vărul tău Nelu, pe care l-a ciupit cocoșul de ochi. Cum te vede În poartă, Nelu fuge și se ascunde În fundul șurii că i-e frică de tine și i-e rușine. Stă ascuns În șură că el nu crede că mai pot veni oameni și din altă parte, el crede că din altă parte, din alte sate, nu pot veni decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de lângă Copșa Mică, de vărul tău Nelu, pe care l-a ciupit cocoșul de ochi. Cum te vede În poartă, Nelu fuge și se ascunde În fundul șurii că i-e frică de tine și i-e rușine. Stă ascuns În șură că el nu crede că mai pot veni oameni și din altă parte, el crede că din altă parte, din alte sate, nu pot veni decât „moși”, și țigani care te bagă În sac și te duc. El nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fier lung care iese din fabrica de negru de fum și cum i-e frică de tine, așa i-e frică și de tren, de fierul ăla care zdrăngăne și șuieră și scoate fum, și fuge și se ascunde În fundul șurii, și-n trupușorul ăla de trei ani ticăie repede, repede de tot, de frică, o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu un balaur așa cum ești Îmbrăcat În speilhosenul tău colorat cu cracii bufanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care ține de sfoară un bivol roșu și o pădure roșie. N-ai alte culori. Și doar n-o să sugi la creionul chimic ore În șir ca să-ți iasă mov. Și mai desenezi ce-ți aduci aminte din vacanță. O șură pe care scrie: „Remiza de pompieri a comunei Făget”. Și un indicator din capătul satului pe care scrie: Regiunea Autonomă Maghiară. În spatele indicatorului se află drumul șerpuit care se pierde În dealuri și văi. După ce termini de desenat, te plictisești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
incorect al receptorului. Comitetul internațional de Măsuri și Greutăți a adoptat definiția metrului. Un metru este egal cu 1.650.763.73 ori lungimea de undă a radiației atomului de cripton. Afară plouă. Tu ești Încă În vacanță. Stai În șură și te joci cu verișorii tăi. Vă jucați cu o vârtelniță veche, de-a tractorul și tractoriștii. Și de-a batoza. Deodată Îi Încremenești. Le spui cu voce senină că nu există Dumnezeu. Fug speriați și se ascund prin grajd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
grele sudălmi spre ceruri și locuitorii săi de unde ploaia s-a dezlănțuit ca un potop. Verișorii, Întunecați de spaimă, tac chitic, numai verișoara ta mai mică Începe să plângă și ție ți se face milă de ea, te Întorci În șură și o cuprinzi pe după umeri și-i spui ca să o liniștești că astea sunt fenomene naturale (care astea?), că așa te Învață la școală, În timp ce fratele ei, ascuns În fân, vărul tău mai mare, te amenință cu glas sugrumat: „No
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o fântână și nu i-a furat nimeni de frica la țeapă), Alexandru Ioan Cuza, Istoria României În manuale etc. Regele Mihai era tânăr, stătea pe un ban de argint și sugea sângele poporului. Te-au mai vizitat, Zoia și Șura, Emil și detectivii, Vitea Maleev (la școală și acasă) cazacii, neamuri, colegi, negustori, târgoveți, prostimea, poporul (Așa e Măria ta!) etc. La spital nu te-a vizitat nimeni. Aștepți la fereastră. Nu vine nimeni. Noua locuință ar fi pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]