1,715 matches
-
împăcare și Înviere! Învățat-am Semnul Crucii de la Mama, Ca semnul cel dintâi de punctuație- Oriunde mergi copile, tu ia seama Ce mult a suferit această nație! Cu Biblia-i străpunsă de pumnale, Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi Strămoșii tăi au însemnat o cale Și de lumina ei să nu te-ndoi! Ce nobilă, ce trainică putere Avură ei, sărmani plugari și-oieri Când se rugau prin tainice unghere În limba asta, plină de tăceri. Ce teafără-i
SEMNUL CEL DINTÂI DE PUNCTUAŢIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365036_a_366365]
-
crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce devenise ca șuieratul crivățului uscat din iernile dobrogene. Încrețirea apei de până atunci se transformă repede în valuri săltărețe ce plimba bărcuța mea micuță ca pe o coajă de nucă luată de un șuvoi de apă. Intensitatea vântului creștea destul de repede, fapt ce mă făcu să intru în panică. Până la țărm aveam aproape doi kilometri. În jurul meu bărcile cu motor începură să se îndrepte spre locurile lor de acostare. Nici un pescar care era ca
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
Acasa > Eveniment > Aparitii > ȚARA FERICIRII ÎN LUMEA POVEȘTILOR STRĂBUNE, SAU SIMPLU...PUȘA Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 1003 din 29 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano. Câți dintre noi credem asta după ce
ŢARA FERICIRII ÎN LUMEA POVEŞTILOR STRĂBUNE, SAU SIMPLU...PUŞA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365114_a_366443]
-
în mașina cumpărată, în vila vecinului care ne trage cu ochiul sau în rochia colegei ce îi îmbracă de minune trupul modelat prin tot soiul de procedee mai mult sau mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm în lucrurile materiale cu care ne copleșim odraslele. Suntem mândrii când le așezăm în camera lor, pe pereții cărora sunt pictați tot felul de războinici
ŢARA FERICIRII ÎN LUMEA POVEŞTILOR STRĂBUNE, SAU SIMPLU...PUŞA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365114_a_366443]
-
termina la marginea unui amfiteatru natural. Totul se deschidea larg, dintr-o dată. Lacul de la baza amfiteatrului îți dădea senzația că te afli undeva, între două părți de cer. Albert s-a grăbit să coboare spre marginea lacului, din care un șuvoi de apă se avânta spre râu, bănuind probabil că acesta nu poate fi prea departe. Odată ajuns, a pătruns în păpuriș, apa urcândui-se ceva mai sus de genunchi. Avea nevoie de papură, iar aceasta nu se lăsa smulsă cu una
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
și singuratic, se înalță un plop cu frunze tremurătoare, care presimte furtună și ploaie chiar și atunci când vântul abia adie și ceru-i senin. Un vânt puternic apropie din ce în ce mai mult o furtună întunecată ce coboară de sus, vărsând dintr-odată șuvoaie de apă peste elegantele colonade ale Academiei. Natura însăși este cutremurată de dezlănțuirea furtunii. Doar o singură pasăre își dorește o astfel de vreme, îndrăznind să se înălțe maiestuos către semețiile cerului și înghițind avidă șiroaiele de ploaie. Sunt un
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
pușca pe umăr, străjuiau foșnind arar din frunze, toată această forfotă. După un timp, zumzetului de albine, i se alătură ca într-o orchestră și în uruitul molcom al centrifugii, prin deschizătura ei îngustă, începea să curgă tot mai gros, șuvoiul de miere translucidă, auriu-roșcată, de parcă tot soarele se topise și acum curgea, umplând ghium după ghium. Se auzi strigată și întoarse capul. Tata, o privea zâmbind și îi întindea o bucată de fagure descăpăcit. Bucata aceea fragilă, în care degetele
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
Flacără, sclipiri de lumini seci cad pe lespezi reci „vino, pătrunde-mă cu focul iubirii eterne înalță un munte noian de plăceri, ascunse mângâieri!” Vise. Săbii de foc lovesc un suflet tiptil pe sârmă dorințe și iubiri topesc ... curg în șuvoaie ... hoinăresc. În locus amoebus, în suprem avânt, Femeia va trăi din focul răsfrânt. Referință Bibliografică: Liliana TIREL - FEMEIA DE FOC / Liliana Tirel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 970, Anul III, 27 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Liliana
FEMEIA DE FOC de LILIANA TIREL în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364943_a_366272]
-
gard: - No, doamnă, puteți sta liniștită cu grădina, nu v-o mai strică nime´; l-am tăiat ieri pe Cepulică-al dumneavoastră!” Am citat din”Poveste de amor cu final tragic “. Narațiunile din carte sunt un caleidoscop de depoziții, prinse în șuvoiul rapid al rememorărilor, fiind acte de exorcism trăite cu febrilitate și sub tensiunea momentului, constituind o încercare de eliberare, de purificare, prin adaptarea la viața arhaică a satului românesc contemporan și prin spovedania făcută înaintea cititorului. Povestirile sunt broderii foarte
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
what will remain în eternity. * DE CE? Uneori întreb anotimpurile unde mi-au ascuns dorurile? De ce verdele își schimbă culoarea, de ce frunzele toamnei nu mai sunt poleite cu foite de aur? Fulgii de nea au devenit gri iar ploaia a devenit șuvoi de lacrimi și neputințe. De ce ne-am schimbat? Doar celestul știe ce ne așteaptă... WHY Sometimes I ask the seasons where they hid my hopes? Why green changes its colour, why autumn leaves are no longer gilded with gold foil
POESIS de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366365_a_367694]
-
viața-n plină viață miroase a sicriu. Cad pe alocuri pene cu tot cu aripi frânte Purtând sub greutate și puf de păpădie, În urlete de groază se așterne-ncet și noaptea, Iar plumbul fără zgomot se zbate în sicrie. Cad lacrime șuvoi spălând de sânge zarea, Curg râuri gri de aripi și puf de păpădie, Se-așterne-ncet tăcerea și geamătul dispare, Iar pașii grei de plumb se-adună prin sicrie. E ceață deasă și-n liniste se-aude doar tăcerea Târându-se spre
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
ai țese covor din mărgele de nea. Dacă-o punte ar fi peste ziua de ieri, Ai atinge-o discret cu miresme de veri. Din clepsidra cu nopți risipite-n convoi, Iei pe degete timp și mi-l cerni în șuvoi. Și atunci, cum să sting jarul meu sângerând, Când lumina-n neant stă în chipul tău blând? Mama - floarea-de-colț și cadoul divin, Este îngerul meu, pe-al ei nor mă alin... (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud
ÎNGERUL DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366433_a_367762]
-
e bună la ceva ! urlu ,umplut de furia-mi cumplită ce-a apărut din nou la suprafață. Iese în grabă și dispare cu mult mai repede decât a apărut. Încerc să cobor cu o cârpă să leg țeava, ca să opresc șuvoiul. Dar malul de pământ cedează și mă aruncă cu putere înăuntru. Sunt astupat de mâl până la gât ,noroiul mi-a intrat în gură și pe nas,dar mintea mea e încă limpede . Exact ca apa de la robinet.Și-n mintea
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
ocheadele injectate ale îndoielii și răzbunării. Sintagma Lăpușneanului cu „capul lui Moțoc” este lasoul aruncat de cerberii descăunați și dezaxați ai unei puteri revolute, ce ne cuprinde într-o uriașă acoladă, cea a neputinței îndârjite și care nu mai contenește. Șuvoiul cald al iritării din orice, orișicând și orișiunde se propagă tentacular în toate mediile social-profesionale și politice topind, ca un acid, membrana subțire a bunului simț, a responsabilității civice. De unde ne-ar veni, Doamne, gândul curat al primenirii întru armonie
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MĂ DOARE FIECARE ORĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă doare fiecare oră! Clepsidra lacomă îmi soarbe Trecut și mâine prinse-n horă, Halucinante iele oarbe. Șuvoi cerșind eliberarea E răul care vrei să-l scuturi, Zăgazul este neuitarea Ca stropi răzleți picând din ciuturi. Dinspre nadiruri năruire Vaginul clepsidrian tresare, Siliciul, aspră dăruire, La insolita penetrare. *** Referință Bibliografică: Mă doare fiecare oră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
MĂ DOARE FIECARE ORĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365604_a_366933]
-
fost finalizată în 2014. Este - după cum arată și numele - o carte pentru copii. Scriitorul scrie în prefața volumului său: „Ați ascultat vreodată cu atenție maximă râsetul cristalin al unui copil glumeț pus pe șotii (făcute fără răutate)? Este ca un șuvoi de apă provenit dintr-o cascadă de la munte. Este - pur și simplu - veselie. Atunci nu mai are nicio grijă, deși - de obicei - temerile lui de tinerel sunt la fel de mari ca ale noastre, ale adulților. Căci și ei au problemele lor
PATRU NOI VOLUME LANSATE PE INTERNET de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365612_a_366941]
-
pletele ce au deja culoarea florilor albe de măr. Îl aud șoptind cu emoție un nume:... XXIX. ȚARA FERICIRII ÎN LUMEA POVEȘTILOR STRĂBUNE, SAU SIMPLU...PUȘA, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1003 din 29 septembrie 2013. ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano. Câți dintre noi credem asta după ce
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
în mașina cumpărată, în vila vecinului care ne trage cu ochiul sau în rochia colegei ce îi îmbracă de minune trupul modelat prin tot soiul de procedee mai mult sau mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... Citește mai mult ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
modelat prin tot soiul de procedee mai mult sau mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... Citește mai mult ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano.Câți dintre noi credem asta după ce
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
în mașina cumpărată, în vila vecinului care ne trage cu ochiul sau în rochia colegei ce îi îmbracă de minune trupul modelat prin tot soiul de procedee mai mult sau mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... XXX. HELENE ȘI-A SCHIMBAT IDENTITATEA!, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 970 din 27 august 2013. Aurel Avram STĂNESCU Am cunoscut-o pe
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
reușea să acopere zgomotul nebun al ploii care părea să încerce să sfâșie consola ancorată sub acoperiș, chiar în dreptul biroului lor. Radu se ridică greoi de la locul lui și trase șnurul jaluzelelor, acoperind imaginea dezolantă a apei care se scurgea șuvoi în lungul pervazului îngust. George își desprinse pentru câteva clipe privirea de pe ecran și zâmbi scurt. - Nu-ți place ploaia! - Mă deprimă de-a dreptul și, când sunt deprimat, trebuie să mănânc. - Să mănânci... sună bine. Azi am sărit peste
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
că mă sfârșesc... - Ia să văd de unde vă prinse turbatu’?... și Didina îngenunche în fața lui Pandelică, ridică pe rând fiecare crac al pantalonilor, îi privi pulpele, pe care le pipăi cu mânuțele ei atât de fine și calde ca un șuvoi de apă tămăduitoare, iar lacrimile încetară să-i mai umezească ochișorii ei de mură coaptă, îi reveni zâmbetul pe buze că nu văzuse nicio mușcătură, zise cu un glscior de cinteză trufașe: așa mă bucur!... V-ați speriat degeaba, boierule
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
-i oboseala lor! Și-acum îi aud cum cântă Psalmul întru care sunt Și-n lumină înveșmântă Gândul meu dinspre pământ. De acolo, dintre sfinți, Nici tu nu ești somnoroasă Și pe brațe mă alinți, Poezia mea frumoasă! Curge liniștea șuvoi, Între lacrimă și rază, Între Dumnezeu și noi, Îngerii nu dorm, veghează... ȘI VINE PRIMĂVARA Și vine primăvara din gânduri mai devreme, Se-aude ghiocelul oftând pe sub zăpezi, Citește-i bucuria ascunsă în poeme, E crezul întru care și tu
POEME DE DRAGOSTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351994_a_353323]
-
Lucrează la curățenie, la călcat rufe, la restaurant unde se luptă cu maldărele de vase. “Nu plânsesem niciodată. Nici măcar atunci când tata m-a parasit, mult prea devreme și pe neașteptate, lacrimile nu au vrut să apară. Acum, parcă erau un șuvoi ce nu mai încăpea în matcă”. Alteori era înfruntată cu obrăznicie, ceea ce-i redeschidea rănile sufletului: “Când am îndrăznit să mă plâng mi s-a strigat flegmatic: - Du-te în România!” Se simțea o victimă printre străini, dar altă șansă
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
Pictând nostalgia pe umărul serii, Regrete sculptează în lacrima verii Și poartă, azi, trena tomnaticei rochii. În lanțuri mă prinde, pribeagă, o ploaie, Pe trupu-mi își lasă amprente zălude, Cuvintele-n minte se zbenguie, ude Apoi se aștern pe hârtie - șuvoaie... Lucesc, răsfirate-n cerneală albastră, În patima oarbă ce crește în mine Și-n toamna ce suflet ar vrea să-mi domine, Ca doruri să-mi frângă în mintea sihastră. Furtuna mă prinde în chinga-i de aur; Un vânt
MĂ ÎNTUNEC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352429_a_353758]