3,030 matches
-
afli pe pragul de dinaintea plecării. Acum se simte ușoară, vaporoasă. Ar vrea să plece dar și... să mai rămână în sala cu resturi de veșminte și armuri de cavaleri cruciați, tot semne de oameni care s-au prefăcut demult în țărână. Nu știe ce vrea, nici pe cine așteaptă. Este cert, nu mai este cea de dinainte de a fi intrat pe sub portalul fostei abații de călugărițe. Nu a mai rămas mai nimic din ea, din femeia pragmatică, din omul de afaceri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de degete. Azi-dimineață un demon a prins aripi într-un moment de neatenție și coarnele sale înlăturate trosnesc sub picioarele mele pe asfalt. Voalul primăverii în bulbul trudit de sens urlet sau murmur, trăsură sau emul, tu za înălțată din țărână cu sânii de nori, cataractă de luceferi sau de pică. Alături o oglindă se apleacă, îți transformi precisul devenind o femeie rece, o stafie cu voalul primăverii în bulbul trudit, plutele îți cară mersul și razele spre amurg lucirea. La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mîinilor greoaie și fără inele (fiindcă inelele te încurcă la sabie). - Să vedem. Mai întîi fiecăruia cîte o porție de limbă cu iarbă sură și o ciorbiță de tărîțe... Și adu-ne, dacă ai, pîine frămîntată cu un fir de țărînă. Iar în privința iubirii față de glie, treaba stă astfel fiule: totul pentru popor, nimic cu poporul! Iar tu, băiete, pregătește-mi de două ori cîte un castron cu lacrimi divine și calde, o privire dusă, din cele amărui, care îmbătrînesc într-
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă?// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...” Autorul visează Poezia ca pe un ritual complicat și dramatic, ca pe un
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
Lui Dumnezeu. 3044. Deșertăciunea speră în propria sa fericire: nașterea morții și moartea nașterii. Sensul lumii. 3045. Deșertăciunea invită Destinul spre a se împlini mereu dincolo de viață. 3046. Deșertăciunea nu obosește niciodată afirmând că genialitatea aparține umanului care respiră prin țărâna acestei lumi. 3047. Deșertăciunea respectă cu sfințenie norocul, tocmai fiindcă nu acceptă să fie întrebată: de ce; ce și cum. 3048. Deșertăciunea este alpinistul pentru care absurdul va fi vârful pe care-l va escalada întreaga sa viață. 3049. Nimeni nu
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
mea cu bobii... - Ei, si? - A zis că mai e un bob zăbava. Asta înseamnă o săptămână, o lună, poate un an și se-alege praful și pulberea. Peste tot o apă și-un pământ. Care moare să-i fie țărâna ușoară, care nu, vai și amar de capul lui! Iadul s-a mutat aici, pe pamant! - Mă, nene, crezi că Dumnezeu doarme, sau a băut țuică și acum e beat? Eu zic că nu. Are el grijă! - O avea, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
viață întreagă, mergând care încotro pentru a ne întâlni cu toții aceeași moarte. 580. Te rog iubire lasă-mi Destinul în sufletul tău. 581. Teamă este aerul vieții. 582. Cât de goi am fi dacă nu ne-am îmbracă sufletul cu țărâna nașterii? 583. Oare e o simplă întâmplare faptul că Pământul e rotund? 584. Durerea sufletului nu poate fi tratată decât cu suflet. 585. Nimic nu doare mai tare decât iubirea. 586. Ai fost o speranță a visului vieții mele pierdută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
țara ei de baștină, România. Iar cei care-și pierd limba își pierd, aș zice, și sufletul, înlocuindu-l cu altul de împrumut. La fel, cei care pierd contactul cu cultura română, culta și populară, cu izvorul de inspirație al țărânei ce i-a iscat. Brâncuși, ale cărui izvoare de artă mulți le-au plasat în teritorii străine, s-a revendicat întotdeauna pământului românesc. Singur a spus-o: Nu vom fi niciodată îndeajuns de recunoscători pământului care ne-a dat tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
crime împotriva umanității", se arată într-un comunicat de presă al MCA. Mihail Neamțu, respinge acuzațiile de antisemitism și susține că a recitat din poezie "Ridică-te Gheorghe" a lui Radu Gyr, poet și ideolog legionar, pentru a onora "memoria țărânilor uciși de comuniști" și nu pentru a cauționa "aberațiile politice din tinerețea" poetului. "Sub steaua lui David ori sub crucea lui Hristos, mormintele tuturor victimelor totalitarismelor pot fi plânse cu decentă și pietate. Negaționismele la adresa Holocaustului sau ale Gulagului sunt
Mihail Neamţu, acuzat de MCA de antisemitism. Vezi de ce () [Corola-journal/Journalistic/41353_a_42678]
-
mort. Sângele-ți, Patroklos,/ Îmi dă viață, hohotul aheilor mă-ndrumă spre tine,/ Rug, în fapt de zori, măi Tată, închin spre tine cupa.// Prin pleata Mirmidonului zăresc a lui Helios cumplită veghe/ Sunteți aici. Acum știu că pumnul de țărână/ Pe care-l strâng îmi va fi urnă/ Vino, Aheule, pun fruntea jos precum un bou la hecatombă” (pp. 22 - 23). Citat de altfel într-o dedicație, spiritul tutelar al acestei secțiuni e englezul Christopher Logue, cel care, într-un
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
-o într-un text de maximă concizie. «(...) Aș dori să prezint câteva trăsături ale care îl deosebesc de cel al dreptei liberal-conservatoare. În primul rând este vorba despre El își exprimă, atunci când poate, atașamentul față de cauză muncitorilor, micilor funcționari, a țărânilor, susținând totodată doleanțele săracilor de tot felul și a celor excluși. El înțelege că este în esență democrației iar nu numai a celor aparținând așa-zisei elite. e de părere că principiile revoluției franceze izvorâte din sloganul “libertate, egalitate, fraternitate
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
Ștefan Ciobanu Hristofor Belokrovski, înalt funcționar al unei agenții diplomatice din Țarigrad, fusese pe vremuri un puști mucos, zdrențăros și murdar, care se juca în țărînă într-un sat din nordul Bulgariei. îl văzuse într-o zi un consul aflat în trecere (copilul, din întîmplare, era proaspăt spălat și pieptănat) și-l luase cu el, să-i croiască un drum în viață. După isprăvirea școlii bulgărești
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
mână, Statuie a libertății în cea mai liberă țară Unde soarele se grăbește oripilat să apună - Mare nedreptate, astronomică nedreptate, Recunoaște și a^bătrână, care vede pe dos, Ca o cârtiță, prin căptușeala caldă a materiei Prin ultimul drog, numit țărână: Nu se-mbulzește nimeni la așa ieftinătate, Decât așa euforie, mai bine șomaj și rate gonflabile, Frate! Scrisoare din Pat - agonia noastră Ne considerăm suflete de rac Și ne-aruncăm în primul bricabrac Să mușcăm din filonul istoriei De foame
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
neprihana Spre crucile naintemergătoare. Mirungere între profan și sacru dus de mână Apare pe la margini de cetate întru a doua grea zidire bate Vestigii dintr-o epocă bătrână Fără psalmistul David. înnoptate La nordul pleoapei rune-adânci îngână Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii surzi vulcanul amuțitul Sloboade pocăința lui opacă "Legat de ceruri eu sunt pângăritul" înalta cârjă încă îi împacă Preamult rămas în urmă răsăritul Cu prea aproape-în față asfințitul. Epitemia Trezire/ penitență la trezire O dată cu
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
cuib și clocește în mintea lui un alt mântuitor) știu că el e acum în vintrele mele îl port acolo ferindu-l de voi toți atât de mult îmi doresc să nu-l fi născut. (sf. Parascheva 2005) * * * motto: Ťera țărână în ei și-au săpat" (paul celan) am trecut de multe ori pe podul mirabeau în căutarea inspirației versurile lui apollinaire nu mai au nici un ecou nici măcar asupra fiului meu care între două ședințe de chimioterapie e vizitat de o
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
melancolie, prin capacitatea de a rezista față cu amenințările, ca și cu făgduielile noilor stăpâni ai țării, prin gravitatea reflecțiilor despre ființa umană în timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii/ Rogu-te, nu osândi!; Greu e numai sufletul, nu țărâna). Pe Alexandru Philppide - autorul acelor versuri pe care le evocăm adesea cu toții, M-atârn de tine, Poezie/ ca un copil de poala mumii/ să trec cu tine puntea lumii / spre insula de veșnicie - îl admiră pentru tonul destins, fără cutremurare
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul "cu durere vei naște" își aminti poetul Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe piatră cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd vorbește singur Stăpînul și n-ar vrea să se știe fiindcă fidel lui pînă la
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul "cu durere vei naște" își aminti poetul Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe piatră cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd vorbește singur Stăpînul și n-ar vrea să se știe fiindcă fidel lui pînă la capătul ultimului cuvînt în pîrgă încă înainte de-a-i fi fost arătat întîiul Scribul îl urăște tot pe
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
Aici parc-aș fi eu... Dincolo cine/ Îmi luminează marginea de zi?” (Printre silabe). Nicolae Dan Fruntelată (România, poet, ziarist, redactor), cu un vers alb, vine în fața cititorului cu stări de regrete ce dezvăluie sentimentul curat, plin de durere, față de țărâna natală: „Eu nu pot spune: Noapte bună, România,/ Oriunde te-ai afla!/ Pentru că tu nu te mai afli nicăieri/ Decât, poate, în inima mea/ Într-o stare de veghe chircită/ Într-o stare de frică/ Așteptând judecăți și sentințe/ Țara
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
sunătoare ca timpanul e vocea ta belisimă copilă lacustră ancorată ți-e iubirea cea renăscută din cenușa de lumină un fruct al poftei din anima cea fără vină ce nu cunoaște noaptea depărtării de sublim ți-a răsădit sămânța de țărână în taina ființei celei fără de năim cu ultima sforțare a voii celei bune te-ai liberat de iluzoria credință și te-ai întors cu fața către Nume înconjurându-ți inima prin Ființă Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor
POEMUL HIERATIC V-GIULGIUL VIEŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373740_a_375069]
-
contopit sărutul cu eternitatea sub privirea neclintita a lunii ți-am pus cunună din albi mesteceni te-am luat de mână te-am făcut peste iubire,a mea stăpâna și unică zână care -mi va alinta trupul chiar și în țărâna! Autor:Lucian Tătar 22 ian 2017-0091 Olhao Referință Bibliografica: ABURI... / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ABURI... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384789_a_386118]
-
pași de șotron într-un picior de făcut, apoi în celălalt, ca pe vremuri și gata, esti aproape de clipă adevărului - mai ai pe tine doar frunză lui Adam. Acesta este momentul de cumpănă, cel în care mulți au căzut în țărâna, ori au fost doborați de remușcări. Tu ține-te tare, nu te lasă, gândește-te că nu-s puțini nici cei care au reușit. Așa că smulge-ți frunză, blestemata de frunză, pe care ne-a fost dat s-o purtăm
CUM SĂ TE LEPEZI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349232_a_350561]
-
să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]