887 matches
-
el, iar tocmai el a trebuit să plece din casă dacă ea n-a fost în stare de bărbatu-său și-a lăsat-o pe ea aici să-și facă de cap, cocoană la bloc și bucureșteancă, ce mai, o țărancă de doi lei, care se mai dă și mare că cine mai e ca ea, că dă să mănânce la tot cartieru’ din ce fură din cantina aia... Aia e, Mirelo, să nu-ți fi spus Roșioara toate câte ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu totul de banii lui Velicu... Păi, tocmai că depindeai, Mirelo, acum îl vroiai doar pentru tine, cu mai mult foc decât altă dată. N-ar mai fi prididit spunându-i că ea nu e vaca aia de nevastă-sa, țăranca aia frigidă și parvenită și materialistă de nu se poate, care doarme pe ea și habar n-are să-i ofere ce-i trebuie unui bărbat. Păi, cum dracului, ea, una, nu se compară, așa că nu mai are rost s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu fie bine? Plimbări, petreceri la greu... De câte o zi onomastică, de un Paști sau Crăciun, lui Velicu îi venea iar la-ndemână să calce-n gura lăcomiei și să nu mai ajungă la nevastă-sa acasă. Se descurca țăranca aia și fără el, dacă nu cumva chiar i-o fi fost mai bine și o fi fost mai liniștită sau și-o fi făcând și ea de cap cu altul, în timp ce bărbatu-său se ducea cu Mirela pe la vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pierde avionul.” „Aha.” „Deci, când trenul s-a pus în mișcare, roțile au bătut zgomotos ritmul tadam-tadam și toți călătorii au făcut un pas înapoi. Doar știi cum sunt trenurile noastre. De patruzeci de ani, când pornesc ele, în traistele țărăncilor se sparg ouăle și sticlele cu vin. Și trebuie să-ți păzești bătăturile, să nu-ți calce pe ele cineva. În tren erau o mulțime de soldați morți de beți, cântau cântecul lor despre o fată numită Maria, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele treceau din mână în mână, țărăncile țineau strâns canistrele cu vin între pulpe. Pe ferestre se întindea un strat cenușiu de murdărie. Pe acolo mi-a împins tata restul de bagaj. Ne-am strâns mâinile pe fereastra vagonului și așa ne-am luat rămas-bun. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e o senzație foarte plăcută. Spuneau că uneori sfârcurile se întăresc. Am mers de-a lungul canalului înspre turnul de apă și apoi am intrat în piață. Pe alocuri pământul fusese stropit cu apă și resturi de legume zăceau pretutindeni. Țărăncile și țiganii mâncau semințe de floarea soarelui, puneau sâmburele între dinții din față și-i spărgeau coaja, pe care apoi o scuipau pe jos. O țigancă îi dădea să sugă unui copil mic, sânul îi atârna afară din rochie, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe care apoi o scuipau pe jos. O țigancă îi dădea să sugă unui copil mic, sânul îi atârna afară din rochie, vedeam rețeaua de vinișoare albastre, ca un fluviu cu multe brațe și micuțul sugea cu ochii închiși. Călcâiele țărăncilor erau vânjoase și negre de la țărână, iar genunchii rotunzi și cărnoși, ca roșiile și pepenii pe care-i vindeau. Când și când, câte una din ele întindea mâna după o roșie - atunci îi vedeam palmele late și negreala de pe buricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din douăsprezece vagoane. Peste tot, pe culoare, stăteau oameni în picioare ori așezați, lipiți unii de alții, și mai erau și grămezi de bagaje. Aici trebuia să sar peste un sac cu cartofi, dincolo să iau seama la bătăturile unei țărănci bătrâne și cu toții transpiram ca la saună. Uneori trebuia să-mi țin respirația, atât de tare duhneau țăranii. Când l-am găsit, el stătea într-un compartiment plin și eu m-am prefăcut surprins de întâlnirea noastră, ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
căprui. Pistruiată. Foarte bronzată. Purta niște pantaloni largi de lucru și o cămașă băiețească. Umbla desculță. — Poate să fi fost oricine. Ziceți că avea vreo unșpe-doișpe ani? — Of, rahat, spuse delegatul. Nu scoți nimic de la țărĂnoii Ăștia. Dacă io-s țărancă, Ăsta ce e? spuse fata privindu-l pe pădurarul local. Domnu’ Evans ce mai e atunci? Am mers la aceeași școală cu copiii lui. Cine era puștoaica? Întrebă Evans. Hai, Suzy, că oricum aflu. — N-am de unde să știu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
curată și în geamuri într-adevăr râdeau niște mușcate însîngerate. Deschise portița. Un dulău șchiop și zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă să-l sfâșie. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și el gălăgie ca să-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Purta un veston negru de sub care atârnau jur-împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. ― Eu sunt învățătorul, domnule! Titu Herdelea se prezentă ceremonios și explică în câteva cuvinte cum a ajuns în Amara. Intrară în casă. Învățătorul îi recomandă pe nevastă-sa, țăranca de adineaori. Cu stângăcia sfiiciunii, acuma părea și mai simpatică. Pe Titu numai costumul țărănesc îl nedumerea. Cu mentalitatea-i ardelenească, el își închipuia că învățătorul, adică reprezentantul intelectualității în sat, trebuie să fie îmbrăcat orășenește, ca astfel să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acum cîțiva ani, mama mea m-a întrebat unde vreau să fiu înmormîntată. Fără să stau pe gînduri, am bulversat-o cu răspunsul meu : „în România”. Moartea se trăiește mai frumos la români ! Toate acestea îmi aduc aminte de o țărancă din Bulgaria care, vorbind despre Sfînta Paraschiva, povestea cu aerul unei constatări îndrituite că „sfinții se nasc la noi, dar vin să moară la voi, în România”. N-aș putea să vă spun de ce, întrebați-i pe sfinți... Despre derizoriu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-și pledeze cauza. — Nu se poate, noi știm să primim oamenii ! curmă autoritar vătaful discuția. Ați văzut ce troiță frumoasă a făcut domnu’ N. ? Cu bronz, cu marmură, nu s-a zgîrcit, ceva modern, așa, frumos..., îmi arată entuziasmată o țărancă ansamblul în inox, marmură și bronz, cu pietriș alb pe jos și banchete de piatră ce joacă rol de troiță. E mîndria comunei... — Am vrut să facem și noi ceva frumos, ca la oraș, să nu se zică... Trebuie să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
împlinesc destinul uman. „Soacra mea a locuit cu noi... Trăia în bucătărie și, cînd a dat să moară, zicea «or să mă pună în casă, acolo unde-i ruda, unde e cel mai frumos !...»”, i-a povestit Anei Iuga o țărancă din Maramureș. Frumosul apare astfel ca înfățișare a rostului, ca fața vizibilă - și care trebuie să fie văzută - a acestuia. Astfel conceput, el chiar devine o normă de conviețuire pentru oricine vrea să rămînă „în rînd cu lumea” și să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o corăbioară cu pânze albicioase și cu bec în spate. Pe ușă, un afiș imens cu "Cumințenia pămîntului", care probabil că voia s-o reprezinte chiar pe ea. Pe lada studioului, într-un oval de țiplă - un țăran și-o țărancă din Cipru, el cu fustanelă și fes, ea cu ilic și nu știu ce în păr, kitsch mizerabil, din cele care zac și prin artizanatele noastre. Se asculta într-o tăcere religioasă Nat King Cole. Iat-o pe Cenușăreasa mea, pe femeia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un bombardament!... Se încruntă și se aplecă mult deasupra lăzii. Începu să răscolească, grăbit, concentrat, dând la o parte bluze țărănești, marame de borangic și broboade de lână, fote, brâuri. - Asta era marea lor pasiune, să se deghizeze în țărănci. Au adunat costume din toate provinciile țării, căci au fost crescute în cultul unității neamului românesc. De aceea trebuie să le respectăm această pasiune, cât ar părea ea de naivă. Cel puțin, nu se costumau, ca aristocrații occidentali din secolul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în drum stai cu el, de-se-mpiedică lumea... strigă chiar lângă urechea ei un bărbat mărunt, lat în spate. Coșul e o paporniță împletită, în care cârâie două găini cu creasta pleoștită. Acu două stații s-a urcat o țărancă cu ele, a văzut-o ea când s-a urcat prin față. — D-apăi unde-i vrea să-l pui ? întreabă țăranca. își ia papornița de jos și începe s-o târască printre picioarele celor din jur, găinile fâlfâie din aripi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e o paporniță împletită, în care cârâie două găini cu creasta pleoștită. Acu două stații s-a urcat o țărancă cu ele, a văzut-o ea când s-a urcat prin față. — D-apăi unde-i vrea să-l pui ? întreabă țăranca. își ia papornița de jos și începe s-o târască printre picioarele celor din jur, găinile fâlfâie din aripi și-și zbat picioarele legate. — Uite-așa-i la a doua, se suie și cu coșuri, și cu varză, și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
slăbănog, cu o șapcă în cap, care stă chiar în fața ei. Bătrânul nu spune nimic, dă numai din cap și vinele tari ale gâtului i se umflă sub pielea moale. — Pune-l aici, lângă mine... zice Vica. Și înghesuie coșul țărăncii sub picioarele scaunului. Se suie oamenii cu ce are, că doar n-o să meargă pe jos, fincă e unii care nu le convine... Se suie, dacă plătește biletu, la ce să nu se suie... îi răspunde ea tare bărbatului. Uite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai știe cum să-l mai lingușească, iote și-acu ce se mai mierlăie... Ee-tee, mierlăie-te tu, că pe el tot Farfuza-l comandă ! Tot Farfuza e generalul și dân vorba ei putoarea de Niki nu iese, a dracu țărancă, ce bine știe să-l țină ! — Dar nu cumva să uiți că la 7 e cununia lui Țuțu... Ei, nu, dar trebuie să avem timp, să nu sosim în ultimul moment, când e biserica plină. Clemența o să fie cu ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și În anul morții mele. Iar În compartimentul curat și plin de inox și de sticlă nu se mai schimbă opinii, pasagerii Își admiră dispozitivele electronice cu aere tăcute, sobre. Singura care nu admiră nimic, moțăie cu teamă, e o țărancă ce-și ține papornița de rafie În brațe și care pare o fantomă pe care anul 1989 ne-a lăsat-o cadou - o fantomă care Își drege vocea și suspină, probabil sub presiunea unui verbiaj oltenesc neconsumat, care acum Îi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost o avansare pînă la gradul de general și ocuparea funcției de șef al Direcției de Cultură din Ministerul Apărării, În armata română postrevoluționară. Ironie sau cinism? Abia dacă mai are importanță, notez pe margine, sub privirea căscată brusc a țărăncii care a dormit tot drumul cu papornița de rafie În brațe. Generalul-procuror i-a Întocmit un dosar pentru crime Împotriva păcii și crime Împotriva umanității, dar se pare că lucrurile s-au oprit undeva pe drum și condamnarea n-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fricii francezilor de a se avânta într-o confruntare directă, Jeanne pregătea atacul. Unul care, în viziunea ei, întărită de vocile divine, trebuia să fie fulgerător și victorios. Totul s-a petrecut întocmai. Francezii, în fruntea cărora se afla tânăra țărancă devenită ostaș, cu steagul în mână, s-au infiltrat până sub zidurile orașului, după care s-au năpustit ca o viitură asupra dușmanului. Era în ziua de 30 aprilie a anului 1429. Au urmat încleștări crâncene, cu pierderi grele, mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
patriotică, cu ample ecouri în conștiința francezilor. Prezicerile vocilor divine erau împlinite. Jeanne d’Arc era satisfăcută. Recunoscătoare, patria a supranumit-o „Fecioara din Orléans”. Nici recunoștința regelui proaspăt uns nu a întârziat prea mult față de serviciile aduse de tânăra țărancă prefăcută în soldat și în comandant de oaste. La data de 29 decembrie 1429, Charles al VII-lea a emis... ... Actul de înnobilare a familiei d’Arc Carol, prin grația lui Dumnezeu rege al Franței, spre eternă aducere aminte. în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
pericol pentru biserică, fiindcă pretindea îndrumarea și ajutorul lui Dumnezeu. Dar și pentru regalitate, deoarece se folosea de ajutorul lui Dumnezeu dorind astfel să-l influențeze pe rege. Era categorisită eretică, vrăjitoare, imorală, supusă diavolului. Se ofereau și exemple: atunci când țăranca a devenit soldat, ea a încălecat pe un cal negru, foarte nărăvaș și era costumată în alb. Pe când toată lumea credea că va cădea de pe cal, Jeanne l-a orientat către crucea unei biserici din apropiere. Pe loc, animalul s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]