975 matches
-
camionul într-o pălălaie de flăcări, la scurt timp după ce eu, care văzusem Jabo-ul cum vine, sărisem de pe platformă și mă rostogolisem în șanțul de pe marginea drumului; turnată pentru un film de război cu titlul Când totul s-a făcut țăndări, scena ar trebui să fie jucată de un cascador. După aceea pasaje oarbe. Nimic care să se poată lega într-o acțiune. Într-un fel am ajuns mai departe. Dar, indiferent cu ce vehicule, tot timpul am urmat indicațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la mititica, a fisurat pă nasoale o breșă În frontu unic care s-aduna dă câte ori Îmi zicea pă nume. Asta Îi toc io lu Lungo Prezență dă Spirit - Tigru Curiei, știi tu, ușchitule - că la orișicine-i sare țandăra și, ca să plimbe jegu, scoate dân raft bârfărăi care și-a câștigat pă veci locu lângă Uriașu Tatu cu nouă brâie: chestii-trestii, șozuri care d-acu le știe toți, ca recompensa care mi-au amendat-o când au confiscat tonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e pur și simplu un partener. Și ai dorit să-ți construiești tu însuți zeii care să-ți apere soarta și să-ți conducă destinul. Dar ai crezut că-i poți lovi cu picioarele, să-i fărîmi cînd îți sare țandăra, așa, dacă te-ai certat cu soția. Ești însuși omul care, idiotizat de Prometeu, a cunoscut focul și i s-a părut că e stăpînul lumii. Și acum te trezești dimineața cu frică de grozăviile pe care le ascunde ziua
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se blochează În bidimensional. Eram Însă talentat la modelaj. Am făcut un tigru din lut, lutul s-a Întărit, și tata l-a dărîmat din neatenție de pe etajera pe care stătea-n salt venind de la spital și s-a făcut țăndări. Am fost distrus. N-am mai urmat Tonitza. Am urmat realul. Patru ani de cățărat pe abscise. Atunci, poate inaptitudinea fundamentală pentru matematică să mă fi Împins spre scris. Într-a noua am descoperit ghitara. Am cîntat și-am ademenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
forma gîndului, sunetele, și, Încetul cu Încetul se țese un glob de inefabile ce dispar instantaneu dacă ești Întrerupt, și nu le mai prinzi, trebuie s-o iei de la capăt, de regulă altădată, globul se sparge În mii de minuscule țăndări dacă te duci fie și numai să-ți cumperi cafea, dacă sună telefonul, dacă soția-ți spune un cuvînt lipsit de balans, ca să n-o mai lungim, cînd scrii, lucrurile nu mai depind decît de un echilibru extrem de precar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau cînta cu-adevărat, vreo arie siderală veche, la fel și Îngerii, În cazul lor existînd chiar multiple dovezi materiale. Și iată că apare o nouă artă, e tînără, are doar un secol, ecran, și-n două decenii e făcută țăndări. Ca să nu lăsați totuși orice speranță afară, voi, care intrați aici, În sala de cinema, mergeți mai Încet pentru a putea observa dîra subțire de lumină, e becul plasatoarei, printre rînduri sclipește un șir de regizori licurici, primul merge Spike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sîntem, am ajuns ca ei. Două animale. Dacă cineva ne-ar pune-n mînă o mitralieră, am trage fără să gîndim. Sediul României libere și al partidului P.N.Ț-c.d., Universitatea și Institutul de Arhitectură Ion Mincu sînt făcute țăndări. Computere sparte cu toporul, planșe rupte-n bucăți, truse strivite pe podea, cioburi, cărți arse, Fahrenheit 451. Ateneul scapă. LÎngă galeriile Orizont, o altă femeie terifiată, stîlcită În bătaie. Ora 14:30. Pe Magheru trec continuu basculante cu mineri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vînătă, țîșnește sîngele, ochii mortului sînt mari, de copil, vine tornada, se sparg geamuri, farfurii, bibelouri, intră praful ruginiu, se vede televizorul, erau desene animate, da, la Început a fost scena din bar, ea dansează singură provocator și dintr-odată-i sare țandăra pe-un cowboy ce se lipise muzical de ea și-i sparge nasul, micuța știa kickboxing, Îl lovește-n stomac, În splină, În testicule, peste urechi, Îl Împușcă, Mickey În timpul ăsta bea liniștit gin la tejghea și trage și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Radu Serafim cu pipă. Ori cu Paul Niculescu Mizil care zice-ntr-un ziar că nu știe ce s-ar fi Întîmplat dac-am fi văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
citească, pentru că știa că Îl are la degetul mic. Lynn gîndea Întotdeauna cu doi pași Înaintea lui, apărînd și dispărînd din viața lui, tot așa cum el apărea și dispărea din viața ei. Vălul acela negru palpita: Întrebări, răspunsuri. Liniște Întunecată, țăndări de tencuială rotindu-se În spirală și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima Îi bubuia, capul Îl durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el ar fi fost stăpânul și noi niște nepricepuți ce îi punem bețe în roate, încât, dacă pe mine, care notam toate astea, m-a înfuriat, îți închipui cum îl înfuriau pe Ovidu Munteanu, căruia nu numai că îi sare țandăra repede, ci nici nu-i place să fie întrerupt până nu spune el tot ce are de spus și e de o încăpățânare rară și chiar așa a fost pentru că aproape i-a luat vorba din gură activistului, strigând aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spuse Hilary. — Lake LA-4200, presupun. Cu motor Avco Lycoming de patru cilindri? — Tacă-ți gura, babă nebună! Hilary luă un strugure din fructieră și începu să-l plimbe nervos dintr-o mână într-alta. — Nu e nevoie să-ți sară țandăra, fată rea ce ești, spuse Tabitha. O vorbă bună și un zâmbet fericit nu costă mult. Privește întotdeauna partea bună a lucrurilor. Poate fi mult mai rău. — Mătușică, rosti rar Hilary. Suntem blocați într-o casă izolată cu un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai mult. Avea un miorlăit subțire, ascuțit. — Parcă are ace-n glas, zise Duncan. — Ace? — Simt ca și cum m-ar Înțepa. Domnul Mundy nu Înțelegea. Întinse mînă s-o pună pe capul pisicii. — O să vă zgîrie, atenție, cînd o să-i sară țandăra, nu-i așa, Pisicuțo? Mai aveau de mîncat prăjitura, dar, imediat după ce-o terminară, domnul Mundy și Duncan se ridicară și strînseră ceștile și farfuriile. Viv stătea Încordată, urmărindu-i cum duc resturile, apoi se duseră În bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mucegai - lemnul cu o Înfloritură care Începea să se umfle. Și candelabrul! strigă ea ușor, ridicîndu-și privirea. Da, ai grijă pe unde calci, zise Julia, venind lîngă ea și atingîndu-i brațul. Jumătate din lustre au căzut și s-au făcut țăndări. — Din ce mi-ai spus, credeam că locul este aproape gol. De ce oare proprietarii nu vin să-l repare sau să-și ia lucrurile? — Cred că n-are rost, zise Julia, de vreme ce jumate din el e distrus. Probabil că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
eu și tata. Înregistrăm fantome, pe bune. Helen traversa Încet camera, privind cu disperare de la un obiect frumos distrus la altul. Se duse la niște uși duble și le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea udate de ploaie, cu pete pe podea lăsate de murdăria păsărilor, funingine și cenușă Împrăștiată din șemineu. Făcu un pas, și ceva Îi trosni sub pantof - o bucată de cărbune ars. Lăsase o pată neagră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Genesis. I’ve got sunshine in my stomach... La prânz am intrat în bucătărie cu atenție, să nu-i tulbur li niștea, imaginându-mi cu o detașare ciudată că s-ar putea să o găsesc devastată, rănită de cioburi și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins. Mi-am încălzit cu gesturi nefiresc de lente niște supă - ai fi zis că-mi derulam singură gesturile, cu încetinitorul, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
însă, o furnică din Ordinul înaripatelor fără de aripi, discipol mărunt al Marii Farmazoane, s-a încumetat să încerce să fure Piatra azurie, pentru ca să o ducă la ea acasă, unde aștepta fiica ei, o furnicuță năzuroasă, care atâta își dorea acea Țandără de Cer cu puteri magice și atâta plânsese și atâtea nopți o implorase, încât maică-sa s-a decis să forțeze mâna Destinului. Noaptea, furnica veni în Piața pustie și tăcută, unde vede Turnul înalt și Piatra azurie acolo, sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spui vreo porcărie. La care ea n-ar răspunde În nici un fel, fiindcă nu-i decât o târfă, iar tu În dimineața asta nu arăți prea prosper, cu tot cu pantofii tăi negri de Înmormântare. Dar poate că italianului i-ar sări țandăra, iar mie, poate mai mult decât să i-o trag ăleia, mi-ar plăcea să i-o trag lui. O mamă de bătaie adică. Nu era rea fantezia asta, mă gândisem de multe ori să pocesc mutra unuia dintre italienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În bar. S-a dus direct spre Leac, s-a așezat lângă el și a Început să-i explice ceva. Părea nervos, Îl găsisem surescitat și fără chef, nu-l Întrebasem de ce, acum părea să-i fi sărit de tot țandăra. Leac asculta atent, Încruntat. Mi-a făcut la un moment dat semn să vin lângă ei. M-am dus, au Început să-mi explice despre ce era vorba: - L-am așteptat două săptămâni. A zis că vine alaltăieri, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
întoarce pe călcâie și străbate coridorul lung. Trece pe lângă camere cu ușile sfărâmate sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de toate forțele. Din holul parterului, Marius și Lazăr aud la etaj zgomot de ferestre trântite și sunet de voci. Intră pe un coridor mic, strâmt și ușor curb. Și aici se văd urmele luptei. Becul din tavan este făcut țăndări, globul de cristal care-l proteja este smuls cu tot cu o bucată de zidărie. Pășesc peste cadavrul unui militar neamț și deschid o ușă pe care scrie cu vopsea verde, scorojită, ceva în cehă. Intră, urmat de Mâțu, în scârțâitul balamalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ideea că poate tocmai glonțul plecat din arma lui fusese cel care cauzase moartea fratelui său? Nemții pornesc atacul sub acoperirea unui foc infernal. Gloanțele mușcă din zidurile clădirii, țiuind și ricoșând zgomotos. Puținele geamuri rămase întregi încep să cadă țăndări. Lăsați-i sa se apropie! ordonă Marius, luându-și fereastra în primire. Atenție la muniție! Știe că nu este ușor să stai liniștit și să aștepți, privind apropierea unei mulțimi inamice despre care ai impresia că are toate armele îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
praf. Fără să mai piardă nici o secundă, Marius face semn infirmierei să vină cu el. Ridică în brațe trupul neînsuflețit al Smarandei și ies cu toții pe coridor. În jurul lor se dezlănțuie iadul. Obuzele percutează violent pereții, transformându-i în moloz. Țăndări, drugi metalici, cărămizi, schije zboară nebune. Urletele celor uciși sunt acoperite de zgomotul exploziilor. Clădirea se cutremură din temelii. Etajul este lovit în plin. Drept în fața lui, irupe un deget de foc. Vede cum Karel Hrozny și partizana dispar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
principii revoluționare, numai să li se arunce câte un oscior. Nu sunt pretinsă nație și pretins popor, ei sunt adevărat popor; sunt oameni a căror inteligență au fost și puternică și vergină, de au absorbit cu toată setea ideile nimicirii. Țandăra nu sare departe de trunchi. Tatăl, pentru motive reversibile, renunță la republica universală și devine monarhist legitimist; fiii vor face ca prezidentul republicei Ploieștilor care, din cap al împărăției Fefeleiului, a devenit azi om cu leafă. Dar nu este tot
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]