1,021 matches
-
scripeților ce scânteiau în viteză creștea. Toată această larmă de fier frecat și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un parlagiu deșirat, cu fălcile căzute, îi împingea printr-o poartă de gratii, câte douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de alta, pieile lor murdare se frecară și un miros greu umplu hala. Animalele asudară de spaima morții, se buluciră spre mijloc, pierdute, cu priviri rătăcite. Tăietorii le trecură lanțurile lor scurte și reci peste grumaji și le traseră în țarcurile de beton, scoțând cuțitele. Strigătele se amestecară cu înjurăturile și parlagiii tăiară scurt. Boii cădeau. Cu mișcări iscusite, oamenii despărțeau capetele de trunchiuri și trăgeau pieile. Ultimul animal pe care-l tăiase Marin Pisică era roșcat, cu un păr scurt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Săriți, că 1-a lovit pe nea Marin! strigă Chișcă. Zece cuțite puseră capăt agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele animalelor ucise, cărate afară din țarcuri târâș. Doi hamali -lau ridicat de jos și -lau scos pe zăpadă. Marin Pisică murise încruntat. Cum ședea așa, cu mâna dreaptă încleștată încă pe cosor, parcă ar fi vrut să taie pe cineva și pe lumea ailaltă. Chișcă i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să mă apere... Tăcură. Împrejur era o liniște apăsătoare. Sub linia cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un zbor leneș. Soarele aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari în încremenirea lor. Pieile asudate aduceau de departe cu o marmură spălată cu apă. . <■ - îți place? curmă fata tăcerea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Monștrii erau mai feroce decât puii de lup, strâmbându-se, arătându-și dinții, năpustindu-se spre noi...”. Separându-i cu o pătură, au fost, în sfârșit, capturați. După o încercare nereușită de plasare în sat, unde fuseseră abandonați într-un țarc de localnicii înfricoșați, pe 4 noiembrie 1920, Singh a dus cei doi copii la orfelinatul din Midnapore. Peste câteva zile, după ce s-au întremat, au fost în stare să facă baie, iar claia lor de păr a fost tăiată, lăsând
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mai orbil: dacă o muscă se întâmpă să le cadă în farfurie, nu fac caz de asta și o-nghit fără să le fie scârbă, cel mult zic oftând: "biata creatură mică pătrunsă într-o ditamai creatură". Prin grajduri, prin țarcuri siluiesc animalele să le satisfacă plăcerile, iar de-i privești în timp ce mulg caprele sau vacile e ca și cum ai asista la niște orgasme smintite, la spovedanii. Sigur că e mai bine să trăiești în odăile din palatele napolitane, căci legăturile cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
francezii că ar fi ajutat oamenii din Stilo și împrejurimi. Dar este prea puțin probabil, de fapt răsculații nu aveau puști sau alte arme, decât cosoare și secere, și nu exista vreun ofițer să-i comande: ieșeau precum oile din țarcuri și se ofereau cu totul drept ținte. Francezii n-ar fi îngăduit un masacru atât de nebunesc dacă ar fi binevoit să-i ajute. Generale, nu cumva acum elogiezi armata franceză. Scuzați, era doar o chestiune tehnică, militară. Datorită mijlocirii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
șinele tramvaielor și firele troleibuzelor se răreau, se mai auzea câte un câine lătrând. Mergeau tăcuți în această îmbrățișare piezișă, oarecum grăbindu-se să lase restul lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca într-o pândă lipsită de țintă, unii cu capetele lăsate într-o rână, cu cozile strânse dedesubt, alții cu elitrele căzute, zăceau cu dinții tociți, cu ghearele trase în teacă, cu articulațiile înțepenite, monștrii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din tren... Poți să numeri amfibiile... Apoi se suci pe călcâie, căutând un scaun pe care s-o poftească. Ea ședea pe jos, ghemuită. Erau strânși unii în alții, ațipeau cu capetele rezemate de umerii celorlalți, ca oile strânse în țarcuri. Atât cât se putea ațipi între două năvăliri cu bocancii și bastoanele de cauciuc. Erau scoși câte opt... „Poate ne împușcă“, spunea unul. „Ne duc la zid și ne împușcă tot câte opt...“ „Nu ne împușcă“, zicea altul, „pe unii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-a păstrat până în secolul următor. De altfel, până în zilele noastre, o prelungire a Umbrăreștilor din dreapta râului Bârlad avea locuințele răsfirate la margine de pădure. Încă mai există câteva case din acest cătun, gospodării ce cuprind, în îngrăditura ogrăzilor și țarcurilor, pâlcuri de copaci bătrâni, mărturie a pădurilor de odinioară. A doua legendă, mai plauzibilă decât prima, are ca protagonist pe un viteaz din oastea marelui Ștefan, pe nume Umbrea, și se situează în consens cu concepția veche potrivit căreia „toate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
origine latină, de asemenea și denumirile de animale: vaca, junca, juninca, boul, juncul, calul, oaia, mielul, mioara, capra, iedul, porcul. De origine slavă sunt cuvintele: cușer, leasă și mreje (pentru împrejmuirea stânei), iar de origine tracodacică sunt: cârlan, mânz, țap, țarc, murg, urdă, zer, gălbează, stână, baci, strungă, brânză și jintiță. Stânele se organizau prin asocierea unui grup de oameni din sat care își adunau oile în comun, formau o stână și angajau ciobani să păzească oile. Ciobanii erau plătiți în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
grajd. În trecut grajdurile făceau parte din corpul casei. Prin târlă se înțelege întregul complex ce aparține de stână, adică toate acareturile unde se prepară produsele lactate, cât și întreaga gospodărie a ciobanilor, în perioada de vară, cu tot cu țarc. La stână există și o laiță care servește drept pat. În 1929, țăranii povesteau că o haită de lupi, în două nopți, a omorât și a mâncat 12 oi la stâna lui I. Sularu și V. Romedea din Tarnița. În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ființă societăți de vânătoare care au funcționat până în anul 1949, când au fost înlocuite cu Asociația de vânătoare și pescuit sportiv. Vânătoarea tradițională se făcea cu ajutorul capcanelor sau cu șfacul (lațul), folosind momeli pentru ademenirea vânatului. Mistreții se prindeau la țarc, lupii în lupării special amenajate, iar răpitoarele mici (vulpi, dihori, pisici sălbatici) în capcane de tip ladă. Animalele mai mari se prind cu șfacul, iar cu capcanele lucrate de fierari se prindeau dăunătoare mici și mari. Astăzi se vânează organizat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
semănau plante furajere: ovăz, orz, mazăre, lucernă, mei sau dughie 2 (parâncă). În satele de răzeși 3, marii proprietari aveau nu mai puțin de patru categorii de bovine: vaci cu lapte, sterpele și mânzații (care nu veneau seara acasă, având țarcul și târla lor în câmp), cireada de boi de tracțiune (țarc amenajat în câmp) și cireada de viței, împreună cu micile turme de miei pășteau „în siliște”. La 10 mai, când ieșeau animalele la păscut, iarba era deja crescută până la genunchi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
parâncă). În satele de răzeși 3, marii proprietari aveau nu mai puțin de patru categorii de bovine: vaci cu lapte, sterpele și mânzații (care nu veneau seara acasă, având țarcul și târla lor în câmp), cireada de boi de tracțiune (țarc amenajat în câmp) și cireada de viței, împreună cu micile turme de miei pășteau „în siliște”. La 10 mai, când ieșeau animalele la păscut, iarba era deja crescută până la genunchi, bună de coasă, florile galbene de păpădie împodobind- o de sărbătoare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pună întâmplător degetul pe meridianul basarabean, pentru, ca mai apoi, să-și dorească să ne vadă. Deci, eforturile trebuie conjugate în această direcție. Să nu ne consumăm energiile în polemici inutile, vulgare, căzuți pradă invidiei, întocmind clasamente ridicole, pentru că în afara „țarcului” nostru suveran, vă asigur, literatura română din Basarabia nu există la ora actuală. Nu există în ciuda mormanului de „Scrieri alese” și a numeroaselor titluri cu care au fost distinși scriitorii noștri - Maestru emerit al scrisului (!), Scriitor al poporului (!) etc. - titluri
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
acest consiliu. (Stupoarea de a nu fi fost ales decât unul singur mi-au mărturisit-o mai mulți confrați.) Ei sunt buni doar pentru reprezentare externă, unde nu se fac și nu ne fac de râs, în rest, acasă, „în țarc”, vor gospodări genialitățile locale, anonimii nezgomotoși, oamenii practici, perseverenți, indivizii cu interese și relații... Dacă aceste argumente nu ajung pentru a se face credibili și eligibili, este invocat din nou patriotismul, dragostea de popor, interesul național, grija pentru valorile autohtone
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
citate scoase din context, uneori rezumând ideile articolului analizat într-o frază simplificatoare, deformantă prin însuși procedeul folosit. Acest gen de lectură prin intermediari se aplică, mai ales, în cazurile când în mass-media din România sunt vizate personalitățile simbol ale țarcului basarabean, idolatrizate și situate în afara oricărei critici la Chișinău. Exemplele sunt numeroase. A existat în presa basarabeană o adevărată campanie de condamnare și denigrare a lui Ion Cristoiu, unul dintre cei mai vizibili și influenți publiciști de după ’89, când acesta
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
recunoscută ("Febus le spune: trăiască mai mult decât toți muritorii/ Cel care-mi seamănă mie la chip și-i frumos ca și mine/ Fără a-mi fi mai prejos în cântare sau voce [...] Soarele contemplă lumea cu fală/ Și dintre țarcuri își scoate afară îndată telega,/ Astfel apare și Cezar, pe-un astfel de Nero admiră/ Roma"). Acestea îi oferă naratorului prilejul să fie martor și la repudierea generalizată a lui Claudius de către zei, întruchipată, se pare, prin intertext cu un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Porunca lui, "să nu ridici împrejurul ei ziduri de cetate", își găsește confirmarea și explicația în replica imediată a fratelui Ioan, care face loc în discurs întotdeauna pildelor și rimei aferente din rostirea cuvântărilor religioase: "Zidurile despărțitoare sunt rău-sfătuitoare. În țarcul închis cu muruială se-aude numai mârâială; cei de dincolo de poartă, pizmă și necaz ne poartă, iar noi din chilii tânjim și unii pe alții ne bârfim"272. Nu numai coordonatele spațiale se modifică printr-o maximă deschidere, ci și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ai casei? KENT: Sînt. OSWALD: Unde putem să ne ținem caii? KENT: -N glod. OSWALD: Te rog, de mă iubești, răspunde-mi. KENT: Nu te iubesc. OSWALD: Ei, atunci, nu-mi pasă de tine. KENT: Daca te-aș avea în țarcul Lipsbury, te-aș face să-ți pese. OSWALD: De ce mă iei așa? Nu te cunosc. KENT: Eu te cunosc, băiete. OSWALD: Cine crezi că sînt? KENT: Un ticălos, un derbedeu, un linge-blide; un josnic, îngîmfat, tîmpit, pomanagiu, un în-trei zdrențe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-vom alăturea drumului adevărat, cineva din mulțime se va opinti să ridice cîntarul gîndirii pe butucitura mai mult încercată și nu va fi pricină de mîhnire nicicui. Dar băgare de seamă se cere că unele netezituri amăgesc trecătorii trăgîndu-i în țarcuri cu largă intrare și strîmtă ieșire, de nu chiar cu nici o scăpare din îngrădirea lor meșteșugit îndosită sub ispititoarea momeală. Noi doi, o femeie și un bărbat, am pornit cale grea chiar în clipa în care gîndurile amîdorura ni s-
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
sacru; sală de lectură; sală; satul bunicii; sălaș; scoică; scop; sfințenie; Silviu; situat; spații; sta; stabil; stabilit; stadion; stat; state; stau; stă; străin; suprafață; supraveghere; surprinzător; școală; ședea; șes; taină; termen fixat în spațiu; trai; tramvai; trebuie să mergi; trunchi; țarc; țărm; umed; uriaș; vacanță; vatră; văgăună; verdeață; vesel; veselie; vis; de vis; vînt; Vrancea (1); 758/300/96/204/2 lovi: durere(155); bate(44); bătaie(31); pumn(29); vînătaie(24); violență(28); tare(18); puternic(16); răutate(14); a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tendințe de ermetizare este Ion Iuga. El cântă satul, casa părintească, bunicii, "Cântărețul" (care amintește de "Laie Chiorul" lui Goga), dar ajunge curând la o poezie alambicată. Ion Iuga nu este un poet lipsit de talent: "ard vetrele ard/ În țarc mieii sunt semnul cerimii înalte/ mâinile rădăcini se preschimbă în arc/ prin sine asprului salt." Alexandru Miran, H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Ion Murgeanu vor slăvi pe rând vegetația: ei vin cu imagini lubrice, într-o formulă incoloră, sau cuminți și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
opuse, Cehov și Caragiale, Shakespeare și Blaga, Buchner și Pirandello, Alexa Visarion [...] este asemeni versului din Mnemosyne, scris de Holderlin: Suntem un semn fără tălmăcire". Când oamenii se încredințează de această stare a condiției umane și când arta fuge de țarcul interpretărilor, și viața și arta sunt mai aproape de poezie și memoria și credința în Dumnezeu sunt mai autentice. Mai adevărate. [...] Modernitatea este un vulcan în erupție, cu momente de acalmie. Vulcanicul Alexa Visarion își poate permite să învețe, de la poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]