1,282 matches
-
de mandragoră și le-a adus mamei sale Leah” (Facerea, XXX, 14-16). În poezia lui Arghezi mătrăguna are rolul neghinei din „pilda semănătorului” (Matei, XIII, 39), cel care culege recolta de grâu cu neghină, deși „a semănat sămânță bună în țarina sa”. Tiptilul corci de mătrăgună Cu grâul crește dimpreună. El s-a ivit, s-a strecurat Pe arături, la semănat. Și-a prins atâta rădăcină Că țarina, -mpărate, este plină. Unde-și dă brazda rodul cel mai cald Acolo-i
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care culege recolta de grâu cu neghină, deși „a semănat sămânță bună în țarina sa”. Tiptilul corci de mătrăgună Cu grâul crește dimpreună. El s-a ivit, s-a strecurat Pe arături, la semănat. Și-a prins atâta rădăcină Că țarina, -mpărate, este plină. Unde-și dă brazda rodul cel mai cald Acolo-i sare vârful mai înalt (58). Despre stări de intoxicare involuntară cu cânepă, atestate la țăranii francezi și ruși, amintește și poetul Charles Baudelaire, în Les Paradis artificiels
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un arhaic indicator demografic era numărul de „fumuri”, deci de vetre, din care era constituit satul), la care se adaugă construcțiile și amenajările de folosință comună : biserica, cimitirul, moara, fântânile, ulițele etc. Ultimul hotar, (ideal) circular și concentric, delimitează moșia (țarina) satului de spațiul natural rămas în exterior. La modul ideal, satul arhaic apare ca un spațiu cultural avansând progresiv, în „cercuri” concentrice, dintr-un punct „central” de iradiere, în dauna spațiului natural. Se poate intui o ierarhizare a spațiilor concentrice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
foarte tăcut și ascultător; i-ar fi plăcut să-i poată face un mic bine ca să-i arate că nu e mîndru. Aerul era blînd și cenușiu și molcom, și se lăsa seara. Mirosea a seară în aer, mirosea ca țarinile din care scurmau gulii ca să le curețe apoi de coajă și să le mănînce, cînd se duceau în plimbare pînă la ferma Maiorului Barton, mirosea ca-n păduricea dinăuntrul pavilionului unde erau gogoșile de ristic. Băieții se antrenau servind, făcînd
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
186. • Ibidem, p. 201. • Ioan Căpreanu, Discursurile parlamentare ale lui Constantin Stere, Iași, 1997, p. 176. legată de cea a unității: „Noi ne-am născut pe acest pământ, am crescut din el și nu putem renunța la nici un atom din țarina neamului. Fiecare din elementele românești au contribuit la formarea sufletului românesc, singur și același peste tot“. Dar, în acel moment, victoria Rusiei va însemna „imposibilitatea materială pentru veci de a mai revendica Basarabia“59. C. Stere nu vedea atunci decât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
administrația bisericească îi deschid cariera ecleziastică. Arhimandrit la Mitropolia din București, începe în preajma mitropolitului Grigorie al Ungro-Vlahiei, în 1774, tipărirea de cărți religioase. Bun diplomat, făcea parte, în 1770, alături de Chesarie de Râmnic, din solia mitropolitului ce prezenta la Petersburg, țarinei Ecaterina a II-a, doleanțele țării și participa, în 1772, la intervenția făcută la Focșani, pe lângă generalul rus G. Orlov. Mitropolit „al Mirelor” - precum cândva Matei de la Mănăstirea Dealu - din 27 noiembrie 1776, va avea nevoie de îngăduința canonică a
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
de fascinația misterelor lumii, de retorica tăcerii, de „culmea aspră a tăcerii”, de trufia nedisimulată a celui care se vede întemeind și întrebând lumea prin cuvânt. Specific este faptul că această trufie nu aparține demiurgului, ci truditorului încăpățânat care ară țarina poeziei și sfidează spiritul elitist. În Poeme (1971) se simte o domolire a confesiunii rebele, a patetismului recalcitrant și contestatar. O schimbare a perspectivei se poate observa clar în Favoare (1972) și în Poet al uriașilor (1973), în care, pornind
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1960). Debutează în presă cu schița Stejarul (1953), iar editorial în 1955, cu volumul Drumul spre sat, alcătuit din povestiri ideologizate despre satul basarabean în regimul sovietic. În romanele Regăsirea (1963), Țarină fără plugari (1963), La cântatul cucoșilor (1966), Neagră-i floarea de cireș (1977), Vâltoarea (1988), L. reia clișeele propagandei sovietice. A publicat și câteva povestiri valoroase (Valencea, 1982, Povestiri, 1989 ș.a.), care fac dovada unei bune cunoașteri a tehnicilor genului
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
fost traduse în limbile rusă, ucraineană și lituaniană. SCRIERI: Drumul spre sat, Chișinău, 1955; Lasă vântul să mă bată, Chișinău, 1957; Clopoțel, Chișinău, 1958; Flori de toamnă, Chișinău, 1960; La fântâna Stănculesei, Chișinău, 1962; Piese, Chișinău, 1962; Regăsirea, Chișinău, 1963; Țarină fără plugari, Chișinău, 1963; Buruieni de dragoste, Chișinău, 1964; Gângurel prinde la minte, Chișinău, 1964; La cântatul cucoșilor, Chișinău, 1966; Roata vieții, Chișinău, 1966; Moara copilăriei mele, Chișinău, 1967; Povestiri, Chișinău, 1969; Toaca iernii, Chișinău, 1970; Popas de-o noapte
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
credem și pe care o vom promova este literatura acestui prezent, literatura partinică, literatura realismului socialist”; „Revista nu este a noastră. Noi doar o scriem. Revista este a cititorului: muncitor, profesor, ostaș, student, activist de partid, tânăr de pe șantiere sau țarini.” În mod cu totul surprinzător, primele numere respectă o linie estetică aproape decentă, neangajată strident. Mihu Dragomir, cel care a coordonat și girat rubricile consacrate debuturilor, „Dintre sute de catarge” și „Steaua fără nume”, a păstrat un oarecare echilibru și
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
peste ape / a zburat pe ceruri sfânt / au venit să îl îngroape / cioclii Duhului cel Strâmb”. Nu toate priveliștile derulate pe ecranul sufletesc sunt sumbre, apar și peisaje idilice, ca în grupajul Im Schwarzwald: „S-a trezit Pădurea Neagră / salbă țarinei mireasă / fum scot satele din salvă / casele în cer acasă”, dar asemenea imagini sunt contrapunctate imediat de celelalte, covârșitoare, unele cu aspecte de apocalips: „La amiază într-o zi / se făcu pe cer o pată / întâi un zid se prăvăli
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
să înțeleagă! - atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți; 15și cel ce va fi pe acoperiș să nu se coboare, nici să intre să‑și ia ceva din casa sa; 16și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă îndărăt să‑și ia haina! Fragmentul a fost imediat interpretat ca o mărturie despre Anticrist. Elementul esențial care stă la baza acestei interpretări este participiul masculin ƒΦϑ06ϑ∀. Bousset vede capitolul 13 în raport de dependență
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi pământul vostru, trecute prin foc cetățile voastre! Străinii vor intra în pământurile voastre sub ochii voștri; prădate și pustiite vor fi ele de alte neamuri. Părăsită va fi fiica Sionului, asemenea cortului din vie, asemenea colibei celui ce păzește țarina, asemenea cetății împresurate”; b) Cartea lui Daniel, așa cum am văzut, referitor la destinul imperiilor babilonian, pers și grec (32, 1‑2). În legătură cu judecarea și pedepsirea Romei, Hipolit citează trei lungi fragmente: primul (De Christo... 34‑35) face parte din profeția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Lovinescu scrie despre Dante, Constantin Brâncoveanu și despre regina Elisabeta, M. Blecher despre „vizionarul genial și chinuit” William Blake, Mihai Moșandrei îl înfățișează pe Góngora, Ion Anestin pe Gauguin, Menilek „omul de la Adua”, Nicolas Fouquet, pe „cetățeana” Tallien ori pe țarina Caterina „cel Mare”, Eugen Ionescu îl are în vedere pe „un oarecare van Gogh” etc. Cu fervoare e abordată și eseistica. Aproape șase ani (1932-1938), pe lângă studiile consacrate alchimiei asiatice și celei babiloniene, Mircea Eliade dă la iveală textele ce
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor din Secol în floare (1980). SCRIERI: Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963; Amprente, Chișinău, 1972; Poclon din țarini, Chișinău, 1974; Vâslași, Chișinău, 1979; Secol în floare, Chișinău, 1980; Vârstele propășirii, Chișinău, 1983. Repere bibliografice
NEGRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor din Secol în floare (1980). SCRIERI: Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963; Amprente, Chișinău, 1972; Poclon din țarini, Chișinău, 1974; Vâslași, Chișinău, 1979; Secol în floare, Chișinău, 1980; Vârstele propășirii, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Vasile Coroban, În căutarea identității poetice, LA, 1980, 23 octombrie. I.C.
NEGRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
tradiția culturală a școlii de la Neamț. SCRIERI: Adunare a cuvintelor pentru ascultare. Viața starețului Paisie de la Neamțu, Mănăstirea Neamț, 1817; Autobiografia starețului Paisie Velicicovschi, Iași, 1918; Autobiografia unui stareț, îngr. Ioan I. Ică jr., Sibiu, 1996; ed. Sibiu, 2002; Crinii țarinii. Pagini filocalice, București, 1996; Cuvinte și scrisori duhovnicești, I-II, îngr. Valentina Pelin, pref. și postfață Virgil Cândea, Chișinău, 1998-1999. Repere bibliografice: N. Iorga, Mănăstirea Neamțului, Vălenii de Munte, 1912; Dumitru Furtună, Ucenicii starețului Paisie în mănăstirile Cernica și Căldărușani
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
popa Ilie cădelnițând pe cei duși în cimitir. Și viața pare un cerc al seninătății, trasat pe pământul sub care se odihnesc strămoșii: „Îmi tot îngrop călcâiul în reavănul ogrăzii,/Întârzii pe colnice, sub brațe de troiță/ Mi-adorm prin țarini drumul, îmi zboară ochii - șiță -/ Și-mi sparg singurătatea de lespedea nămiezii”. Poezia târzie, aflată la o distanță de câteva decenii față de primele cărți, aduce o schimbare a registrului. Autorul abandonează versul cu prozodie canonică în favoarea celui liber, rezultatul fiind
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
coordonator Robert Muchembled, București 1997 (în colaborare cu Maria Ivănescu); Blaise Pascal, Cugetări, Oradea, 1998 (în colaborare cu Maria Ivănescu); Michel de Saint Pierre, Miliardarul, București, 1998 (în colaborare cu Maria Ivănescu); Franz Kafka, Scrisori, București, 1998; Henri Troyat, Teribilele țarine, București, 1999; P.L. Sulitzer, Învingătoarea, București, 1999. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, Melancolia, RL, 1975, 36; Laurențiu, Eseuri, 125-132; Iorgulescu, Al doilea rond, 299-307; Felea, Aspecte, I, 178-184; Alexiu, Ideografii, 106-109; Nițescu, Poeți, 269-278; Iorgulescu, Scriitori, 83-88; Poantă, Radiografii, I, 258-260
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Portugalia și Spania, Franța și Anglia, iar la începutul secolului al XVI-lea ei ajung și în Danemarca, Suedia și Finlanda. Pe această rută, țiganii vor ajunge și în Rusia unde, către a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, țarina Ecaterina a II-a le deschide poarta către emanicipare. Acest scurt tur de orizont confirmă faptul că, departe de a fi circumscriși în perimetrul românesc, țiganii - cu toate cele bune și rele ale lor - sunt zestrea Europei comune. Pe acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și Înfricoșare, că s-au iubit acu, primăvara, Întâia oară omul cu țara». (Ă). Apreciem procedeul ca un mijloc de a sugera ura străveche a poporului contra asupritorilor lui succesivi, care i-au barat accesul la viață și la posesia țarinii muncite. De aceea «șfichiul» acesta verbal colorat e plin de mânie justă Învârtit parcă de un Antim Ivireanu, corespunde tonului de imprecație usturătoare a poetului, Împotriva „căftăniților”. Deci limbajul de „didahii” sau de mustrări biblice vehemente, reprezintă pentru Dan Deșliu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
s-a retras (anechoresen); și plecând, s-a spânzurat (kaˆ ¢pelqën ¢p»gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem În visteria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru Îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a Împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pelqën ¢p»gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem În visteria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru Îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a Împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. Și i-au dat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem În visteria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru Îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a Împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. Și i-au dat pe țarina
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a Împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. Și i-au dat pe țarina olarului, după cum mi-a rânduit Domnul”. Las pentru mai târziu comentarea fragmentului din Matei, Întrucât moartea lui Iuda constituie un alt subiect controversat și trebuie invocate alte două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]