1,198 matches
-
Sfielnic se înturnă iubitele și eu / Nu mai posed misterul de fluier și de zeu // Zadarnic câte un spectru suspină lângă geam / Căci ospitalitate nicicâtă nu mai am. [...] Vai! cătră ce tărâmuri de stupi să le îndemn / Acuma, când sunt țeapăn ca un fetiș de lemn!?” SCRIERI: Maria, Timișoara, 1975; Bocceluța cu plăpânde, București, 1977; Roxana, Roxana, Roxana, București, 1978; Ețetera, Timișoara, 1979; Cântece strengărești, București, 1981; Cuibușorul nostru de nicicând, Timișoara, 1982; Ultimul exemplar, București, 1987; Tereremul ocarinei, Timișoara, 1995
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s „murdari”,o sirenă urlă cu spaimă pe mare și parcă din
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
toarce câte zile a avut. - Așa am pățit eu când eram băiet, rosti Dârloman cel cu nas pătat. Mă urc în pod și, când mă urc în pod, numai ce văd în fața mea o dihanie de om mâțâțăl care ședea țeapăn și-și rotea ochii de săreau scântei din el. Am răcnit și m-am prăvălit pe scară în jos. Au râs toți de mine, căci numai eu nu știam că aveam o buhă în pod. Ațipit pe sacii mănăstirești, părintele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
scotea din odaia cea mare care era mai mult un fel de magazie. Acolo ținea zestrea, icoana, candela, patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
galbeni astupară mormântul, după ce se împărțiră pomenile, neamurile și cei mai apropiați s-au adunat la casa lui Vasile Drobotă, măturată, primenită, cu țoale pe pereți și cu mese lungi aduse din sat, căci nurorile pregătiseră toate ale praznicului. Figurile țepene se destinseseră ca și cum ar fi scăpat toți de o povară, căci toate fuseseră împlinite bine. Se cunoștea asta după pofta de mâncare și de băutură pe care o vădeau toți. La cinstirea paharelor se vărsa picătura mortului și toți vorbeau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
propunerile de a merge la patinoar. În primăvara anului 1959, când au Început discuțiile despre fecundarea mea, mama nu avea cum să prevadă că În curând femeile aveau să-și dea foc la sutiene cu miile. Ale ei erau căptușite, țepene, rezistente la foc. Oricât de mult și-ar fi iubit Tessie fiul, știa că anumite lucruri nu le-ar fi putut Împărtăși decât cu o fiică. Dimineața, În mașină, În drum spre serviciu, tatăl meu visase la o fetiță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spate. Când ajunse În oraș, o luă În jos pe Kapali Carsi Caddesi, apoi o coti pe Bursa Sokak. Nu merse mult și intră pe poarta boltită, În curtea de la Koza Han. Înăuntru, de jur Împrejurul fântânii de acvamarin, sute de saci țepeni, Înalți până la brâu, dădeau pe-afară de gogoși de viermi de mătase. Peste tot se Îngrămădeau bărbați care vindeau sau cumpărau. Strigau de când sunase clopotul de deschidere, la ora zece În acea dimineață, și erau deja răgușiți. Preț bun, calitatea-ntâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar. Când rămase fără bani, Lefty se ridică În picioare și spuse cu furie și dezgust: ― Acum pot să plec? Bărbații Îi răspunseră că da, sigur, putea să plece, râzând și Împărțind următoarea mână de cărți. Lefty ieși din cazino țeapăn și deprimat,. În ușă, Între ghivecele cu palmieri, se aplecă și scoase banii pe care-i Îndesase În ciorapii cu miros stătut. Ajuns Înapoi pe chei, o căută pe Desdemona. ― Uite ce-am găsit, spuse el, fluturând banii. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a curmezișul sălii cu viteza de doi kilometri pe oră a Liniei. Își ridica privirea spre chenarul cu alfabetul englezesc de pe pereții sălii de clasă. Pe alte rânduri, În jurul lui, alți bărbați stăteau aplecați deasupra unor manuale identice. Cu părul țeapăn de la sudoarea uscată, cu ochii roșii de la praful metalic, cu mâinile zdrelite, recitau supuși, ca niște copii din cor: ― Angajații trebuie să folosească din belșug apa și săpunul la ei acasă. ― Curățenia e primul semn al unei vieți civilizate. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să dea un exemplu. Aristotel, Socrate și Platon purtau costumele lor de gangsteri. Cleo, adâncită În coama ei neagră, era pe cale să ațipească. Partea din spate și laturile bisericii erau cufundate În Întuneric. Icoanele străluceau din porticuri sau ridicau degete țepene În capelele scânteietoare. Sub cupolă, lumina cădea Într-o rază ca de cretă. Aerul era deja dens de la tămâie. Mișcându-se Încoace și Încolo, preoții arătau ca niște bărbați la baia turcească. Apoi Începu reprezentația. Un preot apăsă pe Întrerupător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu drept era Îmbujorat, lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de viață. Copii bătrâni care luptau pentru viitorii lor copii. Dacă vor trăi! Fii atent! zise el autoritar. Scoase din cutie o capă. Era lungă, neagră, dar destul de subțire în opinia mea. După cum o ținea Vladimir, suspendată, avea un guler țeapăn ce trebuia să se ridice până la nivelul bărbiei. Era ciudată. Nu neapărat prin aparența sa, dar și prin lungimea neobișnuită. Am luat-o în mâinile mele și m-am mirat de mica sa greutate. Părea mătase, numai că puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bate liniștitor pe umăr, îndemnându-l să se ridice. Îi arată din ochi taburetul scund, pe care-l ține întotdeauna la îndemână ca să-și odihnească picioarele. Libertul clatină cu tristețe din cap și-și masează cu un gest stângaci șalele țepene. Picioarele îi tremură însă atât de rău încât, având permisiunea împăratului, șontâcăie cu greutate până la un sipet masiv din lemn, în care cezarul ține unele acte. Din fericire, cufărul stă pe patru picioare joase, iar partea de deasupra este netedă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndemânatic în problemele serioase ca și în cele glumețe. O conversație șoptită cam tare îi abate atenția. — Astăzi, singura nădejde a literaților și a savanților e patro najul celor cu bani. — Și a cezarului... Urechea ei fină sesizează o neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima voce. Tu nu vezi câți poeți, altădată cărturari cu renume, au ajuns franzelari sau patroni de băi? Nu-i adevărat! se indignează Vipsania. Împăratul îi privește cu ochi plini de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
blestemat. Dacă n-ar fi fost el, Vipsania l-ar fi acceptat până la urmă, că doar nu e de lepădat. Dar cum să se lupte cu amintirile ei idealizate? — Tiberius Nero, șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răbufnește și mai aprig Rufus. Vrei să cadă secerați de întinderi musculare când intră în arenă și să mă facă de râs? Își scuipă în sân. — Dumnezeul cel Atotputernic mi-e martor că nici capul meu nu e atât de țeapăn pe umeri încât să nu se rostogolească dacă s-ar întâmpla o astfel de nenorocire. Pusio îl privește bănuitor: — Pe cine ai jurat? N-am mai auzit numele acestui zeu. În acest moment, flacăra care arde în lucarna din perete
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb ale pelerinei. Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu. Zâmbetul victorios al femeii, împreună cu silueta ei ușor diformă, îi îndepăr tează orice dubiu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
E-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa vieață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un bătrân și îl prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele satului. Velasco îl luă pe bătrân de după umeri și îl împinse în fața japonezilor. Spre deosebire de ceilalți săteni, acesta purta o pălărie de paie cu boruri largi și stătea țeapăn ca un copil emoționat. Velasco îl întrebă ca pe un copil pe care îl asculta la catehism: Toți care trăiesc aici sunt credincioși creștini? Si, padre. — Sunteți fericiți că v-ați lepădat de credințele greșite ale străbunilor voștri și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luneta la ochi și cerceta dealurile parcă presărate cu o pulbere fină. Nori de furtună poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul aflat în depărtare. Apoi se gândi la țara numită Spania care se găsea dincolo de ocean. Mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În mână. Macomber nu se gândise la ce se-ntâmplă cu leul În timp ce cobora din mașină. Știa doar că-i tremură mâinile și, pe măsură ce se Îndepărta, Îi venea tot mai greu, aproape imposibil, să-și miște picioarele. Coapsele Îi erau țepene, dar mușchii Îi zvâcneau. Și-a potrivit carabina, a țintit Înspre locul În care capul leului se lega de spate și trase. Și nu se-ntâmplă nimic, deși apăsă pe trăgaci până crezu c-o să-și rupă degetul. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
indicată, În timp ce mașina demara și Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei siluete uriașe și negre, atât de masive și de prelungi Încât păreau cilindrice ca niște cisterne. Galopau pe marginea opusă a luminișului, cu ceafa țeapănă și cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte să ajungă la mlaștină. Mașina porni Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prea departe, strigă. Îl apucă de braț și se urcară În mașină, agățați amândoi de margini, clătinându-se mereu din cauza terenului accidentat, apropiindu-se tot mai mult de bivolul care fugea Înainte, cu capul avântat În față și cu ceafa țeapănă. Acum ajunseseră din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai departe, Franz. — „Păi“, face Olz, „după ce a murit, i-am Înștiințat pe cei de la comună, și după aia am pus-o-n hambar peste stiva cu lemne. Când am Început să folosesc buștenii mai mari am observat că era țeapănă, așa că am sprijinit-o de perete. Avea gura deschisă, așa că atunci când veneam noaptea În hambar ca să tai lemne Îi agățam felinaru’-n gură.“ „De ce făceai așa ceva?“, Îl Întreabă preotul. „Nu știu“, zice Olz. „Și făceai asta des?“ „De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]