4,715 matches
-
și cea mai mare parte a discuțiilor se refereau la prințesa Anuanúa și la cele zece fete rapițe. Soarta acestor fete și setea de răzbunare erau singurele lucruri care îi mai interesau cu adevarat, întrucat ajunseseră la concluzia că puteau țese o altă centura regală de pene galbene, iar Marea Perla Neagră nu era decât un simbol, care își pierduse o mare parte din valoare odată ce trecuse prin mâinile sălbaticilor. În plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de lipicioase încât la fiecare pas îți ies pantofii din picioare. Veriga Lipsă zice că un deget lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop, din brocart țesut cu fire de aur la margini, însă de sub guler îi ies smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori mai mari. Pe lângă coada lui de cal, Ducele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Études Islamiques, apărută Înaintea războiului, un savant francez, Gaston Bosquet, sugerează că ar fi stâlcirea expresiei „pieds d’or“, aluzie la fascinația resimțită de călătorii apuseni la gândul că ar putea călca pe aur și la vederea Încălțărilor de pânză țesută cu fir de aur purtate de cei de spiță regală În secolul al șaptesprezecelea. Dată fiind relativa sărăcie a insulei, aceste explicații nu sunt de crezut (zvonul despre zăcămintele de aur fusese doar o legendă). Nu mult mai probabilă, deși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-ar zice c-o să fie amu zant! Fii atentă să n o iei razna, doar știi cum sunt parizienii! Mâna i-a zvâcnit de parcă bastonașul ar fi fost un bici sau o cravașă. Studenții au Început să chicotească. Copacii țeseau un peisaj de petice aurii și arămii. Frunzele Începuseră să se scuture. În căderea lor Înceată se legănau, asemenea primilor fulgi dinaintea marilor zăpezi, de parcă n aveau să se mai aștearnă niciodată. Margaret s a Întors acasă și i-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
glacială, era stăpânită de fapt de-o vitalitate atroce, trăia viața cu toate celulele, o înțelegea în cele mai fine și mai ascunse nuanțe, pătrundea ca un acid dincolo de orice carapace, dincolo de învelișul exterior. O văzu ca pe un păianjen, țesându-și cu migală pânza, extinzându-se pe neobservate de jur împrejur, înglodând în interiorul ei suprafața cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire, șirul lung de fete, aceste păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și gata! Pleci, te măriți și gata! Ce însemna "gata"? Pe ea cuvântul o ducea cu gândul la moarte. Era frig afară, înnourat, se gândi că peronul autogării trebuie să fie plin acum de tinerele muntence cu traistele lor aspre, țesute în casă, roșu cu negru, agățate pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o idee, exuberanță ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu precizie. Avea dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa cum apărea ea fragilă, cu masca de bonomei întipărită pe chip, acționa neobosită, era mai mult un joc al imaginației până când găsea persoana căutată ce întrunea calitățile trasate de ea de la bun început. Atunci începea cu o adevărată măiestrie să țese în jurul individului fire invizibile, rezistente, să-l învăluie din aproape în aproape într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prieteni nu-și mai aflau rostul, nu reușise să-i mai prindă în plasa deasă a voinței sale, a dorinței sale de a atrage, de a-și pune în joc toate mijloacele, inteligența sa, experiența de viață, educația, bunătatea, toate țesute pe acel dram de feminitate de care era conștientă. Se îmbrăca mereu cu o simplitate căutată, severă, nu-și arăta niciodată prea mult picioarele, nici gâtul, îi plăceau nasturii mici ce se încheiau până sus, la ultima butonieră, cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai să faci vreun act necugetat, mă rog vei spune că starea asta s-a născut gradat din pricina purtării soțului tău, a absențelor nejustificate, a felului său de a fi, a vorbelor răuvoitoare, în fine o întreagă broderie, poți să țeși și singură, nu-i deloc dificil, deși, măi, copii, ar trebui să vă gândiți la pasul ăsta, nimic nu este ireparabil, nimic, omul a fost înzestrat cu posibilitatea de a uita, nu-i mare lucru s-o faceți și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe fereastra vagonului, realiză că gestul ei nu însemna o fugă, ci o eliberare, trebuia să fie conștientă de asta și să acționeze ca atare. Datoria ei era să încerce să se smulgă din păienjenișul senzorial pe care și-l țesuse singură în jur, așa cum viermele de mătase își țese în jurul său, cu migală, firul subțire, sclipitor de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu se susținea pe nimic, absolut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o fugă, ci o eliberare, trebuia să fie conștientă de asta și să acționeze ca atare. Datoria ei era să încerce să se smulgă din păienjenișul senzorial pe care și-l țesuse singură în jur, așa cum viermele de mătase își țese în jurul său, cu migală, firul subțire, sclipitor de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu se susținea pe nimic, absolut pe nimic! Trebuia să se scuture cât încă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmează o serie de expresii artistice selectate fie din compozițiile elevilor, fie din opere literare, grupate după tematică: Despre albină: auritele albine darnice și grabnice; harnicele lucrătoare; muștele lui Dumnezeu; stol bălai de îngerași; murmur alb ca de albină; se țes albinele; zbor subțire; alai de toporași. Despre cer: bolta sură ca cenușa; cer senin ca sticla; cer albastru ca apele mării; cer spuzit de stele; cer albastru ca floarea de nu-mă-uita; cer limpede ca apa; cer adânc și albastru; tăria
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încununată cu verdeață; un parfum ușor vine pe adierea amurgului; dulce serbare poetică; miresme calde de cimbrișor; iarba este de un verde-crud sălbatic; solii primăverii, ghioceii, își salută regina; ghioceii timizi ies din pământul jilav ca niște sulițe; tânăra domniță țese un covor verde de iarbă; păsările își revarsă trilurile încântătoare; florile sunt sfioase, îmbrăcate-n haine de sărbătoare; copacii primesc musafiri, mugurii, care se transformă în suave flori; primăvara grăbită, neliniștită, friguroasă; dulcile zumzete; parfum ușor; cea mai dulce și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan de fluture primăvăratic, cu roșul dulce și putred de vișină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-au stins aproape. Iată, cum totul e adormit, numai frunzele foșnesc în taină. Ce plăcut e să visezi în mijlocul naturii primăvara! Soarele coboară pe cer mângâind pământul duios cu razele sale. Obosit și îmbujorat, se ascunde după trupul dealurilor, țesându-le o mantie din toate firele curcubeului. Curând prima stea apare pe cerul curat al serii. Zarva de până acum s-a potolit. Noaptea pune stăpânire pe natură întunecând cerul, dar împodobind-o cu o luna de argint și mii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întăresc și așteaptă vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu dinții căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută. Pe măsură ce vremea trece, norii grei își poartă plumbul întristând cerul și ploaia țese pânza de păianjen pe geamuri. De multe ori, în dimineți reci, câmpul se acoperă cu haina argintie, bruma, ca și cum ar vrea să vadă cum îi va sta cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale apelor, peștii de diferite mărimi și specii își creau cărări cu înotătoarele prin apele acelea care erau pentru ei imense întinderi dătătoare de viață. Licăririle amurgului se stingeau încet făcând loc înserării. Soarele asfințise de mult timp, iar luna țesea pe apă scări de văpaie. Apele deveniseră cărări de păcură, acolo unde lumina argintie nu putea pătrunde pentru a ninge steluțe fine și mici. Frigul se lăsase ușor, pe nesimțite. Împreună cu pescarul care ne adusese acolo ne-am suit în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prunc! Nu mi-l luați Miorița să i-o pot îngâna ușor când îl va cuprinde somnul dulce. Lăsați-le! Lăsați-le! Lăsați-le! Se aud strigătele în toate limbile și se ridică pumni de diferite culori către cei care țes păienjeniș de bombe deasupra lumii, amenințând pacea. Detlinde Dinesz, clasa a V-a C Neatenția De curând, eu și familia mea ne-am mutat întrun cartier nou. Aici totul îmi plăcea și mai ales mă bucura faptul că eram mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o apă invizibilă. Suntem ce-am fost: inconfundabile lumini într-o lume de catifea. Viața noastră nu e decât un ocoliș de care ne ferim pentru a nu ne sparge. Gâze mici, într-un infinit lugubru. Călătorim într-un tunel țesut de o mână invizibilă, curgem pe o muzică nemaiauzită, noi, ciudate note ale identității. Un drum pavat cu verde, roșu, negru. Acesta e ceva care după starea de negru va muri. Vise. Asta suntem... Ciudățenii, asta am fost... și roboți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cam târziu. Prioritățile ei erau altele... Domnul Húsvágó era În picioare și se scuza că vorbise atât de mult, Încât uitase pentru ce venise. Ieși pe terasă de unde se Întoarse cu coșul de salcie Împletită, acoperit cu un ștergar alb țesut În casă, sub care se ascundea o mică „mezelărie”... Măcelarul dezveli coșul cu solemnitatea cu care primarii dezvelesc monumentele. Ceea ce se Înfățișă doamnei Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi străluciră o clipă cu o lăcomie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sovîrv, de laba gîștei, de mărul lupului o mai simt în nări. Eram la ea, la țară, la Dorobanț, cînd s-a dus. Avea "săgetături", o durea, dar mi-a făcut vărzoaice știa că-mi plac -, pe urmă mi-a țesut șosetele la călcîie, le-a împăturit și s-a dus. Buna mea, îi spun morții, buna mea moarte, buna mea prietenă, buna mea bunică. Gap "Am să te dezvălui, spune sinele, Am să mă ascund, spune sinea. Am să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]