2,211 matches
-
în aplanarea unor asemenea conflicte. Cu alte cuvinte, lumea nu se oprește în loc dacă această ființă nevinovată, prototip al omului lovit de soartă, a avut de suferit cu urmări nefaste, care și-au pus amprenta pe sufletul ei. Chiar dacă este țigancă, ea este un om ce nu trebuie discriminat, cu atât mai mult cu cât are calități de necontestat și duce o viață cinstită, deși plină de lipsuri. Așadar, domnul Marian Malciu realizează, și de această dată, o poveste de viață
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
cu tîlc, prin horn, mi-asmute.... II. SIMPLA ORDINE A LUCRURILOR, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undeva pe fundul bălții înconjurate de papură și stuf. Cîndva, o țigancă bătrînă le spusese că ar fi trăit odată la Slatina, dar că pe atunci nu se cunoșteau, fiecare se îndeletnicea cu lucruri complet diferite. În vremea aceea trăiam o tinerețe ciudată, culegeam plante medicinale dis-de-dimineață, uneori și seara, dar cel
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pe drumul prăfos al colinei, la braț, domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită, vineție, părul îi albise, curgea în ... Citește mai mult Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undevape fundul bălții înconjurate de papură și stuf.Cîndva, o țigancă bătrînă le spusese că ar fi trăit odată la Slatina,dar că pe atunci nu se cunoșteau, fiecare se îndeletnicea culucruri complet diferite.În vremea aceea trăiam o tinerețe ciudată,culegeam plante medicinale dis-de-dimineață, uneori și seara,dar cel mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
stambă a rochiei, brațul Cosettei zvâcnea regulat și spătarul, necunoscând noțiunea de puls, avea o senzație ciudată. Simțea emoționat cum sângele Cosettei pleacă din ventriculul stâng prin artera aortă, răspândindu-se prin capilare de-a lungul superbelor ei țesuturi de țigancă și reîntorcându-se apoi direct în auriculul drept. — La ce te gândești? - întrebă cu gingășie Cosette când, în sfârșit, intrară în pupă. — La zbuciumata noastră istorie - răspunse spătarul. Uite... poate aș vrea acum să-ți spun și eu... pentru că meriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bea și el puțin. Lângă Metodiu, vistiernicul Ximachi își reluase sfaturile pentru drumul către Papă. Ce-i șoptea, ce-i spunea, noi nu vom ști-o niciodată. Am putea-o afla cu siguranță, am mai putea zăbovi să vedem dansul țigăncilor ce va transforma ospățul într-o scenă care ne-ar transforma pe dată stilul; dar fiindcă ținem atâta la stil, ne ridicăm de la masă, ne înălțăm deasupra încăperii, mai apucând să-l vedem pe Ramza-pașa descoperind în ciorba de potroace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind visători jocul leneș al valurilor. — La ce te gândești, spătare? - sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se scărpină agale în barbă, părând că picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două lucruri simt cum mă tulbură: apropierea de țară și apropierea de tine. Vezi, spătare! - zise alintat Cosette. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că dacă n-a găsit pîine la complex sau sare sau ceapă, numa ce-l vezi că-mi sună la ușă. N-ai vecină, să-mi dai și mie un strop de... n-ar mai avea, că i-a mîncat țiganca urechile. — Da’ de ce o faceți țigancă? Doar n-oi vrea să zic că-Î româncă. N-ați văzut ce oacheșă e și cum mai trage din țigare și odaia aia În care stă pute numa a fum de parcă e cort nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la complex sau sare sau ceapă, numa ce-l vezi că-mi sună la ușă. N-ai vecină, să-mi dai și mie un strop de... n-ar mai avea, că i-a mîncat țiganca urechile. — Da’ de ce o faceți țigancă? Doar n-oi vrea să zic că-Î româncă. N-ați văzut ce oacheșă e și cum mai trage din țigare și odaia aia În care stă pute numa a fum de parcă e cort nu casă de oameni. Toți vecinii l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vecină, dumneata vorbești ca-n cărți și pă mine nu mă prea duce mintea; una-ți zic că omu-i ca ș-un lucru. Am avut televizoru douăzeci de ani cînd i s-a ars tubu l-am aruncat. Așa cum făcu țiganca cu boșorogu ei, cînd i s-a ars tubu, gata - și-a trăit traiu și-a mîncat mălaiu. Și io pă soacră-mea la ce s-o fi ținut, vezi că uitai să-ți spui. Am dus-o alaltăieri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre noi. Tonul ei familiar nu prevestește nimic bun. — Eram În balcon, am acolo niște sticle de care vreau să mă debarasez. Poate trece vreo țigancă să i le dau. Da ce, ți-i greu să le speli și să le duci la complex că mai scoți un bănuț. Văz io că nu prea știi să te gospodărești. N-am multe și nu merită osteneala. — Ehe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-a scos În cale. Ia pune mîna de m-ajută că nu mai poci, am gîndit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebui să schimbe locul. Scoteau destul aur ca să aibă ce mânca, ba le mai rămânea suficient ca să pună și deoparte. Erau cu toții mulțumiți pentru că aveau cu ce să-și cumpe re cai și căruțe noi, puteau să le îmbrace pe țigănci dar, mai ales, strângeau pentru zestrea fetelor de măritat. Nu exista noapte în care să nu lase pe unul dintre bărbați să stea de pază lângă foc. Sunt prea multe primejdii în întunericul nopții, spunea șeful, ca să nu ne luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pășea neauzit printre copaci, ca o umbră în întunericul din jur. Era priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu reușise niciodată să prindă o căprioară altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că a fost biserică din lemn în satul Filipeni (Slobozia), prefăcută în zid. [Biserica de lemn a fost dată satului Lunca]. Slobozia - Filipeni a rămas fără biserică, deoarece boierul Ștefan sau Dumitru Rosetti a avut un vis interpretat de Sanda, țiganca, ca ceva de jale, spunând boierului că, dacă gătește biserica, va muri imediat. „Mănăstirea” n-a mai fost terminată și treptat s-a ruinat. În legătură cu școala din Slobozia - Filipeni, Vasile Vasilaș ținea minte că a fost deschisă după războiul din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că a fost biserică din lemn în satul Filipeni (Slobozia), prefăcută în zid. [Biserica de lemn a fost dată satului Lunca]. Slobozia - Filipeni a rămasă fără biserică, deoarece boierul Ștefan sau Dumitru Rosetti a avut un visă interpretat de Sandală, țiganca, ca ceva de jale, spunând boierului că dacă gătește biserica, va muri imediat. „Mănăstirea” n-a mai fost terminată și treptat s-a ruinat. În legătură cu școala din Slobozia - Filipeni, Vasile Vasilaș ținea minte că a fost deschisă după războiul din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făceam pînă la ruinele Expoziției Universale din 1888 și cum rîdea de mine cînd Îi citeam poeziile pe care le scriam În dosul prăvăliei de cîrnați și de coloniale a unchiului meu Leopoldo. Îmi amintesc pînă și de fața unei țigănci care ne-a ghicit În palmă pe plaja de la Bogatell și ne-a spus că vom fi Împreună toată viața. În felul ei, nu mințea. Ce să-ți mai zic? Ei, da, eu cred că Nuria Încă Își amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi, își face o cruce mică în fața mormântului Contesei și se uită cu coada ochiului la blond. Blondul se joacă aparent nepăsător cu un yo-yo, achiziționat de la o țigancă cu tot felul de sclipiciuri pentru luat mintea copiilor. Domnul Popa se apropie, făcându-se că se uită în altă parte. Yo-yo-ul se mișcă sălbatic, în ritmul nebunesc al inimii tânărului blond. Domnul Popa se oprește și face calea-ntoarsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
departe și domnul Popa ajunge la jucărie în aceeași clipă în care Sirena Izvorului se apleacă să-și recupereze plasa ei de țichi pentru blonzi. - Freeze! Glasul lui Popa țâșni cu o secundă înaintea rațiunii. Îi plăceau teribil filmele polițiste. Țiganca nu înțelese exact cuvântul, dar forța lui o lovi direct în posteriorul umflat de fuste, făcând-o să rămână pe loc. - Nu pune mâna pe aia! Și fiindcă vraja se destrămase și țiganca era cu degetele la cinci centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
înaintea rațiunii. Îi plăceau teribil filmele polițiste. Țiganca nu înțelese exact cuvântul, dar forța lui o lovi direct în posteriorul umflat de fuste, făcând-o să rămână pe loc. - Nu pune mâna pe aia! Și fiindcă vraja se destrămase și țiganca era cu degetele la cinci centimetri de mașinăria diavolului blond, domnul Popa făcu o ultimă încercare, folosindu-și tot șarmul de care-și aducea aminte și pe care nevastă-sa îl uitase: - Îți dau douăj’ de mii! * - Sigur, doamna Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre reverie și introspecție. Cunoaște-te pe sine însuți! îi spusese Contesa. După noaptea în care fusese inițiat în tainele trupului de o țigancă bătrână de pe șantier, domnul Popa nu-și mai admirase niciodată corpul gol în oglindă. Acestea sunt picioarele lui. Ciuperca era singura legătură cu viața dinainte. Domnul Popa își trecu preocupat arătătorul printre degetele de la picior. Miroase a oțet. Un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai e și roata-norocului a Reichsführer-ului Himmler. Este o agendă rotativă, acționată electric, cu mii și mii de nume în ea, domnule. Am putea oricând să vedem ce iese și din asta. — Pare să fie ceva ce ar folosi o țigancă ghicitoare. Se zice că lui Himmler îi place foarte mult rahatul ăsta de dispozitiv. — Și cum rămâne cu un bărbat care vrea să agațe ceva? Unde sunt toate albinuțele din orașul ăsta, acum când toate bordelurile au fost închise? — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
altă meserie. Parcă te-ar fi botezat Codul penal. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Și de-aia te uiți tu la mine așa de languros? HALVIȚĂ: Cum să nu mă uit mânca-te-aș. Dac-ai ști cum semeni cu mama. Să moară țiganca aia bătrână dacă te-oi minți. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Lasă-te de bancuri și de ciordeli Halviță. Nu-ți ajunge câtă pușcărie ai făcut tu până acum? Scoate cătușele). Cum e la pușcărie, mă' Halviță? HALVIȚĂ: Îți spun numai dacă vrei
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
de pe ea, apoi i-a frecat părul bogat în prosop, abținându-se să o sărute în vreun fel, în timp ce-i examina trupul oarecum îngrijorat. „Ce p...a mă-sii, m-a speriat asta și pe mine? Dă-o dracu’ de țigancă, că nu moare ea dintr-atâta! Ia uite ce trup de milioane are! ... Ah, tocmai acum simt că m-a lăsat materialu’, f...i paștele mă-sii să-i f...t azi și mâine! Las’ că iau o înghițitură ca
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
pe ea din ochi. Violeta îl urmărea cu privirea și se amăgea din nou. „Nu-mi face rău domnișoru’. Îmi vorbește frumos... Am auzit eu că băieții bat fetele. El nu e așa... S-a îndrăgostit de mine? De mine, țiganca de pe scară? Nu-mi vine să cred că a zis el asta... El este mare, termină liceul și este din ăia bogați... Mă omoară ai mei dacă le spun. Mai bine tac... Să plec acu, că pe urmă...” - Hei! La
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
orice situație?... Ce studii ai dumneata? Câtă școală ai făcut? au venit întrebările cu iz de superioritate de dincolo de birou. - ... Studii?... Am liceul terminat... Cu diplomă de bacalaureat... De ce mă întrebați acum treaba asta? Da..., mi-am imaginat... "A naiba țigancă, cine ar fi crezut? E plină de surprize"... Știi, dacă vrei, îmi poți povesti pe scurt cum de s-a ajuns la divorț. Acele aspecte pe care nu le cunosc poate că mă ajută să te pot ajuta. Te-ai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]