1,267 matches
-
filmul Deepwater Horizon: Eroi în largul mării te duce în mijlocul evenimentelor catastrofale. Vei simți totul ca și cum ai fi acolo. Zgomotul asurzitor, explozia mai puternică decât tot ce-ai vazut vreodată, fumul orbitor și sufocant, tensiunea și suspansul care te vor țintui în scaun. Fii alături de eroii de pe Deepwater Horizon într-un film eveniment regizat de Peter Berg, cu o distribuție pe masură: Mark Wahlberg, Kurt Russell, John Malkovich și Kate Hudson. Deepwater Horizon: Eroi în largul mării, distribuit în România de
Câștigă una dintre cele trei invitații duble la filmul Deepwater Horizon [Corola-blog/BlogPost/100180_a_101472]
-
las a mea tristețe undeva pierdută-n urmă, să-mi poți dărui plăcerea, zi de zi tot mai profundă. Ești o mare mângâiere când privesc spre asfințit, simt astrala-ți strălucire, vreau să te fac fericit! IDILĂ Privirea ta mă țintuia avidă-n așteptare, am tresărit și am răspuns la marea ta ardoare. Iubito, încet ai murmurat, ești marea provocare... Un câmp magnetic ne unea în al iubirii vals și-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
chiar atât! În tinerețe, citeam despre vampiri, vârcolaci, tinerețe veșnică...Eram o devoratoare de filme SF. Azi, aș da orice ca să încărunțesc, precum mama („...și avea steluțe în păr...” - scriam, în compunerile vârstei de-o șchioapă). Zâmbesc... Doi tineri mă țintuiesc cu privirea. În metrou, mă simt ca la vânătoare! Toți ne vânăm: gesturi, priviri, obiecte... „Să-mi bag! zice unu pistrit, cu ochii măriți de interes. Asta, din 19 (adică una al cărei an de naștere începe cu 19...), are
DIMINEAŢA DEVREME (POVESTIRE SF) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344406_a_345735]
-
eu am totul...”, murmură într-un suspin prelung. Într-o clipită, retina îi fu cu putere izbită de imaginea grinzilor de lemn ce ieșeau îndrăzneț din albul tavanului. O durere cumplită îi măcina tâmplele și articulațiile, iar corpul îi era țintuit sub o greutate uriașă, ca și cum o întreagă pustie de plumb i-ar fi zăbovit deasupra. „Pesemne a fost un vis...”, șopti încă adormită, după ce reuși să se miște, dezordonând și mai mult așternutul. Acele trăiri excepționale o bântuiau. Încă nu
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
proeminenți sub degetele reci și tremurânde. „Pe Anubis, ce mai vis!!!”, își zise. Răsuflă ușurată, se întoarse atât de rapid încât părul i se legănă alert pe fruntea șoldurilor. - Iseliiin..., se auzi un suspin prelung ca o ispitire ce îi țintuia timpanul. Împietri. Toate simțurile se concentrară pe acea voce atât de familiară. - Iseliiin... Iseliiin... Îi tânjea fiecare vibrație; cu cât se apropia, cu atât o dorea mai tare, mai aproape... Rămase cu privirea fixată pe ușa iatacului, savurând mirosul tot
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
târâtă, ...mie îmi provoca fiori. De-odat’ căzu sub greul crucii... Însă un om a și sărit, să-I ia el crucea și s-o ducă; ... Dar eu, ...nu m-aș fi oferit! Iar când soldatul, bătu-n cuie, să-L țintuiască pe lemn, sus, am auzit chiar, vocea-I blândă (Așa e vocea lui Isus!): ”Acum Te rog să-i ierți Părinte, căci ei n-au cum a ști ce fac! Și-n jertfa Mea, acum, pe cruce, cu Tine lumea
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
da explicații. Din momentul acesta, să răspunzi foarte clar și precis la orice întrebare. Fără să bați câmpii. Te avertizez că libertatea dumitale ține de sinceritatea manifestată pe tot parcursul cercetărilor... - Da, domnule... - Iar mă întrerupi? a ridicat comisarul vocea, țintuindu-l pe cel din fața sa cu o privire cruntă care l-a înlemnit pe acesta. Pe timpul deplasării, ai timp să te gândești bine la tot ce ai la activ, ca să poți declara în scris cum se explică faptul că amprentele
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
mă ciugoale lacom - Mă sfâșie potent și nestingherit, Mă inundă permanent în duhul morbid... Iar eu privesc sobru ca titanii, Privesc rece cum totul mi se năruie, Cum mă contopesc cu neputința. Ah, Soartă dulce-amară! Pe altarul jertfei inocente sunt țintuit... Ceasul monarhic nu mai are răbdare, Bate tare și sinistru-n mine, Ca și clopotul arămiu al mănăstirii ascete. Nu lăcrimez după grațiere, nu cedez defel! Mila-i pentru cei slabi... eu nu vreau milă! Aștept clipa când raza verzuie
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
sfidau. Cu ale sale brațe mari, Ceru`-l scutură din temelii, Și mă aruncă pe al meu pământ, Lipsindu-mă de libertatea eternă, În mijlocul pustietății Care-mi sfâșia inima de dorul sloboziei Ce mi-a fost luată de-a sila, Țintuindu-mă-n scaunul neputinței. Motto: Prietenia este aproape cel mai valoros lucru care ar putea exista în univers... Prietenia Pe cărarea vieții merg mereu, Ca un pribeag singuratic, Ce caută diamantul vieții, Adormit în inima-mpietrită a omului. Apele lumii
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
tânăr locotenent al armatei române, a fost repartizat la o unitate militară din Drobeta Turnu Severin, așa că împreună cu iubita lui soție, s-a prezentat în scurt timp la post. Visul Mariei de a merge la o facultate a rămas deocamdată țintuit acolo pe tăpșanul unde s-a desfășurat prima întâlnire cu Victor. A fost doar un vis și așa s-a întrerupt. Acum era doar o soție de ofițer și atât, absolventa unui liceu agricol. Nu știa că fericirea sa de
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
întâmpla, de s-o-mplini blestemul... Și-n durerea-i nemărginită că-și pierde iubita-i fiică, împăratul dădu ordin ca prințesa să fie aruncată în Turnul Vânturilor Turbate, din cel mai înalt punct al palatului. Acolo erau închise și țintuite în lanțuri de foc acele vânturi-tâlhari care devastau grădinile și casele din țara Soarelui. Erau acolo uragane fioroase de care se speriau supușii împărăției numai când le auzeau numele. S-o plângem pe biata prințesă aruncată în turnul Vânturilor Turbate
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
copacii suspendați în cer separând uscăciunea osului de uscăciunea cărnii, numai vulturii pot să treacă dincolo de mare și să însămânțeze boabe de pământ, plantând în același timp corpuri moarte în amărăciunea ploilor, diminețile, pe pământul nou născut se așează iubirea țintuind de prora asfințitului cele două corpuri absente și abjecte, ploaia, spălându-le le iubea, iubindu-le le destrăma, destrămându-le le dejuca, și dejucându-le le asambla întrerupând influența timpului, a pământului și a mării, pământul totuși nu era, dar el
NAŞTEREA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377337_a_378666]
-
Te cobori să făurești, Cu un strop dintr-o suflare Flori de gheață la ferești. Din petala-ți prea curată Prăvălești plutind ușor, Ghemotoace mici de vată, Ce aștern lumii covor. Iar din dulcea-ți sărutare Timpul parcă stă în loc, Țintuind în zări departe, Zile prinse-n al tău joc. Vântul rece dă năvală Spulberând ce-a mai rămas, Din a noastră ființă goală, Într-un ultim scurt popas. Inima pe geam privește Ne-ndrăznind să iasă-afară, Că de-atâta frig troznește
FLORI DE GHEAȚĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377402_a_378731]
-
de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
de amurgul trist al tăcerii.Am rămas cu gândul la lumina celestă,Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită.Am rămas uitând că visul s-a închis,Eu care-n iarnă inima mi-am deschis.Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor,Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept,Pentru a fi un om ce judecă curat și drept.Am rămas de dorul tău străin pribeag,Fie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
încălțările și o porniră în goană pe scări în jos, spre pivnița în care se țineau vinurile. Nu le veniră să-și creadă ochilor când îl găsiră pe împărat, mai mult mort decât viu, închis într-un butoi de lemn țintuit cu lanțuri de perete chiar în palatul său. Îl scoaseră cu grijă la lumină. - Ochii mei! - Tată, mă vezi? - Trandafira, fetița mea, ce mare și frumoasă te-ai făcut! Lacrimile împăratului îi arseră prințesei mâinile cu care îi mângâia fața
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
pentru ea și cei dragi ai ei. Mergând mai mult ca în vis, cei doi tineri fericiți ajunseră acasă la Julia. Aici, pe Hans îl așteptă prima surpriză neplăcută. Domnul Jansen ajunsese imobilizat în pat! O boală grea, necunoscută, îl țintuise. Soția sa, împreună cu Julia, aveau grijă mereu de el. Se-nțelege, el pierduse slujba de funcționar municipal, iar acum trăiau greu, dintr-o mică rentă a unei moșii din partea soției. Părinții Juliei se bucurară sincer de revederea lui Hans. Acest
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
PLOUĂ TRIST Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului Plouă trist, răvășitor, Plouă doar la mine-n gând, Stropii mă lovesc ușor, Nu știu unde-s, cum sau când. * Plouă rece. Cine m-a Țintuit în vis de foc? Stele când te-or lumina Să-mi pui, în păr, busuioc. * Plouă-ncet, cu amintiri, Ochii plânși se pleacă uzi, Curg din pleoapa ta iubiri, Tânguiesc, dar nu le-auzi. * Plouă crâncen, sec, mărunt, Sufletele-s
PLOUĂ TRIST de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379356_a_380685]
-
-l refuzați niciodată. Poate că El are nevoie de mine, acum..." În sobă ardea focul cu flacără și din când în când vâjâia printre lemnele umede cum au stat sub streașina casei. Se făcuse liniște, o liniște fără margini ne țintuii privirea pe chipul bărbatului de lângă geam care se afunda tot mai mult în necunoscut. În ciuda frigului din casă, deși din oala de lut de pe sobă ieșeau anemic câțiva aburi, simțeam cu prin vene îmi curgea toată căldura din lume.Și
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
un ghinionist viața întreagă în privința femeilor. Trei zile am trăit într-un adevărat rai, aici pe pământ, cu Mădălina. A patra zi, o ușoară indigestie - determinată probabil de somonul consumat cu o seară înainte într-un restaurant select - m-a țintuit la pat. Mădălina a vrut să rămână alături de mine, dar - vremea era superbă ! - am rugat-o să plece singură pe plajă, să nu piardă ultravioletele. M-a ascultat până la urmă și a fost ultima oară când am văzut-o în
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
o munceau ca nicicând... Cerul o apăsa, încins de soarele neprielnic... în jur, adieri de schimbare... Totul o copleșea! Dacă n-ar fi fost pânda, ar fi căzut strivită de obida căldurii nemăsurate! Îngrijorată, lua seama avidă la copcă. O țintuia cu privirea cam de multișor. Din clipă-n clipă nădăjduia că foca se va iți! Și-atunci, va vedea! Flămândă, furioasă, îi părea în zadar așteptarea... Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Și repetă mai viguros țipetele. În vremea asta ursoaica o cântărise-ndelung. Mirosul de sânge adulmecat de la atâta distanță o încredințase c-avea de-a face c-un animal rănit, deci cu o pradă ușoară. Totuși, arătarea de dinaintea-i o țintuise în loc. Nu mai văzuse nicicând un potrivnic mic de stat, săltat în două picioare, acoperit de blănuri străine... Iar zgomotul făcut? Ce să fie? Toate îi stârniseră curiozitatea încetinindu-i reacția. Scurgându-se clipele necesare luării unei hotărâri, Anyu apucă
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Foc. Scuipă flăcări în toate direcțiile închizându-i într-un cerc de foc. Broscuța sări din buzunarul grădinarului și scuipă peste flăcările înalte o ploaie de noroi care stinse de îndată tot ce ardea. Florea își scoase sapa și îl țintui cu ea pe balaur de peretele coridorului la capătul căruia se zărea poarta de fier a castelului în care locuia vrăjitorul. Degeaba se zbătu dihania să se elibereze și să mai toarne foc peste grădinar, că sapa fusese bine înfiptă
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]