484 matches
-
500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și cu mînile pe coate, Cam cu chef le povestește întîmplările lui toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tău nu e cine crezi tu că e. — Prea pesimist, Nathan. Refuz să cred. — Ai încasat cecul lui Trumbell? — L-am dus la bancă acum trei zile. Ca să fiu sincer, am și cheltuit jumătate din el pe o grămadă de țoale noi. — Trimite-i banii înapoi. Nu vreau. Dacă nu ai destul în cont, poți să împrumuți de la mine ca să completezi suma. — Mulțumesc, Nathan, dar n-am nevoie de pomana ta. — Ți-au pus căpăstrul, Harry, și tu habar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a păr ce i s-a mai întâmplat și prin câte-a trecut în ultimul timp, iar ea a cotcodăcit ca orice muiere când i se-ntoarce stăpânul. Cât despre cufărul lui Jean: — Îl las dracului. Nu erau decât niște țoale urâte în el, nimic de soi. Mă rog, n-am apucat să văd chiar pe-ndelete, de-asta îl voiam, dar nu părea să aibă ce-l interesează pe Fane Inelaru! Râseră amândoi, fericiți și fără griji. Afară, omul de la Poliție
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Probabil, nu i s-a permis intrarea în stație. La un moment dat, s-a oprit, undeva, la periferia orașului. Chiar cu ferestrele închise se simțea că energiile eoliene scăpaseră de sub control; bucăți de tablă, de carton asfaltat, saci vechi, țoale rupte, sumedenie de hârtii și fel de fel de hârburi, desprinse din șandramalele nevoiașilor de la marginea orașului și de prin grămezile de gunoaie depozitate de-a valma, zburau prin aer precum baloanele umplute cu gaze inerte în zilele de sărbătoare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viselor. Voiam să mă destăinui, deși încă nu-mi revenisem. Aveam capul plin de vise. Nineta mă aștepta... Știi, am ajuns, nu știu cum, la Polul Nord. Eram îmbrăcat de primăvară și, cum era pustiu peste tot, n-am avut de unde arunca o țoală în plus pe mine. Am adormit în zăpadă cu mulțumirea că înghețat se moare frumos. Asta am aflat-o de la... Dar mai contează? Apoi, ca să vezi poveste, m-am trezit, ca prin minune, într-un deșert. Era Sahara, în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în aceeași poziție amenințătoare. Deodată, ca prin minune, mafioții rivali, în frunte cu marele Scarface, au tulit-o atât de repede, încât chiar am crezut că au simțit că vine sfârșitul lumii. Când am revenit din zborul încremenit al cocorului, țoalele de pe mine erau numai bune de stors. În jur era o tăcere de mormânt. Datorită Marelui Bronz, îmi păstrasem toate titlurile. Îmi mai reușise o cacealma, dar pentru nimic în lume nu aș fi vrut să mai trăiesc asemenea clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vă fac o vizită în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica vărgată. Știu că-ți căzuseră cu tronc..." Pentru curioși: "Moarte naturală. Scârbă de viață." Bani cu indicații, pe căprării... Pentru sicriu și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în No 11, pentru tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se răsucește inima de invidie ori de câte ori vede vreo colegă cu un costum nou, cu bluză albă, sau cu pantofi noi cu toc. Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt superficiale și n‑au nimic în cap! Ea, în schimb, ca să dea o expresie exterioară atitudinii interioare, poartă numai blugi murdari și pulovere bărbătești mult prea largi. Psihiatrul pe care trebuie să‑l consulte periodic din cauza crizelor de afazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a economisit o grămadă de bani punându‑și mâinile la treabă, iar tăticul îi distruge lucrul cu bună știință. Și asta fiindcă n‑a vrut, din principiu, să‑i intre în casă o mașină de cusut. Dacă mama își coase țoale noi, te pomenești că altor bărbați o să le dea prin cap să se uite mai bine la silueta ei, deformată, ce‑i drept, dar totuși feminină. Și ce materiale își alege ea, mă rog? Bineînțeles: atrăgătoare și multicolore sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o bere și mai târziu încă una și încă una, dar Sophie i‑a comandat deja o cafea și un coniac. Sophie tace cufundată în fusta plisată și în puloverul de culoare închisă. Hans tace și el, numai că în țoalele scumpe ale fratelui ei. În jurul lui vorbește nevinovăția, vorbesc fiii și fiicele de parcă ar fi plătiți pentru asta, vorbesc despre lucruri, fapte și întâmplări la fel de nevinovate. Hans nu‑i nici fiu, nici fiică, pentru că e fiul unui neica nimeni. Prater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de aseară (nici el nu-și mai amintește precis ce a fost în fiecare sticlă golită), a spus direct în microfonul reportofonului său prezidențial, spre aducere aminte pentru mai târziu, când va intra și el, din scutecele de noapte, în țoalele zilnice. De fapt, sunt doar câteva indicații pentru alegerile care vor veni ca și mâine. 1. Nuți, să facă piste pentru biciclete peste tot în țara asta chiar și pe tarlale, indiferent de costuri, piste de biciclete să fie. 2
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vânătoarea de vinovați - se studiau casetele cu înregistrări de la locul faptei. Talpa piciorului se făcuse roșie ca un rac, se umfla. Mi-am zis că cel mai bine ar fi fost să-mi iau tălpășița. Am burdușit o valiză cu țoale și cărți - la fundul ei am înghesuit blugii contaminați -, m-am parfumat din belșug cu Prada, am făcut comandă la taxi Cobălcescu și am ieșit în strada mare. Planul era să iau trenul spre Roman - acolo aveam bunicii, pe soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l-o-nfășat cu grijă, l-o pus în cutioara asta, o fi luat-o de la colț de la vreun chioșcar, uite ce scrie pe ea, conținut 1000 x 1 Napolitane cu cacao și alune de pădure Joe, o pus în ea ceva țoale, vedeți? S-o grijit de copil cumva, atunci cum de l-o pus la ghenă? Mare minune! ─ Și ce intenționați să faceți cu copilul, doamnă Mihai? Păi mă duc la cinci la o muiere, că are unul de țâță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
privit cu fereală în dreapta și în stânga, apoi spre gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu poveștile! La culcare, până nu vă apucă și pe voi mâncărimea... Ploaia a pornit pe neașteptate. La început, ca o burniță, dar încet-încet s-a întețit. Cărăușii au mântuit cu greu de încărcat carele. După ce le au acoperit cu țoale, au răsuflat a ușurare. Abia de acum încolo începe greul, oameni buni - a vorbit Vasile Hliboceanu. La ce te gândești când spui asta, omule? a întrebat Pâcu. Mă gândesc la drum. Până la marginea pădurii mai merge, dar cum trecem pădurea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu mai putem vedea Încotro mergem. Ne amintim cum a Început totul: că atunci, la Început, după ce Carole a plecat cu copilul, noi obișnuiam să stăm la o masă de două persoane și că apoi am Început să-i purtăm țoalele și că iera ca și cum ar fi fost cu noi, dar nu de-adevăratelea... Carole... Carole, de ce-ai făcut-o, cu negroteiul ăla de rahat, curvele alea nunsemnau nimic pentru mine... iești o curvă cu gura mare șimpuțită de soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tot ce știam despre el: el era negru și ea spunea că Îl iubește. N-am putut să ne abținem, să-i punem capăt vieții. S-a Întîmplat cînd eram cu ea, Îmbrăcat cu hainele ei. În clubul ăla, purtîndu-i țoalele cu pantofii ăia mari pe care i-am făcut pe comandă specială la magazinul din Newcastle. Golanii ăia s-au pus pe puțoi și i-au tras șuturi pînă l-au lăsat fără cunoștință. Noi n-a trebuit decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
umerașele de lângă dulap. Nu În dulap, lângă dulap. Pe urmă pleci imediat. Orice-ar fi, nu bați și nu suni la ușă. Nu-i place să fie deranjată. Intri și ieși și nu faci gălăgie! Mi-a Înmânat grămada de țoale așezate pe umerașe de sârmă și Învelite În pungi de plastic și a Început iar să vorbească la telefon. Nici o problemă, mă descurc eu. În fond, ce atâta tevatură pentru o carte și niște nădragi? Liftierul mi-a zâmbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își dorea de vreo trei luni cizme ca ale mele. M-aș putea obișnui cu așa ceva, am gândit eu. Toți oamenii trebuie să pună ceva pe ei, iar ce pusesem eu Îmi plăcea cu siguranță mult mai mult decât toate țoalele mele. După cum Îmi făcusem deja obiceiul, m-am dus pe jos până la intersecția cu Third Avenue și am luat imediat un taxi, după care m-am cufundat pe bancheta călduță din spate, prea obosită să mai fiu recunoscătoare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În pas de defilare și Îmi voi da demisia. În fond, ca ce chestie să Înghit rahatul ăsta din partea ei? Ce anume Îi dădea ei dreptul să-mi vorbească - să vorbească oricui - În halul ăsta? Poziția? Puterea? Prestigiul? Afurisitele de țoale Prada? Unde, În tot universul ăsta, un asemenea comportament putea fi considerat acceptabil? Chitanța pe care trebuia să o semnez zilnic pentru ca prânzul de nouăzeci și cinci de dolari să fie inclus În factura plătită de Elias-Clark era pe măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aproape că mi s-a spus răspicat că dacă nu Îmi ajustez look-ul s-ar putea să rămân fără serviciu. Chestii destul de jignitoare, dar trebuie să mărturisesc că dacă tot trebuie să te Îmbraci cu ceva În fiecare zi, țoalele astea nu sunt rele deloc. Uite ce e, Îmi pare foarte rău că am Întârziat. Pregătirea Cărții s-a lungit astăzi la nesfârșit și imediat după ce i-am adus-o, Miranda m-a trimis la magazinul din colț să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe hârtia aceea. În loc de asta, am pus scrisoarea În sertarul biroului meu și mi‑am jurat să găsesc un mod de a o ajuta pe Anita. Părea mai disperată decât oricine scrisese vreodată la revistă și era imposibil, cu atâtea țoale care zăceau pretutindeni pe‑aici, să nu găsesc o rochie decentă pe care să o poată purta la o Întâlnire romantică pe care speram că o va avea În curând. — Em, vreau să dau o fugă până la chioșcul de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câtuși de puțin amuzat. — Mda, ei bine, și eu cred că e o porcărie, dar ce să‑i faci? L‑am sunat deja pe Jeffy, ca să se apuce să comande haine pentru tine. Va trebui să cari o tonă de țoale după tine, că‑ți trebuie o toaletă diferită pentru fiecare prezentare de modă la care te duci și, firește, una specială pentru petrecerea dată de Miranda la Hotelul Costes. Allison o să te ajute cu machiajul. Vorbește cu Stef, de la accesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prea tare În timp ce-l plătea pe șoferul taxiului și-mi făcea cu mâna de pe bancheta din spate. —Mamă, arăți beton, spuse ea, punându-și mâna pe șoldul meu și examinându-mi ținuta din cap până-n picioare. Unde ai găsit asemenea țoale? Am râs, Încântată că observase. Lucram la Kelly & Company abia de o lună, dar mă săturasem să arăt mai tot timpul gătită de Înmormântare. Mi-am aruncat costumele șterse În fundul dulapului, am rupt câteva pagini din Lucky și Glamour și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui Sammy, cu sandalele Într-o mână, În timp ce pe cealaltă mi-o treceam prin părul Încâlcit, ca scos din pernă. Gura Îmi atârna, deschisă, deloc atrăgător, și aveam machiajul Întins sub ochi. Arătam la fel de vulgară ca Paris, minus corpul și țoalele ei super. Silueta din fundal era neclară; la o cercetare mai atentă, era În mod evident un bărbat cu un cearșaf În jurul taliei, dar era imposibil să-l identifici. Era Sammy, bineînțeles - nenorocitul ăla de fotograf petrecuse cinci zile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]