60,912 matches
-
Stoian G. Bogdan te uiți la un cearceaf și-n minte un cearceaf ți se așterne căci foaia-i un cearceaf și vorbele sunt perne pe care te așezi aproape că visezi și le transformi în șoapte și nu-ți vine să crezi se face tot mai noapte și din cearceaf o limbă o simți cum ți se plimbă fierbinte la ureche ceva parcă se schimbă e ca o
Text by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/5851_a_7176]
-
se dezmorțește clipește de câteva ori apoi se ridică în capul oaselor și se privește într-o oglinjoară de mână a mai îmbătrânit puțin i-au apărut câteva puncte negre și parcă i-a încolțit nițel mustăcioara gâsca s-a așezat cu labele la coada ochilor ei și n-o să-și mai ia vreodată zborul de-acolo se pipăie i-a crescut gușa a mai pus pe șolduri iaca și pe fund picioarele i s-au îngroșat și ele sau poate
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
nu-i adevărat că ai străpuns bariera că ai răsucit gâtul sintaxei ce mică e lumea ce mic e spațiul care te cuprinde și cuvintele o mână de oase între două morți între mâna dreaptă și cea stângă așadar te așezi și aștepți ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
fericit s-au scăldat, că și transpirația lor poate fi roua cearșafurilor care s-au ostenit în toate nopțile iubind, fie lăsate la marginea patului, umbre boțite în graba gesturilor ce se ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
în preajmă și niște pietre înfipte în pământ -acestea cu unghiuri netezite de vreme și de licheni galbeni-verzui. Dar - ciudat - pe câmpul acela atât de viu colorat, cu zări însorite, deschise până departe -eu nu zăream nici un soare! M-am așezat pe covorul acela de iarbă, cu spatele rezemat de o piatră călduță și, în calmul acelui loc pământesc, în care eu eram singura ființă (sau, mai degrabă, singurul suflet de-acolo), m-a pătruns un gând insistent: „Ce poezii teribile
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
habar n-ai cît de mult l-am iubit seara mi-a arătat locul unde trebuie săpat aici sub vie lîngă dalmațian și brack trebuie să fie adîncă săpam ca disperatu pînă la spania-olanda mai erau două ore l-am așezat cu capul spre poartă cum îi plăcea lui să stea cu labele îndoite sub el am coborît și i-am pus lesa peria și cîteva granule din măncarea lui preferată criminalule a strigat anca văzîndu-l pe italian cum urcă scările
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
în razele reci ale lunii Cu chiciura în gene Cu gura lipită de cenușiul înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele faste - în umbra mîinii mele Altă umbră Bucuria Sfidează Viețile noastre Semnele faste Sunt așezate Nu ne vom pierde Unul de altul. în derivă Se strînge peste mine orizontul - Piele prea strîmtă să mă mai cuprindă Se lasă norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
nu se hotăra în ce parte să cadă și mă clătinam pe picioare ca un bolnav și mă vedeam mereu, într-o vitrină spartă, desperecheat. Îți scriu toate astea ca să știi în ce stare de spirit eram când m-am așezat la masa de șah, pe un scaun alb, al unei bătălii încheiate, pe care o semna Yoko Ono. Atât... 2. Pătratele tablei de șah erau albe, oștile, adormite pe linia de pornire, erau albe, scaunul meu și al tău erau
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
animatoare sau alte accesorii inutile. Cobori 33 de trepte, intri, semnezi într-un catastif și primești o pelerină neagră, un papion violet și-o pereche de colți de vampir. Iți iei de la dozator o stacană de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o liniște mai ceva ca-n biserică. Parc-ar fi toți yoghini sau călugări zen-budiști: privesc fix la florile de nu-mă-uita pictate pe tavanul suflat cu aur. Și mai sorb
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt. Îți plac? Bați din palme, muscoiul verde, uriaș, îți scapă, bâzâie și se așază pe marginea unei cești de cafea golite pe terasă, afară: intrăm? În mijlocul descurajării celorlalți. În iarna asta n-a fost ger să moară muștele. Dictatură militară cu berze gălăgioase clămpănind pe acoperișuri, vizavi: mai deschideți un geam! Dar e
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
ai dat în grădină de-un alt război sub răzor un război încă neterminat. Crepuscul Scade lumina ochiului tău scade dar Lumea crește mereu indiferent de străzile pe care se-ntîmplă să le străbați indiferent de gloria (altcuiva) pe care te-așezi sfios ca pe-o bancă. Siestă Răgazul împunge aerul cum un deget aburul moale aplaudă geamul deschis la picioarele patului încălțările încrețite de griji micul buchet în vasul cu apă ca o melodie tărăgănată la casetofon tu ești tu cel
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom mai avea cămăși nesfâșiate de vânt pantofi fără găuri în tălpi vom mai fi căutați la telefon de câte cineva care încă n-a șters numărul din agendă e bine e minunat te-așezi în umbra arborelui și te gândești la ce vrei câțiva pereți se uită cu drag la tine e aproape ca-n copilărie când coborai în râpa de la predeal să cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
Până în curtea plină de corturi, Până în șoseaua pe marginea căreia Sunt parcate mașinile Așteptându-și sfințirea; În timp ce credința - Asemenea rândunelelor Care pătrund sub cupolă Zburătăcite de clopote - Se roteste speriată, Se lovește de pereții pictați, De Pantocrator, Coboară Si se așează cuminte în frescă. un personaj transparent Nu l-am înțeles niciodată, Nu i-am cunoscut definiția: Un personaj transparent Sau numai o boare Pe care nici nu o simți, Deși te atinge. După ani, după decenii începi să-i descoperi
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
an întreg se repetă sărbătoarea și greșelile celor care compară trecutul cu prezentul tu nu auzi decît pașii grăbiți să ajungă undeva la timp la sfîrșit se vor răzgîndi împreună cu cei întorși din infern pentru că au reușit din micile case așezate pe țărm n-a mai rămas nici nostalgia altor zări nici ancora micilor bărci de salvare ce mai contează aceste reculegeri ale artiștilor care au atins demult limita sau argintul brumei ce va străluci pînă la țipătul imposibil de situat
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
poziții acrobatice, horoscop pentru animale de casă, copii plimbați în lesă, grădinari care aspiră iarbă, femei cu pielea prinsă în ace, oameni unși cu toate alifiile. În mod sigur nu ți-ar plăcea. Dar măcar am avea ce povești împreună, așezate pe pătuiagul de sub cireși. încet, în surdina, să nu trezim cîinele negru, de apă. *** Am urcat din greșeală în 301 și am ajuns la Băneasa. După ce treci de Herăstrău, te întîmpină altă lume. Aici tunsul gazonului n-are noima, nici
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
din ruina acelei femei din care toți au ieșit și acum toți o uită, ca într-o cîrciumă gura însetată și plină de aer leșios, așa cum sunt norii deasupra unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca într-o casă în care bărbatul lăsat singur se pierde în trupul lui Dumnezeu care pleacă, numai eu fac gesturi de
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
ăilalți te căutau după numele scris pe oase la judecata de apoi unde ești strigat ca la catalog după seria din certificat ca și cum judecata de apoi e un joc cu numere eroii revoluției Atunci când vine Crăciunul oamenii râd eliberați și așează cadouri cuminți pe asfaltul înmuiat de zăpadă de la intercontinental unde crucile mici se trezesc când începe ziua pe magheru și se duc la serviciu cu părinții lor ridicarea la cer Îmi fac cadou de ziua mea libertatea de a pleca
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
cu câte ceva de îmbrăcat când e sărbatoare Se întâmplă foarte multe lucruri în numele meu și am ajuns să mă rog cu frică la oglinda din baie ca la o maică a domnului cu fața acoperită de bancnote îndoite frumos și așezate sub geam iubirea lui Vasco da Gama Poemul e un fel de carne de bărbat cu gene, sprâncene tendoane și mușchi și gândurile lui în care tu nu ești deloc iar eu sunt bustul pictat al femeii din vârful corabiei
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul trecuse peste ei cu toată greutatea vagoanelor sale -aruncă pietre și ascultă cu urechea ecoul din adâncuri xxx minte cu aerul că spune adevărul și spune adevărul
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
în ceruri, până și acolo, oricât de adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. sfoara ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. așa că mă duc în parc. mă așez pe o bancă. leg de mine în glumă o sfoară de bună seamă nesfârșită și imediat încep să mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul. mâinile ei merg spre
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au fost și au fost doar carnea. palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi coboară spre mări. peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază. lângă ei o oarbă se piaptănă cu degetele pline de pământ. și-n jur mai mult un cal mort decât o întindere de trandafiri sălbatici.
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
circulare mulțimi de pupile sudate aidoma unor credințe clopote care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-a latul venelor tale și tot mai speri că poți imita spumele spaimei obștești că te poți decapita că-ți poți așeza la loc fruntea pe care zidurile temniței au desenat ploi abia întoarse de pe cîmpul de luptă. Estivală Sumedenie de gîze pe-obrazul Soarelui și niciun om orice clipă e gata să se salveze prin alibiul lucrurilor iedera a-mbrățișat vîntul cum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
insistent ne fotografiază cînd nu suntem îndeajuns de-atenți orele așteaptă-n sticle reci de bere (briza nu se vede-n poză) în fine marea întinsa mare la început vuitoare apoi vlăguită un soi de pulbere fină ce ți se-așează pe buze cum o pudră la orizont nori albi prețioși ai zice un serviciu de porțelan imprimat. Deus absconditus Dumnezeu se-ascunde aidoma unui șarpe într-o gaură de șarpe Dumnezeu se-ascunde aidoma unei furnici într-un mușuroi de
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]