1,798 matches
-
-și salte culorile în fața privirilor lui. Când albastrul din covor părea să fie fondul, când roșul. Covorul îi fulgera în ochi ca un far. — Ei bine...? întrebă John Robert. — Fetei i-ați spus? Tom se străduia din nou să-și ațintească privirile pe fața mare a lui John Robert, care acum părea suspendată deasupra încăperii, ca o stâncă proiectată deasupra unei poteci. Avea impresia ca John Robert devenea din ce în ce mai mare. Curând avea să ajungă cât Polifem. Nu, se înțelege că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă să zărească, drept înainte, ca pe un ecran panoramic, un ochi verde ciclopic, cu pupila verticală, dilatându-se gigantic. Și o gheară încovoiată, apropiindu-se simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul! Corneea...! În secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Pardon, domnule, pardon, ce naiba vi s-a mai întâmplat?! Duduia Rodica dă se se scoale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
À propos, vă închipuiți dumneavoastră că sfârșitul lumii noastre, Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt cât se poate de treaz! Dacă doriți, poftim, testați-mă cu alcoolscopul...! Sau, mai bine, nu! Pot să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Seth stă acolo, uitându-se în sus, parcă desprins din timp, temându-se pentru prima oară în viață, pentru că eu țin în mână pușca lui Evie. Patul îmi e sprijinit de umăr și strâng țeava cu ambele mâini. Cătarea e ațintită drept spre mijlocul bucății de bumbac dintre cracii colanților lui Evie Cottrell. Iată-ne pe mine și pe Seth singuri în holul lui Evie, cu cioburile căzute din gemulețul de lângă ușa principală și candelabrul austriac de cristal al lui Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
complotul era în preajma izbânzii, fie amenințările abia voalate ce i se adresaseră deja trebuiau luate ca definitive, în sensul cel mai propriu în timpul acesta Hardie continuă: ― Ți-am spus toate astea ca să subliniez următoarele dispoziții: Gosseyn, mai multe arme sunt ațintite asupra ta. În consecință, fără alte comentarii te vei așeza în fotoliul acela ― indică cu mâna dreaptă ― vei lăsa să ți se pună cătușe, și te vei supune la tot ce-ți vom face. Întoarse privirea și zise: ― Thorson, adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nimic care ar fi putut înrăutăți situația. Era timpul să-și debiteze povestea. Spre marea sa suprindere, fu ascultat cu mare atenție. Când Gosseyn termină, Crang își scoase o țigară din tabacheră și și-o aprinse. Remarcă privirea lui Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului reflectau o ușoară tulburare și, timp de peste un minut, fumă în tăcere. Gosseyn având tot timpul să-l studieze. Eldred Crang era zvelt și nu prea înalt. Tenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp de pierdut. ― Chiar așa? În mod deliberat adoptase o atitudine ostilă. Omul acesta încredințase unei asociații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de zăbrelele jaluzelei. Jos În parcare, sub bec, Antonio stătea În mașină. Era așezat pe locul șoferului, cu brațele pe volan și cu privirea ațintită În gol. Avocata ei Îi spusese că În lipsa altor delicte nu poate fi denunțată o persoană care stă În stradă. Dacă Îți violează domiciliul, Îl poți denunța, dar strada e domeniu public. Ar fi dificil să demonstrezi o agresiune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fel cărucior, o placă pe roți, așa se poate mișca. E foarte gras și are o fire veselă. Am să-i spun Falstaff. Elio Își scoase ochelarii și-i curăță cu șervețelul. — E frumos ceea ce faci cu câinii ăia, zise ațintindu-și privirea mioapă asupra lui Aris - inert. Nu voia să-i câștige recunoștința. Nu mai voia, de altfel, nimic de la fiul acela. Numai să nu moară printre boscheții de pe malul fluviului, cu un ac În venă. Să nu ajungă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Întrebase dacă nu cumva și ăsta era un semn divin. Vă aduceți aminte unde ați prezentat denunțul? Întrebă sergentul. — La postul de poliție din Escquilino, dar am retras plângerea. Ajută-mă, salvează-mă, salvează-mă - Îi spuneau ochii ei, ațintiți pe uniforma neagră, pe chipul lui patern și binevoitor, pe imaginile din spatele lui. — De ce? suspină sergentul, ridicând brațele. Ce mai putem face pentru voi, dacă nu ne ajutați să vă ajutăm! — Nu puteam să pun să-l condamne, spuse Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era suficient să apeși - trebuia să dozezi, altfel jetul putea să pară slab sau prea abundent, confuz sau ilizibil. Dar dacă reușeai să-ți controlezi mâna, vopseaua țâșnea de parc-ar fi fost benzină sau cerneală. Câteva clipe cu ochii ațintiți În Întuneric, Maja ezită, cu sprayul În mână, nemișcată În fața vagonului din capăt, unde povestea fără sfârșit a lui Aris se Încheia fără a concluziona nimic - pur și simplu din lipsă de spațiu. Apoi se hotărî și, Îndreptând sprayul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost în felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite își cerșeau bruma de dreptate, câtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adâncite de o organizare fără scrupule, suma unui regim ratat chiar de la proclamarea sa, ratat?, sau asta îi este chiar natura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cât de bine cotată era la categoria „amețitor“. —Deci, scumpo, pe când aștepți copilul? zise Claudia, admirându-se În continuare În oglindă. Enervantul „scumpo“ nu era nimic În comparație cu Întrebarea care urma. O lăsă pe Ruby cu gura căscată. Ochii i se ațintiră În jos, spre stomac. Asta era ce puteau să-i facă nouă grisine - să o baloneze În asemenea hal Încât să pară Însărcinată? — De fapt, nu sunt Însărcinată, spuse Ruby simțind cum Încep să-i ardă obrajii. Nu ești? Scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Încerc să-i inventez scuze pentru comportament, dar probabil că avut mult de furcă. Știu că actrițele astea de la Hollywood sunt toate bogate și răsfățate, dar nu pot să-mi imaginez cum trebuie să fie să ai ochiul presei mereu ațintit spre tine studiindu-te și criticându-ți fiecare aspect al Înfățișării. Presiunile de a fi mereu frumoasă și slabă trebuie să fie de nesuportat. Ruby Înțelese ce vroia să zică. Dacă nu ești perfectă, nu te mai angajează nimeni. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai apoi, cu toate că preotul nu-l Întrebase nimic: „Mă pregătesc să mă duc la Război, mâine!”. „Foarte frumos, e bine să păstrăm vechile obiceiuri. Mai vino și tu pe la biserică...” Popa o luă din loc și ochii lui Enin se ațintiră pe coada de gușter, solzoasă și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale, după cât de adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte și deoparte, cu ochii ațintiți pe acea umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și purtau pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub tălpile lor fără să-i dărâme. Câte unuia, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceasta: „Frumos e orice suflet, privit în simetria puterilor sale proprii; dar frumusețea cea adevărată, cea mai plăcută, adică firea cea dumnezeiasca și fericită, se poate privi, se poate contemplă numai de cel ce are curățita mintea. Cel ce-și ațintește ochii la luminile și harurile lui Dumnezeu primește ceva de la El, ca de la o culoare își colorează propriul lui chip cu o strălucire înfloritoare”{\cîte 25}. Contemplând creația, a rămas încântat de frumusețea, ordinea și armonia ei. Explicând versetul biblic
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
glasul, cu vorbele și cu gesturile sale. Prin astfel de mijloace învățătorul reușește să pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
trecuți doar prin câțiva ani de școală. De aceea, educația deficitară, instruirea lor insuficientă constituie actualmente o frână în calea progresului material și moral al nației. Rămâne să ne uităm cu speranță la tinerii ce se ridică astăzi cu privirea ațintită spre performanțele țărilor avansate, dorind să le vadă și lângă ei, acasă. În ce privește viața cotidiană a cadrelor universitare, ea inspiră multe regrete, amărăciune. Sigur, cei mai loviți de comunism au fost politicienii democrați și legionarii, împreună cu cei care au posedat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a găsi în absența lor din istorie un sens, mai profund decât al prezenței. Spune într-un loc: „M-am născut într-o țară unde principala activitate a fiecăruia e să regrete. Cu siguranță, străbunii mei nu trăiau cu privirile ațintite spre viitor. Dar nu sunt eu cel care să-i condamn pentru asta. Un neam elegiac, sceptic, dezmoștenit” (II, 53). Cioran însuși trăiește cu sentimentul „zădărniciei oricărui gest” (II, 52). În alt loc, își situează identitatea sub semnul fatal al
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Tudor, oprind calul în fața cerdacului. Nu vreau! a urlat boierul, și a pus mâna pe pușcă să tragă asupra lui Tudor. Lasă arma, boierule! Că noi avem flinte mai bune și mai multe,.. Într-adevăr, văzând zece flinte pandurești, toate ațintite asupra lui, Bălșescu a lăsat arma în jos. Și așa, cum i-a poruncit Tudor, a coborât din cerdac și a dezlegat oamenii osândiți la afumare. A început cu Tinca. Pandurii au descălecat și-au ajutat-o să scoată gâtul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
pe care a deschis-o. De aici am zărit agitându-se redingotele negre, directorul hotelului, adjunctul său, ajutorul acestuia, toți în culmea agitației! Am avut senzația că în spatele acestor uși întredeschise de-a lungul culoarului, o sumedenie de ochi erau ațintiți asupra lui și a mea. M-am întors în salon. El plecase. Camerista mi-a povestit cum a fost sosirea lui, cum îl pândiseră, cât de repede mergea și cum bătrânul Hasard nu permisese nimănui să-i țină mantaua. Eu
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și încadrarea în diviziunea internațională ca formă de adaptare la o realitate extrem de dinamică. Asimilarea fenomenului de globalizare de către stat trebuie să fie o reacție voluntară, nu impusă: este caracteristica unui stat activ în gestionarea problemelor naționale, dar cu privirea ațintită către exterior, spre o piață mondială deschisă, mai mult sau mai puțin reglementată, statul elaborând politici naționale proprii sau reglementări proprii ori preluate din exterior (de la OMC, de pildă). Abordarea proactivă cere schimbări dinăuntru în afară, punând în valoare resursele
GLOBALIZAREA Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]