1,168 matches
-
mic, de care nu se despărțea niciodată și care mergea de vreo doi ani cu aceleasi baterii ”americane” pe care le găsise abandonate pe-o stâncă, în Zănoaga) toate știrile de pe toate programele și frecvențele posibile. Din când în când, ațipea și țigară îi cădea, aprinsă, pe pieptar. Eu scoteam oile la strunga, spălăm gălețile și străcătorile, tăiam lemne de unul singur cu joagărul de două persoane, le căram în spinare la stana, le spărgeam și întrețineam focul. Făceam mâncarea, spălăm
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
cu Dumnezeu și poate împreună să împletim lumina în șuvițe subțiri să pot intra în întuneric ca într-un templu apoi să revin pe lavița de lângă poartă să vorbim despre dimineți nesfârșite și despre lucrurile rămase neterminate dar Dumnezeu a ațipit mi-am dat seama că rugăciunea ajută doar atunci când te reîntorci în tine și suferi știu că nu mai am timp să îmblânzesc moartea pitită sub scări însă știu că-n fiecare zi din durerea mea se va naște o
NUMELE MORŢII, ANA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343977_a_345306]
-
stat, repartiția și apoi o viață de muncă. Urma o perioadă dificilă, plină de neprevăzut și nu știa încotro i se vor îndrepta pașii. Deocamdată tatăl lui Doru îi ducea către capitală cu mașina. Erau aproape de București când Titi a ațipit pe bancheta din spate. Visa...A simțit un șoc puternic, nedefinit, apoi a adormit la loc. S-a trezit într-un pat al Spitalului de Urgențe Floreasca, din București. Deschise ochii și își aduse aminte imediat de acel șoc, dintre
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
îi șopti noul venit, dar în loc de răspuns, pisica a zbughit-o în boscheți, eliberând locul uscat și călduț pe care s-a așezat Titi, trăgând pentru orice eventualitate geamantanul sub bancă. Apăsat de ultimele evenimente și de drumul obositor a ațipit probabil preț de câteva minute și s-a trezit zgâlțâit destul de violent de cineva. Tresări și duse mâna imediat să verifice prezența geamantanului. Era la locul lui. În momentul următor a sărit în sus, dar s-a văzut înconjurat de
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
ne restrângem așa de mult înconjurul?! Să rămânem singuri, atâta de siguri, încât să ne țiuie urechile a tristețe!? ... - Da... e mai sigur așa! Nu ne poate face nimeni rău și nimic nu ne va atinge! Ne inchidem urechile, ne ațipim văzul și ne încuiem în carapacea inponderabilității...( aud murmurul gândurilor unui vecin de " suferință". Oare!?... Chiar e fiesc să ne izolam de orice fiindcă ne temem... și așa; înfofoliți în frici, straturi, straturi sufocante ne simțim mai bine!? Interesant! - Și
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
surioară cănd eram o primăvară Tinerică și sprințară... Un boboc micuț de fată căt un ghiocel de’naltă O mlădiță de alun verde și cu suflet bun . Ca iarba mă legănam ,nici o grijă nu aveam Eram mică ,nu știam... Am ațipit într-o seară m-am trezit la ziuă ,vară Mac roșu în lan cu spice ,cu pui ca o pitulice O piersică părguită , așezată și-mplinită-n Vară lungă ,însorită ... Acum Toamnă sunt bogată ,ca tine de cumpătată, Puii din cuib mi-
MAI STAI TOAMNA ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344142_a_345471]
-
se întinse în patul ei. De mai mult timp dormea separat de soț. Dispăruse în ultima vreme acea comunicare firească de sentimente dintre soți. Totul îl punea pe seama apropierii nașterii și a incertitudinii sexului ce-l va avea copilul. Lili ațipi imediat cum puse capul pe pernă. O liniște se așternu în organismul său și fiecare nerv încordat la maximum atât din cauza efortului depus la munca câmpului, cât și al stării existente în familie, se destinse. Doar mișcările pruncului îi aminteau
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
doar șase locuri în compartiment, exact ca la clasa a I -a așa cum am mai spus, însă inconvenientul era că nu exista ușă care să-l închidă, iar luminile rămân pe tot timpul călătoriei permanent aprinse, chiar dacă ai prefera să ațipești câteva minute. Mai erau doi călători, doi moldoveni de undeva de pe la optzeci de kilometri depărtare de Focșani, unde trebuiau să coboare după cum am aflat mai târziu și apoi să aștepte un alt tren sau autobuz, n-am înțeles ce, până în
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
basma și doi ochi curioși. Sigur asta e vecina, lelea Varvara. - Tulai părinte! Am fost gând în gând. Vroiam să urc la ‘mneata să-ți arăt scrisoarea noră-mi. Stai o “țâră” nu pleca! “Mintenaș” o aduc... Dormi iubito?... Ai ațipit? Trezește-te!... au venit ai noștri... Autor : Mihaela Suciu Referință Bibliografică: Visul / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626, Anul II, 17 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Suciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
naveta. Chiar îi plăcea. Pe mașină mai schimba și el o vorbă-două cu ortacii lui, navetiști și ei, mai glumeau, își mai bârfeau șefii, nevestele uneori, orice numai să treacă timpul mai repede. Adevărul era că unii mai obișnuiau să ațipească pe drum, ăstora nu le făceau plăcere conversațiile lor, îi deranjau la scurtul somn până la mină, dar erau prea puțini dintr-aceștia, așa că cei de teapa lui Istrate nu-i băgau în seamă. După ce ajunseră la destinație, coborâră din vehicul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
sihastru dacă stăncuțele nu mi-ar fură inima uitată pe glie aerul miroase a nuci verzi este atat de amară viață trăită pe silabe! când pleacă berzele când mor cocorii sufletul meu se întinde în lan spune-mi când voi ațipi în lanul de grâu vei mai secera luna să fiu o clipă cer? Referință Bibliografica: Clipe / Angi Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1713, Anul V, 09 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate
CLIPE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377449_a_378778]
-
ședeau sprijiniți spate în spate, cu bărbiile în piept... Își recăpătaseră înfățișarea de la vârsta a treia, adolescenții rămăseseră undeva dincolo de peretele muntelui, probabil captivi în oglinda stranie... Americanul îi trezi pe fiecare, cu mare grijă. Toți căscau ochii mirați că ațipiseră și că timpul trecuse atât de repede. Nu păreau să-și aducă aminte de cutremurul care-i zguduise. Erau doar foarte intrigați că zăceau așa și, mai ales, că la o verificare sumară toate telefoanele mobile erau descărcate! Își aruncau
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
și-obosite. Iar luna curge veșnic pe un geam Ce-mi strânge stele ca pe dinamite. Adorm tăcut în vechiul balansoar Cu foc aprins în goala mea odaie. Pâlpâie flacăra furată de un jar Stârnind în urmă mare vâlvătaie. Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațe Dar simt covor foșnind cumva hilar. Și văd iubirea-mi prinsă între ațe Pe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar. Eu simt cum fericirea îmi aprinde Scântei în ochi dar cu sclipiri de foc. Și îți văd
OCHII TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378331_a_379660]
-
înspăimântat, se plânse lui Tirtec că odaia e bântuita de stafii, si birjarul se hotărî să nu doarmă într-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. Își aprinse ciubucul cel lung și se puse să vegheze. Dar curând ațipi. Copiii pregătiseră dinainte un pepene găurit în chip de cap de mort, cu lumânare înăuntru, si un cearceaf mare. Cand sforăiturile bătrânului erau mai sonore, un zornăit lugubru cutremura ferestrele deschise pe jumătate și legate cu sfoară și o stafie
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
adoptat în scorbura mea de stele. Apoi te-am iubit, și m-ai iubit până-n infinit. Suntem un trup într-o scorbură de stele, însetați de-o iubire eternă. NU MĂ-NTREB Nu mă-ntreb ce va fi mâine. Am ațipit pe genunchii tăi și liniștea-mi zâmbește-n somn. Potirul se umple de picături de fericire și binecuvântare. Între ieri și azi, liniștea mă îmbracă în iubirea-ți brodată peste chipul meu. Sărutul tău princiar luminează înserarea. Îmbrățișarea ta e
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
și-obosite. Iar luna curge veșnic pe un geam Ce-mi strânge stele ca pe dinamite. Adorm tăcut în vechiul balansoar Cu foc aprins în goala mea odaie. Pâlpâie flacăra furată de un jar Stârnind în urmă mare vâlvătaie. Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațe Dar simt covor foșnind cumva hilar. Și văd iubirea-mi prinsă între ațe Pe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar. Eu simt cum fericirea îmi aprinde Scântei în ochi dar cu sclipiri de foc. Și îți văd
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
cu gene triste și-obosite.Iar luna curge veșnic pe un geamCe-mi strânge stele ca pe dinamite.Adorm tăcut în vechiul balansoarCu foc aprins în goala mea odaie.Pâlpâie flacăra furată de un jarStârnind în urmă mare vâlvătaie.Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațeDar simt covor foșnind cumva hilar.Și văd iubirea-mi prinsă între ațePe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar.Eu simt cum fericirea îmi aprindeScântei în ochi dar cu sclipiri de foc.Și îți văd mâna pură ce
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
gura de sac. Prelungă plutire-i ca zbor de condori, Din margini de lumi revărsare de zori, E zâmbet născut de-ai iubirii fiori, Din cărți furt tăcut de uitate comori. Răsfăț e desprins din arome de floare, Sau zări ațipite-n apusul de soare, În vis semn lăsat de-a naturii splendoare, Ca roua smarald pe-ale ierbii covoare. E liniștea zarvă topită în gând, E lacrima cursă din ochiul plângând, Etern de nisip prin clepsidre curgând Și drum rugăciunii
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378621_a_379950]
-
compensez musacaua, i-am promis că-i tratez definitiv mătreața. Ne-am strâns mâinile precum doi oameni de stat care semnează o înțelegere și schimbă documentele parafate, în fața camerelor de televiziune. Restul călătoriei a decurs banal, am reușit să mai ațipim din când în când, nimic special. Mult timp după călătoria respectivă, mai povesteam prietenilor cum la trei zile după pomenitul zbor, m-am trezit acasă cu domnul Costas, cum m-a îmbrățișat și și-a depus valizele în salon, cum
SCHIŢE UMORISTICE (78) – ZBOR AUSTRAL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378942_a_380271]
-
seara mi-a sosit vestea că tata a murit, la câteva zile după ce se credea că depășise pericolul, după o operație. Altă dată în timp ce stăteam de veghe la căpătâiul unei persoane de care eram destul de atașată sufletește, o clipă am ațipit și în somn am văzut-o pe ea, în picioare la fereastră, răscolea cu degetele-i neobișnuit de lungi și cu unghii încovoiate pământul dintr-un vas mare de lut acoperind rădăcinile unui brăduț pe care tocmai îl plantase în
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
pui scăldate în mujdeiul care picura și pe cartofii pai, îl năuciră atât de rău, încât, după masă, fu nevoit să se întindă pe patul vechi din dormitorul părinților. I se părea chiar că întreaga cameră dansează cu el. Poate ațipise, poate doar închisese ochii pentru câteva clipe, cert era că un zgomot puternic, sacadat, îl făcu în cele din urmă să se ridice din pat și să iasă din casă. Era pentru prima dată când vedea o femeie care tăia
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
remarcate de mine în locul acela. Dar care era explicația? Aici era misterul cel mare!... M-am retras din nou în camera mea, depunând eforturi uriașe să adorm, căci mă simțeam tare obosit. Dar nici de data asta nu am putut ațipi. Vrând-nevrând, am început să recapitulez în minte toată povestea care mi s-a întâmplat de o vreme încoace. Părea evident că apariția navei cosmice era strâns legată de fenomenul dedublării stelei albastre, atât din punct de vedere al locului unde
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
reușit vreodată să transformi vulcanul în candelă, să-i dirijezi înălțarea, extinderea, până în cel mai mic por al ființei tale? Întreb, iar răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului de lavă și candela cuminte în care uleiul este tot mai clar. Se bate tactul cu degetele înghețate de atâtea limite. Aseară am răbufnit în scris, apoi am râs de mine privind oglinda. Femeia din mine
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
nimic nu îmi pasă. De pe șes fugeam pe dealuri Ocolind în goană poartă, Ascunzându-mă în gârla Să nu mă găsească tata. Inventăm frumoase jocuri, Cu ecoul mă strigam Și-n rostogoliri din deal, Amețita mă lăsăm . Și-afundată-n iarbă crudă, Ațipind, visăm că zbor Și că sunt zână cea bună, Adormita la izvor. Și prin visul meu cel verde Auzeam în depărtare, Țipetele cristaline Care se pierdeau în zare. Dorul de mirosul verde Mă-mbăta și o porneam Spre livada-mbietoare
COPILARIA-MI VERDE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382115_a_383444]
-
ca la început. Cu toate acestea, de multe ori m-au surprins și mi-au provocat, reacții necontrolate. Într-o seară înainte de cină ea stătea în salonul mare, la televizor, cu pisicile sale. Când eu am ieșit, părea că a ațipise. M-am retras atunci în bucătărie să pregătesc cina și să termin ce mai aveam de făcut pe ziua respectivă. Când lucrez, nefiind nimeni prin preajmă mă mai las furată de gândurile mele, însă, orice zgomot sau chemare ajung, pentru
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]