5,899 matches
-
cu ea, la Berna a învățat să cânte corect, foarte corect, să scoată sunetele cele mai curate din vioară, uneori acestea erau atât de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și o lăsa pe Zinzin să cânte singură, nu se abătea cu nimic de la regulile și armoniile partiturii, dar încerca să filtreze sunetele, să le dezbrace de orice zgură, acestea răsunau cristaline și triste, s-a întors obosită de acolo, profesoara a trimis-o din nou la casa de copii, "să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
său comportament că neliniștea îi ajunsese la paroxism și pusese stăpânire pe inima, pe sufletul, pe întreaga ei ființă. Așa se explica și faptul că reedita mereu aceeași rugăminte fierbinte către soțul ei: Alex, dragule, în drumul tău către șantier, abată-te un pic și pe la Miliție și-l întreabă pe colonelul Priboi dacă n-a aflat ceva, dacă nu a găsit un fir, în fine, un semn, cât de palid care să ne dea o speranță. Te rog, Alex, te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Traiul nostru n-a fost niciodată ușor. Port de o viață în suflet câteva cuvinte dintr-un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la tatăl lui, și pe care îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de ani. El m-a învrednicit în ultimul ceas
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de bine. Se așternu o tăcere apăsătoare, timp în care Mihăiță gândi în sinea lui: Știam demult că Vișinel nu era atras să urmeze cursuri universitare. El își fixase un drum al său din care nu putea nimeni să-l abată. Ina se întreba și ea: Oare copilul acesta își dă seama că liceul e prea puțin pentru vremurile în care trăim? - N-ar trebui să te mai gândești, îi spuse Alex? - Eu vă înțeleg; voi ați vrea să urmez o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
va aranja, numai dacă inima ta o poți muta la mine, pentru că eu mi-am pierdut-o demult; nu simți că ai două inimi în pieptul tău? - Vișinel, Vișinel, tu știi care sunt obiceiurile șatrei. Noi doi nu ne putem abate de la legile sfinte ale neamului nostru. - Le vom îndeplini pe toate, cu credință și supunere, dar vreau cât mai repede, cât mai repede, auzi!? * Pețitorii trimiși se întoarseră cu vestea că Rafira și Lisandru pot merge la familia Voicăi, deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prin vreme sub numele său. Cîteva din capitolele volumului îUn argument în plus, Ursita copilăriei furate, Liceu, paradis al 6 tinereții mele) sunt o adevărată cronică a unei copilării distruse de nenorocirile, de nelegiuirile pe care dictatura comunistă le-a abătut asupra familiilor românești din 1946 încoace. Pasiunea autorului pentru muzică îpentru muzica de calitate, vreau să zic) face loc în paginile cărții unui prețios document : o consistentă listă înu știu dacă e și exhaustivă!) a formațiilor ce compuneau și cîntau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
văzu bunica, primul lucru a fost să-l caute în sân de bani, dar surpriză!, banii toți dispăruseră, să-i mai ieie de unde nu-s. Ce a fost la gura ei nu vă pot spune, dar majoritatea blestemelor s-a abătut asupra deținătorilor de cârciumi. Sâlică, presimțind că tărăboiul se putea lungi fără nici o hasnă, o liniști oarecum pe bunica, zicând că va reface traseul banilor prăpădiți, precum munteanca Vitoria Lipan din Baltagul lui Sadoveanu. Era o noapte de sfârșit de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
profesorul de franceză Axentoi, considerat zbirul liceului, l-am invitat pe acesta să cinstească împreună cu noi un pahar cu lichior sau cu mastică. Cu toată euforia și bunăvoința noastră inconștientă, băutura a fost confiscată imediat, iar peste noi s-a abătut un val de amenințări care cuprindeau: eliminarea temporară, tunsul părului zero și scăderea notei la purtare până la 7. A doua aventură bahică s-a petrecut în ultimul an, și a constat într-un chef plin de originalitate, de seara până
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
său de pahar, care avea mare influență asupra lui), să mă vadă niște călugări (nu-i prea suporta pe preoți), să-mi citească, să stau În fum de tămâie, că poate așa voi fi dezlegat de blestemul cumplit care se abătuse asupra mea, de vraja malefică ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul meu tată! Mama Începu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce singur și l-a acordat, va putea lua o hotărâre înțeleaptă. Trebuia!... Ina fusese crescută într-o familie decentă, în care atributele cinste, corectitudine, adevăr și dreptate ocupau rangul cel mai de sus al convingerilor de la care nu se abătea nici un membru al ei, întocmai ca de la o religie. Chiar dacă treceau anii și înainta în vârstă, cele mai multe colege ale ei fiind deja la casa lor, ea nu concepea să cucerească un bărbat, apelând la tertipurile sexului frumos, numai ca să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
astăzi altfel, practic trebuia să dea impresia de normalitate. Și tot ca-n fiecare zi își va lua desertul în cameră, îl va așeza pe birou, fără a avea intenția de a se atinge de el, doar ca să nu se abată de la obiceiurile sale zilnice. Credea că în lipsa lui schimbările din camera sa dispăruseră și se putea bucura de liniște și singurătate; însă de cum intră rămase surprins de goliciunea care domnea în odaie, nu numai că dispăruseră fotoliile, biroul și șifonierul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
drept „construcția definitivă a lumii morale”. Insuficiența științifică a operei lui Kant, cu toată superioritatea acesteia față de „teoriile dulceag-hedoniste ale virtuții”, constă În cultivarea „modului de gândire individualist raționalist al secolului al XVIII lea, de la care Kant nu s-a abătut niciodată”. Împotriva vechii concepții dogmatic-teologice, precum și a filosofiei dogmatic-raționaliste a secolelor XVII-XVIII, Paulsen prezintă propria sa etică drept o deontologie, etică deopotrivă „istoric-genetică și social teleologică”, poziție care, prin idealismul obiectiv al lui Hegel, prin „școala istorică a dreptului” și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
degrabă, ca formă a eticii insuficientă din punct de vedere științific și aparține (la fel ca și dreptul natural - cu care formează o pereche), modului de gândire individualist-raționalist, propriu secolului al XVIII-lea, de la care autorul Criticilor nu s-a abătut niciodată. O dată cu secolul al XIX-lea, toate aceste considerații au fost depășite de filosofie și de știință, În toate disciplinele spiritului și, implicit, și În morală. Etica actuală se deosebește net de concepțiile dogmatic-teologică și dogmatic-raționalistă ale secolelor al XVII
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Stat Afirmarea dreptului natural al persoanei umane Înțelege mai puțin să semnifice o apărare sau un dig contra autorității Statului, cât o concepție rațională a acestei autorități și cerința unei reforme radicale a acesteia ab intus, „dacă ea s-a abătut de la fundamentul ei legitim”. „Fără Îndoială, subilniază filosoful italian neokantian, scopul imediat al acestei afirmări, repetat de atâtea ori și În diverse maniere, În decursul secolelor, a fost de a le reaminti organelor de Stat la observanța limitelor lor juridice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
în panică, înnebuniți de frică și rușine, cu moralul terfelit, se izbeau unii de alții, în zbaterea-n care intraseră, nemaiștiind ce să facă, cum să intervină, pentru a diminua nenorocirea și efectele distructive ale acesteia. Furia naturii s-a abătut asupra acestui loc, dorit a fi un pui de rai, pentru cele două zile și nopți. Se consumaseră multă, multă muncă și mulți bani; pentru a face ca totul să se desfășoare potrivit calculelor inițiale. Dar, iată, n-a fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mea pe perete era exact umbra unei bufnițe, ea se apleca pentru a citi ceea ce scriam. Cu siguranță, înțelegea bine, numai ea putea să înțeleagă. Când o priveam pe furiș, mă înfricoșa. Noapte profundă și tăcută, ca aceea care se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau culcat într-un sicriu. Tâmplele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-aș fi gândit, pronunțându-i numele Iozefina, la o femeie blondă, ci din contră, la una brunetă, cu părul cârlionțat chiar și pe picioare; faptul că doamna aceasta, soția d-lui director al Casei de Cultură, Sima, însă se abătea de la toate normele și tiparele care pentru mine, deveniseră STAS-uri greu de trecut, făcea să fiu și mai tentat de a o poseda). Când o așteptam acolo singur, mai mult de zece minute (depindea și ea de ora la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
felul de cuvinte periculoase la adresa partidului, fapt pentru care cărțile se vindeau ca pâinea caldă, nenea Epa bucuros că are voie, în sfârșit, să vorbească, relata episoade întregi din pățaniile lui și, ca să fie cu sacii-n căruță, nu se abătea deloc de la tonul autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
importanță și l-ar fi mângâiat mai des. În acea după-masă de decembrie, cu nămeți de zăpadă topiți pe alocuri de ploaia măruntă, mocănească, deasă și rece, Epa ieșise ca tot omul, să se plimbe pe stradă. Prefera să se abată mai întâi puțin de pe strada lor și să se preumble în voie, într-o zonă cu stradele strâmte și întortocheate, pe care le admira de-a dreptul pentru șarmul lor, pentru trotuarele așa defectuoase cum erau, pentru designul clădirilor, unele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
destul de precipitat. Li se părea că gesturile lui nu prea erau firești; dădea de înțeles că ar trebui să l lase câteva minute să se dezmeticească, nu să-l ia așa, ca din oală. Ce e cu dumneata? Ești cam abătut - remarcă Valy. Era parcă întrebarea celui care, după ce ți-a dat în cap cu ceva, nu întârzie să-ți plângă de milă și să te bandajeze. L-a mișcat - explică Iozefina poate că peisajul cu chiloții mei cei mov de pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
situațiile de viață să vi se pară doar niște glume. Fiți atât de nebuni încât să nu aveți frică de nimic și să vă ridicați la valoarea voastră de ființe extraordinare. Dragii mei, cea mai mare năpastă care s-a abătut asupra omenirii este FRICA. Frica de boală, frica de sărăcie, frica de întuneric, frica de nou, frica de șef sau de alții, frica de a exprima liber sentimentele, frica de schimbare, frica de tine însuți, frica pentru ziua de mâine
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cap? Păi cine să ne mai aștepte? Nu ne mai aștepta nimeni. Eram ca orice străin care intră să bea un deț de rachiu și pleacă... Apoi de-acum a fi liniște la Crâșma din drum. Noi însă ne-om abate pe acolo mai rar. Doar în zilele de iarmaroc... Odată cu ultimele cuvinte ale lui moș Dumitru, liniștea a căzut ca un polog între ei. Din când în când, se auzea doar glasul vreunui cărăuș îndemnându-și plăvanii. Târziu, când șirul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iar Aristotel căuta să-i dea la gioale, când Babe Ruth interveni decisiv cu bâta de baseball. Șahiștii din fostele țări sovietice Îl Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui Iuliu Cezar se abătu peste ceafa lui Al Capone, Însă când șișul sclipi scurt În palma mafiotului, dictatorul o luă la fugă speriat, Împiedicându-se de togă. Văzând acestea, Damocles scoase sabia, iar Wilhelm de Ockham, briciul. Ascuns după un fișet de medicamente, Sitting
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]