1,451 matches
-
toți Cezarii și pe generalul Basta! La supliciile lui Doja ne-adunăm ca-n sărbătoare Și-l trimitem pe Bălcescu să piară peste hotare! Îl încurajăm pe Cuza domnitor să se ridice Peste două principate și-l forțăm apoi s abdice! Ne ucidem dictatorii pentru tot ce ne-au făcut, Însă devenim nostalgici după anii ce-au trecut! În aceste vremuri tulburi vrem cu toții o schimbare Și votăm după ureche, cum ne vine, la ntâmplare! Pentru restul lumii, totuși, încă ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
avea ce a însemnat totalitarismul românesc dincolo de sistem monopartit și dictatură, vorbe goale pentru ea, cai verzi pe pereți, experiențe teoretice. De la mine a priceput cu ce se mănâncă experiența practică și ce va să zică totalitarismul trăit. Nu era încăpățânată. A abdicat. Ba mai mult, a clacat. Și-a dat seama că nu a priceput nimic din propriul ei subiect. A aplecat capul în jos, ușor jenată, dar nu contrariată, de vorbele mele: - Regretul meu e că nu am fost unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca și Cremona? întrebă Allius cu glas molcom; cuvintele lui erau însă mușcătoare. Antonius izbucni: — Eu voi lupta să pun Roma la picioarele împăratului meu, nu s-o distrug. Și eu i-am trimis mesaje lui Vitellius, cerându-i să abdice. Și eu i-am dat asigurări că va rămâne în viață, că-i voi dărui bani și o reședință liniștită. Deschise o cutie de pe masă și scoase câteva scrisori pe care le puse în fața lui Allius. — Citește răspunsul lui Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau jafuri. Îl recunoaștem pe Flavius Sabinus, fratele împăratului nostru, ca prefect al orașului. Lui îi va încredința Vitellius puterea. Să le spună soldaților săi să se predea și să convingă poporul să ne primească fără violență. Iar el să abdice. În schimb, va primi ceea ce dorește. — Eu însumi îl voi escorta în locul unde va hotărî să se stabilească, adăugă Arrius Varus. Cei doi ambasadori îl urmară pe Antonius, care se îndreptă spre ieșire. Trase draperia, ca să-i lase să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât să mă denigreze. Eu sunt nevinovat. — Liniștește-te. Ai plâns în fața poporului, în fața palatului, la Rostra, în timpul adunării. Încetează cu plânsul. Acceptă propunerea lui Antonius Primus și abdică. — Poporul mă iubește și nu vrea să abdic. Eu aș pleca imediat din Roma, fiindcă nu mai pot - lacrimile prinseră să i se prelingă din nou pe obraji, în timp ce Listarius îi întindea o cupă cu vin. Și tu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mei... n-au făcut decât să mă denigreze. Eu sunt nevinovat. — Liniștește-te. Ai plâns în fața poporului, în fața palatului, la Rostra, în timpul adunării. Încetează cu plânsul. Acceptă propunerea lui Antonius Primus și abdică. — Poporul mă iubește și nu vrea să abdic. Eu aș pleca imediat din Roma, fiindcă nu mai pot - lacrimile prinseră să i se prelingă din nou pe obraji, în timp ce Listarius îi întindea o cupă cu vin. Și tu m-ai trădat. Știu că, împreună cu cele trei cohorte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alături de mine și să-i predai orașul lui Antonius Primus. — Știi că am oroare de sânge. Doar n-o să încep un război la Roma... Nu vreau morți. Dar te-am chemat aici, în templul lui Apollo, ca să-ți cer să abdici și să juri că te vei retrage cu familia ta în Campania. Vila pe care ai cerut-o e pregătită. Bucătarii tăi pot veni cu tine oricând dorești. Vitellius intră clătinându-se în templu, unde îl întâmpinară liniștea adâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în siguranță până când tu și ai tăi nu veți fi morți. Caesar nu l-a lăsat în viață pe Pompeius; Augustus nu l-a lăsat în viață pe Antonius. De ce ar fi Vespasianus mai îndurător decât Augustus și Caesar? Dacă abdici, vei fi ucis, mai devreme sau mai târziu. Dacă vei continua să lupți, vei fi învins și asasinat. Ai o singură soluție: o moarte onorabilă. — Vrei să mă sinucid? Vitellius izbucni în râs, îi întoarse spatele și se urcă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu-mi mai face plăcere. Îi făcu din nou semn: — Dă-mi vasul. — Antonius Primus a ajuns la Ocriculum, la patruzeci de mile de oraș. Va rămâne acolo să sărbătorească Saturnaliile. — Dă-mi vasul cu țipari. Se spune că ai abdicat. — Poporul e gata să lupte alături de tine. Vitellius întinse mâinile, exasperat. În picioare lângă împărat, Allius Cerpicus continua să țină vasul. Listarius se uita la el. — Ai înțeles, Cerpicus? — Poporul habar n-are cum se ține pumnalul în mână. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Capitolium-ul e un loc sacru. Dă-mi țiparii ăia. Listarius dădu să ia vasul din mâinile lui Allius Cerpicus, care îl fulgeră cu privirea. — Nu te mișca! Se întoarse spre împărat și îi spuse, aproape rugător: — Ai jurat că vei abdica și-l vei lăsa pe Antonius Primus să intre în Roma cu armata sa, fără vărsare de sânge... Lasă-l pe prefect să-i deschidă porțile orașului. Chiar azi ne vom pregăti să plecăm din Roma. Domnia ta s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sclavii se întorseseră cu spatele. — Să fie atacat Capitolium-ul? repetă, uitându-se țintă la împărat. Dar e un sacrilegiu! — Dă ordin să i se dea foc. Ațâță poporul, făgăduindu-i bani, donații și scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a trimis la tine și pe vestale, îl întrerupse mesagerul. Ele te vor implora să negociezi. — Le vom trimite înapoi, cu tot respectul cuvenit. Nu mai poate fi vorba de tratative. Vitellius nu a respectat înțelegerea. A jurat că va abdica și, în schimb, a ordonat un masacru și a înfăptuit un sacrilegiu. Aș fi vrut să intru în Roma fără vărsare de sânge, dar mă văd nevoit să lupt. Vom porni în zori, și în câteva ore vom fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la apocalipsă, starea planetei se degradează. Singura cale demnă este aceea de intrare în cunoașterea din dedesubtul constrângerii conștiente. Niciodată omul nu va reuși prin înțelesurile limitate ale conștientului. Se va bloca în acțiunile lui. Subconștientul este determinatorul ce nu abdică de la calea de îndreptar. Omul iertând se dezleagă ajungând la starea subconștientă. Aici se cunoaște ca dreptorânduitor a toate și a tot. Dumnezeu a creat omul din Adevăr spre a-i arăta strălucirea, l-a lăsat în minciună spre a
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
la Mika-Le nu e că face și ea parte din acest popor al altoiților, ci că exprimă siluirea acelei infuziuni. Nu e fruct, nici floare dintr-un altoi; e buba mică care a crescut pe locul siluirei - Mini, draga mea, abdic! Trăgând pe Mini de mână, Nory se atârnă de tramvai. Un singur vagon ticsit. Fură împinse de mulțime înăuntru și blocate. Mini, care nu era în stare să-și găsească echilibrul într-un tramvai, se apucă cu două mâini de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în suflet pătrunde... Pomii-n genunchi cer îndurare Crengi rupte-s purtate departe Urgia peste câmpuri se-abate Iarna e crudă, milă nu are... Totul e alb,într-un rece de moarte, Vântu-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Don Juan, un crai De modă veche și stilat. Tu ești o mândră cum n-am mai Văzut, plăcut ori mângâiat. Iubirea noastră-i, plagiat Din Shakespeare, Balzac, sau e (vai!) Un Tolstoi prea extaziat. Tu ești o damă ce abdică Cu greu războaielor în ceață; Fragilă ca o bibilică. Eu sunt un trubadur, dulceață! Cu dor nespus de Copșa Mică Sau Copșa Mare, fie ... Cică Sunt vrăjitor. Iar tu ... pe viață? Cântec pentru neuitare O veste-ți mai dau dinspre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu unele structuri din învățământul superior postdecembrist care s-au transformat în fabrici de diplome, fără acoperire valorică. După pensionare, când i s-a propus să lucreze într-o asemenea instituție, a refuzat cu deplină demnitate să adopte atitudini mercantile, neabdicând de la principiile morale care l-au călăuzit pe tot parcursul profesiei și al vieții de cetățean model. Pensionat din oficiu, deși ar fi vrut să-și conducă ultima serie de elevi la momentul absolvirii, devenit incomod pentru unii factori de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gingaș suflet de copil nu se uită și mai ales nu se iartă! În anii cât am profesat, indiferent de vârsta școlarilor am apreciat și am cântărit cunoștințele elevilor cu spirit de răspundere, de cinste și dreptate și n-am abdicat de la unul din principiile de bază ale învățământului - evaluarea corectă a cunoștințelor elevilor mei. E mare lucru să te simți responsabil și să acționezi ca un judecător drept și cinstit, mai drept chiar decât justiția ca instituție de stat, apropiindu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de bucurie. Unii mai îndrăzneți se prindeau de inima trăsurii și moșul trăgea cu biciul înspre ei. Obrazul copilului se despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
grup restrâns de politicieni adepți ai Triplei Alianțe, care exprimau mari temeri în legătură cu politica expansionistă a Rusiei țariste. În condițiile în care guvernanții maghiari nu îmțelegeau să facă nicuna dintre revendicările fundamentale ale românilor, iar reprezentanții acestora nu înțelegeau să abdice de la aspirațiile lor, era clar pentru toată lumea diplomatică, dar și pentru toate forțele politice din interior, că orientarea politicii externe românești trebuie să țină seama de: ” cele trei milioane de români din Transilvania, asupriți din punct de vedere național” că
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
Angliei se aflau În clădire și că aveau de transmis o notă urgentă. Ședința a fost suspendată, Președintele Majlis-ului și Primul Ministru au părăsit sala; la Întoarcere, aveau fețele cadaverice. Diplomații tocmai Îi avertizaseră că, dacă șahul era obligat să abdice, cele două puteri se vedeau puse În regretabila situație de a interveni militar. Nu numai că se pregăteau să ne sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
credeau că descoperiseră un nou argument În favoarea necesarei și urgentei instaurări a republicii. Spuneau că era Împotriva celei mai elementare logici să existe În țară un rege care nu va muri niciodată și că, chiar dacă mâine s-ar hotărî să abdice din cauza vârstei sau a diminuării facultăților mintale, tot ar continua să fie rege, primul dintr-o succesiune infinită de urcări pe tron și abdicări, o serie nesfârșită de regi Întinși În paturile lor În așteptarea unei morți care nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Lucrul trist pe care-l descoperise de curând Emma era că, dacă înceta să-și exerseze vocea la nivelul corespunzător, nu va mai dori s-o folosească deloc. Ori dacă ăsta urma să fie viitorul, nu era mai bine să abdice de pe acum? Cum nici nu se punea chestiunea de a deveni cântăreț profesionist, trebuia să ia hotărârea de a înceta lecțiile cu domnul Hanway. În mod normal, se ducea o dată pe săptămână la profesor. În ultima vreme se dusese o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care, într-un veac funebru, se simte dator să o țină vie, prin nopțile de trudă ale lui. Un calofil: Emilian Marcu 1. Arta Grădinarului Calofilia este trăsătura stilistică dominantă a literaturii create de Emilian Marcu, de la care scriitorul nu abdică în niciuna dintre numeroasele sale cărți de poezie și de proză, prin urmare, nici în Arta Grădinarului (Editura Junimea, Iași, 2011), volum de versuri care se impune atenției cititorului încă de la primele cuvinte, țesând în jurul acestuia nevăzute pânze diafane și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi înșelat-o fără doar și poate, cu alta, apoi cu altele, m-aș fi depărtat tot mai mult de cămin. În privința asta mă cunoșteam bine. Pentru căsnicie se potrivesc anumite firi docile care se înămolesc în obișnuință și tabiet, abdică de la binefacerile independenței pentru o iluzorie comoditate. Și apoi văzusem atâtea căsnicii nefericite, încît ajungeam să încerc, prin experiența altora, o teamă inhibitivă de căsătorie. După câteva zile, proprietarul ne invită la el. Mihaela se cam codea să meargă, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]