5,956 matches
-
de dropie, atât de veridic fript, că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui numeros public de câini care hămăia prin apropiere. — Dar din ce faceți bujbeiul? - întrebă Barzovie-Vodă cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deoarece nu aveau nivelul științific necesar pentru a explica și a combate fenomene ca trăznetul, fulgerul, valuri și valuri de lăcuste, tăierea bruscă a unor capete, fumăritul, alunecările de teren, mazilirea, fuga în codru. Un ienicer căzând în noroi, cu abdomenul despicat în fața Vienei, murmura numele lui Allah întrucât n-avea cum să știe că senzațiile stranii care-i dădeau târcoale nu sunt decât rezultatul firesc al unei incizii fără precedent prin peritoneu. Vezi tu, dragul meu prieten - spuse Barzovie-vodă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o forță de nedescris către cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp pe burta Aurorei Sticlaru, scurmând abdomenul acesteia cu minusculii și oribilii săi pantofiori, mult prea mici pentru statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
trecută? Ridicase toiagul deasupra capului și numai așa bestia nu reușise să treacă de el. Din păcate, acum el era deasupra vâlvei și nu putea să o alunge de acolo. Bestia părea că frământă trupul moșneagului, apăsându-i cu forță abdomenul și coșul pieptului. Îi vedea fața deformată într-o grimasă de durere și gura larg căscată în încercarea de a trage aer în piept. Nu mai era timp de pierdut, lovi cu sete de mai multe ori în același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin săpături arheologice, confirm continuitatea tipului de locuință (de suprafață, bordei și semibordei), iar din necropolele cercetate rezultă generalizarea ritului de înhumare cu înmormântați depuși în poziție întinsă, cu brațele de-a lungul corpului și mâinile așezate pe piept sau abdomen, având orientarea conform ritualului creștin, adică V-E. I. 3 Date din dosarul „arheologiei toponimice”. Toponimia minorș a comunei Filipeni, o istorie încifratș în apelative toponimizate Toponimia, numele de locuri, din interiorul și din „moșia” satului, a apărut dintr-o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
telespectatorilor și agenților F.B.I. Mariana murea dansând în liniște, dezbrăcând încet vălurile de plastic. Odată cu ultimul văl va cădea capul ei - și numai al ei. Mariana murea încet și nu știau asta decât ea și Mișu. Își ridică încet bluzița. Abdomenul ei plat se unduia, intuind o maternitate dinainte pierdută. Linia sânilor tresălta sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ieși strâmb din portret. Tot din semiprofil. Se împiedică puțin de haltere - dar ăstea nu erau ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
oamenilor. Rainer respinge această definiție pentru că‑l doare‑n cot de oameni, el face artă doar pentru sine însuși, dacă mai interesează și pe alții, bine, n‑au decât. Poate că o dată va fi chiar publicat! Își pune capul pe abdomenul Sophiei, care e plat și foarte cald, fără pietriș înăuntru; dacă l‑ar vedea acum unul dintre prietenii ei aroganți, l‑ar invidia, fiindcă ei n‑au voie să facă așa ceva. Preț de o clipă, timpul se oprește în loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia că pulsul mi se accelerase, dar probabil că avea legătură cu teama de a Înfrunta reproșurile acestei femei de treizeci de ani care se afla lângă mine. Akemi avea o cicatrice pe abdomen care forma o mică aureolă asemănătoare unei pete de cerneală roșie vărsate pe un șervețel. — După mutra pe care o faci, s-ar zice că regreți deja banii cheltuiți cu mine și că tot ce ți-am spus te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că era mai Înțelept din partea mea să rabd În tăcere și să evit certurile cărora nu le puteam face față prin argumente logice, iar acum adevărul era că nu-i mai răspunsesem nimic de câteva minute bune. Această pată de pe abdomenul lui Akemi era cicatricea apărută În urma Îndepărtării cu laserul a unei alunițe de mărimea unei monede de 500 de yeni. Asistasem la Întregul proces: mai Întâi alunița din care creșteau În mod nenatural două fire lungi de păr, apoi mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și-mi lingeam degetele. — Mai degrabă e simbolul rușinii tale decât concentrarea ei, nu crezi? am Întrebat-o. — Concentrare sau simbol, nimeni nu mi-a mai spus așa ceva, Îmi spuse ea, apoi Începu să râdă făcând să freamăte carnea de pe abdomenul ei. Odată cu respirația Întretăiată provocată de râsul acela, simțeam cum i se strângeau pereții vaginului și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca o pată de cerneală de pe abdomenul lui Akemi, șoptindu-i la ureche „E o comoară, e o comoară“. — Aș vrea să mă asculți, aș vrea să-mi asculți povestea. Înfășurat doar Într-un prosop de baie În jurul taliei, am sunat la room-service. Șampanie și Coca-Cola, apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
poziție În care organele sale sexuale să fie neapărat expuse privirii bărbatului, adică atunci când se afla cu spatele la el, cu picioarele depărtate, să se arcuiască, Împingându-și posteriorul Înapoi, sau, dacă era cu fața la el, să-și Împingă Înainte partea inferioară a abdomenului. Keiko Kataoka părea să aibă o pricepere Înnăscută pentru astfel de gesturi, Însă nu era numai atât. Acest talent era rezultatul unui efort Îndelungat, zile și nopți Întregi În care studiase reviste SM și albume de fotografii și exersase În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând în jos de furoul ei, am sărutat-o pe sânii mici, pe abdomen și apoi pe interiorul coapselor. Dar chiloții ei păreau să fie ori prea strâmți, ori prinși între fese, căci nu am putut să-i trag. Am rugat-o să-și ridice fundul. Rupe-i, îmi zise ea. — Ce? Rupe-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aproape spunându-i blând. - Stați, liniștită, vă rog, merg să-l caut pe doctorul Isac. În clipa în care aceasta a pronunțat numele soțului ei, adevărul s-a imprimat fulgerător în mintea Sofiei amintindu-și totul. A pus mâna pe abdomenul ei și cu celaltă mână a prins-o cu disperare pe femeie de halat și a strigat. - Copilul, unde este copilul meu! Nu pleca, spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiți așa la mine? Unde este, unde?! A început
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
care era prea târzie venirea mea la medic. Medicul aproape că a refuzat să mai opereze văzând rezultatele analizelor și văzând situația în care eu mă aflam. Când am ajuns pe masa de operație și s-a făcut incizia, tot abdomenul meu era cangrenă. Fierea se fisurase, se scursese și a infectat întregul abdomen. Operația a durat 4 ore și jumătate, iar medicul mi-a spus că voi mai trăi între 3 și 6 luni. ?n momentul acela știam că biserica
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
să mai opereze văzând rezultatele analizelor și văzând situația în care eu mă aflam. Când am ajuns pe masa de operație și s-a făcut incizia, tot abdomenul meu era cangrenă. Fierea se fisurase, se scursese și a infectat întregul abdomen. Operația a durat 4 ore și jumătate, iar medicul mi-a spus că voi mai trăi între 3 și 6 luni. ?n momentul acela știam că biserica penticostală Elim din Timișoara se ruga pentru mine. Dacă astăzi sunt în viață
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
scaune, pe masă, sub masă, pe parchet...” Iată profilul iubitului ei: „Se născuse obosit și trăia doar pentru a se odihni...” Fascinantă descriere. Autorul ne-a și aruncat cu rafinament în acel dolce farniente fasinant! „Rodica începu să se dezbrace... Abdomenul plat și pubisul perfect epilat îi dădeau un aer de feminitate aparte. Se mișcă prin cameră firesc, fără nici o poză de vulgaritate studiată și intenționată. - Bafto delo. Ce mai faci, Puleașcă? rosti Rodica. Numitul „Puleașcă” începu să se dezbrace; vânos
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce le dezmierda tinerețea corpului de fete zburdalnice și dornice de distracție. Drăcoaica de Eleonora veni pe la spatele Anei și o prinse de abdomen cu o mână, iar cu cealaltă, începu să-i mângâie merișoarele micuțe. - Uite, Ana, ce-ți fac băieții când te prind la strâmtoare. Încep să te pipăie pe aici și în timp ce vorbea, îi mângâia țâțișoarele ei nedezvoltate încă, apoi pe
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
mai dădea câte un ghiont sub coaste și îi explica cum să-și țină gura, limba, cum să răspundă la ce face partenerul în brațele căreia se afla. Cu o mână îi mângâia sânul și cu cealaltă cobora, mângâindu-i abdomenul spre solduri, apoi îi alinta mătasea crescută rar și, când degetul acesteia a ajuns să cerceteze scoicuța surorii mai mici, mângâindu-i țâmburușul, aceasta se retrase brusc și fugi de lângă Eleonora. - Nu mai vreau. Lasă-mă în pace. Maria, în ciuda
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
VIII. GHEORGHE ANDREI NEAGU - PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT), de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiților. E plin de vervă și e Marius Tupan. Citește mai mult O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
NEAGU - PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) Autor: Gheorghe Neagu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]