929 matches
-
membri ai comunității biotice. Drept urmare, ecosistemul însuși, conceput ca o combinație între comunitatea biotică și mediul abiotic, poate fi purtător de valoare. • Întregul ecosistem global poate fi conceput ca un sistem care are ca părți toate comunitățile biotice și mediul abiotic. • Biosfera ca întreg, asemenea oricărei comunități biotice, tinde spre stabilitate și diversitate. În concluzie, strategia acceptabilă pentru extinderea sferei moralității se bazează pe redefinirea noțiunii de comunitate morală și punerea ei în relație de coextensivitate cu comunitatea biotică. Pivotul acestei
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este asigurat de științele vieții. Totuși, dacă la o privire critică putem identifica temeiuri ale acceptabilității raționale ale unui asemenea demers, recunoaștem că îi putem asigura coerența doar într-un mod limitat, mai cu seamă de la atingerea pragului cuprinderii mediului abiotic încolo. Dacă revenim asupra listei de mai sus, constatăm că nu am reușit să propunem un criteriu unitar și cuprinzător de includere în comunitatea morală. Poate o altă strategie va avea un succes mai mare. 2.2. O problemă de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fi pusă la îndoială, cu atât mai mult cu cât frumusețea este prin natura ei diferită de celelalte două. Leopold înțelege ecosistemele asemenea unei comunități. Cred că poate fi tolerată această perspectivă, deși dintr-un ecosistem fac parte și elemente abiotice. Distincția dintre ecosistem și comunitatea biotică nu ar aduce o diferență conceptuală relevantă și nu ar avea efecte decisive în reconstrucția teoriei lui Leopold. Land ethic este caracterizată de Leopold atât ca o posibilitate evoluționistă, cât și ca o necesitate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
capacitatea de auto-organizare și autoechilibrare, considerând-o probabil pe aceasta mai importantă decât alte caracteristici comune sau deosebiri. De fapt, comunitatea biotică este parte a unui ecosistem sau, reciproc, ecosistemul este mai cuprinzător decât comunitatea biotică, el conținând și elemente abiotice. Privit în evoluția lui, un ecosistem devine o succesiune de stări, unele sănătoase, pentru a folosi terminologia lui Leopold, altele mai puțin sănătoase. Integritatea poate fi diminuată, stabilitatea poate fi recuperată, frumusețea poate fi menținută, toate aceste fiind stări posibile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
un proces oxidativ continuu; motivul e simplu: Viața are nevoie de energie, iar extragerea ei din mediu e indisolubil legată de oxidarea acestuia. Oxidarea a Îmbrăcat Întâi forma consumului substanței reducătoare formată până atunci, pe calea intermediară a aminoacizilor sintetizați abiotic din amoniac și metan. Atmosfera sărăcea În aceste substanțe; reformarea lor pe seama energiei solare devenea tot mai nesemnificativă În raport cu creșterea continuă a consumului de către protoorganisme. Viața a rezolvat, Însă tot oxidând, și criza “alimentară” ce se prefigura: apariția fotosintezei a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
T. Bara verticală a literei T reprezintă deșeurile ce ies din procesul de producție. Cu alte cuvinte, pentru a satisface o nevoie umană, tehnologia transformă invariabil resursele În deșeuri. Să nu credem că aceasta se datorează unui caracter artificial, adică abiotic, al tehnologiei, pentru că tehnologie Înseamnă și biotehnologia, poate prima practicată de om atunci când a Încetat a fi un culegător și a devenit agricultor. Iar tendința actuală spre biotehnologii care să Înlocuiască tehnologiile clasice sunt doar aparent o Încercare de a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
posibilităților nu se putea materializa În Viață decât la limita superioară, adică la dreaptă. Și, Într’adevăr, prima asociere a organismelor ancestrale a fost liniară. Primele celule apărute pe Pământ erau heterotrofe și se hrăneau cu substanța organică reducătoare sintetizată abiotic mai Înainte și chiar În acea vreme; sub influența radiației ultraviolete În special, neecranată ca astăzi de ozonul Încă inexistent, metanul, hidrogenul, amoniacul, ce alcătuiau pe atunci atmosfera, formau aminoacizi, glucide și nu numai. De bună seamă, de la o vreme
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poluare a mediului, și avea același caracter ca mereu de aici Încolo, anume acela oxidativ. Exista și un partener, În ghilimele autotrof, numai că el nu era un organism, astfel Încât să se poată vorbi și de o biocenoză. Procesele reductive abiotice, de care am vorbit mai Înainte, puteau produce substanța reducătoare necesară acestor heterotrofe, dar nu puteau depolua, adică produce din deșeurile heterotrofelor substanța reducătoare. Astfel Încât, deșeurile se acumulau. Asta, deși acele procese erau totuși reductive, adică ceea ce trebuia pentru depoluare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lanțul trofic heterotrof din zorii Vieții, au un caracter comun: produc deșeuri și, Încă, sunt primitive; are cineva pretenția că tehnologia a atins perfecțiunea? Acea Viață primitivă era cam tot un fel de tehnologie: consumă o resursă, acele substanțe sintetizate abiotic, pe care o transformă În deșeuri. Care era folosul? Poate pregătirea condițiilor pentru un salt calitativ În evoluția Vieții. Și el s’a produs. În ceea ce Oparin a numit supa primordială, apa Oceanului bogată În substanțe nutritive sintetizate abiotic, se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sintetizate abiotic, pe care o transformă În deșeuri. Care era folosul? Poate pregătirea condițiilor pentru un salt calitativ În evoluția Vieții. Și el s’a produs. În ceea ce Oparin a numit supa primordială, apa Oceanului bogată În substanțe nutritive sintetizate abiotic, se găseau și porfirine, adică precursorii clorofilei. Dar numai un mediu oxidat putea permite fotosinteza; lanțul trofic heterotrof a pregătit tocmai acest mediu oxidant. Cu apariția primelor organisme fotosintetizante s’a putut forma un circuit Închis al substanței, adică s
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
energetic al Terrei, mai precis intrările anuale: 178.000 Twan, din care 100 Înseamnă energia fixată și vehiculată de biosferă, iar 20, aproape exclusiv energie fosilă, este cea folosită de om. Restul, adică practic totul, pune În mișcare o mașinărie abiotică: valuri, vânt, circuitul apei etc. Tot atâtea puncte unde ne putem cupla ștecherul. În acest context, Îmi permit o profeție: viitotul va fi desigur asigurat energetic printr’o multitudine de tehnologii, tot mai multe pe măsura trecerii timpului, Însă toate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
creând noi munți, altceva de ros; căci, dacă am compara planeta cu un măr, scoarța e ceva mai groasă decât coaja fructului. Una peste alta, energia solară menține o stare entropică cel puțin aparent constantă a planetei. Oare doar mecanisme abiotice, precum acela descris acum, modelează fața planetei? Asta e o Întrebare menită a mă scoate din impasul care m’ar obliga să pun aici punct capitolului de față, fără a da ceva de lucru ideilor pe care le promovez de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lichenii și mușchii, acest proces corosiv are loc. Dar plantele realizează și fragmentarea mecanică a substratului, chiar stâncos, Înfigându-și rădăcinile În fisuri și lărgindu-le până la dislocare. Din acest punct de vedere, acțiunea plantei e mai eficientă decât cele abiotice, ca de exemplu ciclul Îngheț- dezgheț, acest ultim caz, căruia i se dă mult credit, fiind limitat de faptul că, În cursul Înghețării, apa de prisos este refulată din fisură. Rădăcinile, odată pătrunse În fisură, se Îngroașă, acționând ca o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că, mii de ani În urmă, se putea vorbi de “Lacul codrilor albastru/nuferi galbeni Îl Încarcă”; Viața dă și frumusețe, dar și efemeritate. În ansamblu, procesul are ca efect nivelarea, deci entropizarea mediului, lucru În care Viața excelează În raport cu abioticul. Acest proces ilustrează cel mai bine cum trebuie asigurată epurarea apelor uzate urbane: oxidarea biologică, ca ’n faza inițială a unui lac, urmată de reducerea, de asemenea biologică, ca ’n a doua fază a vieții lacului. În urmă, va rămâne
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
anume forța centrifugă ce erodează exteriorul curbei și depunerea aluviunilor spre centrul ei. Un proces natural, normal adică. Iar procesul se soldează cu aceeași entropizare a spațiului În discuție sau, cu alte cuvinte, nu numai Viața biologică, dar și aceea abiotică entropizează, dezordonează, degradează mediul. Dar e vorba de căutarea unui echilibru. Valea care urmărește relieful pe care Îl modelează totuși - deh! o chestiune de relativitate, reciprocitate - Înseamnă o perfecționare, o acțiune negentropică deci. Firul apei care caută, prin șerpuire, echilibrul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât de noi. Așa o fi oare? Poate merită a deveni un subiect de meditație. De exemplu, e o necesitate, nu neapărat pentru om, să ne opunem eroziunii? Nu e cumva ea un proces de echilibrare a reliefului cu forțele abiotice ale naturii - așa cum sunt ele În momentul de față? Ce constituie altceva Cheile Bicazului, pe care le admirăm ori de câte ori ajungem pe acolo, decât un exemplu de eroziune? Că eroziunea e adesea provocată tocmai de o intervenție umană, chiar “binevoitoare”, nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lupta cu orice, până atunci când și noi, viețuitoare terestre ajungem, paradoxal, spre veșnică odihnă, tot În mare. Pare ciudat? O facem totuși, chiar dacă mai târziu, laolaltă cu tot ceea ce este mobilizat din uscat, entropizat deci, de activitatea Vieții biotice și abiotice. Iar acolo, În mare, substanța ce ne-a alcătuit Începe un nou ciclu de regenerare Într’o mișcare fără de sfârșit. Căci marea permite o intensitate, ca mișcare și formă, a Vieții cu mult mai mare decât uscatul; o evocă Însăși
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Închis chiar, biocenoza degradează substratul pe carel populează, cu toate că ambele componente ale biocenozei, autotrofă și heterotrofă, sunt reprezentate de entități vii, negentropice; și aici, 1 + 1 nu fac 2, ci minus zero virgulă ceva. Dar În cazul de acum, al abioticei riviere, care este autotroful și care heterotroful? Cu ghilimele, bineînțeles. Dați-mi voie să găsesc “autotroful” rivierei În munte, căci el este rezultatul unei captări de energie primară care, punând În mișcare scoarța Terrei și Încrețindo, a format și formează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de starea redox, adică plantele și microorganismele, și mai puțin animalele. Dar microorganismele sunt prea mici ca să le vedem În excursia noastră. Plantele Însă... Dar ce ne spun ele? Dar, mai Întâi, să ne uităm la biotop, adică la substratul abiotic, neviu, pe care plantele trăiesc. Natura a Înzestrat România - În ansamblul său real - cu o diversitate de invidiat. De la negentropia munților amplasați central, la entropia relativă a extremităților plane dar, ele Însele, sprijinite pe negentropia mării. Diversitate care ne face
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
atâtea cât durează, pentru toți, vacanța. În medii plate, mă refer la relief, adică entropice, degradate, trăiesc totuși, nu neapărat numai la noi, dar și aiurea, oameni și nu puțini. Cum se poate? De unde capătă ei râvnita negentropie? De la mediul abiotic nicidecum, ci doar de la acela biotic. Adică tot viața, cu V mare, e responsabilă, cu ghilimele, de asta. De ce? Pentru că ea e, nu atât o producătoare, cât mai ales o acumulatoare de negentropie. O nuanță se impune desigur și aceea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nici un fel de surplus de negentropie. Oricum, Viața În ansamblu e o sursă de negentropie În mediul nostru particular - planeta -, iar exemplul de deunăzi al lichenilor, mari iubitori de negentropie, care se fixează pe tot ce e negentropic, fie el abioticul munte ori bioticul arbore, dar niciodată pe vreun heterotrof, neemitent de negentropie, este concludent. Deci noi, aceia care trăim Într’un mediu entropic și care nu avem la dispoziție “negentropia” financiară care să ne permită evadarea spre acele medii negentropice
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai ales neagră, Încă e bine. Două caracteristici fac din pisică un indicator al stării mediului: reacția față de un mediu degradat, anume retragerea, respectiv o putere de adaptare deosebit de mare, o reacție pasivă, respectiv una activă la schimbarea inexorabilă a abioticului mediu. Poate chiar vizita ei În Europa care a venit abia la sfârșitul Egiptului, e datorată tot unei consecutive degradări a spațiului ei locativ, după trei milenii de liniște. La fel, În secolul al XVIII-lea a migrat În America
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dăinuit singură un miliard de ani, și Încă heterotrofă, adică dependentă energetic. Fie-mi Îngăduit să folosesc tot termenul de biocenoză pentru a arăta că acele organisme primitive se asociaseră totuși cu un autotrof, dar acela era fizicochimic. Anume, procesele abiotice de fixare a energiei radiante a ultravioletelor În compuși organici. Dar acel autotrof nu era capabil a Închide complet circuitul substanței, astfel Încât din deșeurile acelor heterotrofe să reconstituie componentele atmosferei, ci doar să sintetizeze hrană. Și, cum heterotrofele oxidează mediul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Considerăm valoarea acestor imagini histologice ca fiind deosebită din punct de vedere 180 științific pentru comunitatea specialiștilor din acvacultură și piscicultură. Rezultatele cercetărilor întreprinse demonstrează că această varietate de crap prezintă un plus de rezistență la acțiunea factorilor biotici și abiotici ce acționează pe parcursul ciclului de creștere. Considerăm ca bine venită editarea rezultatelore sub forma unei monografii, ce va fi absolut necesară specialiștilor în piscicultura românească, prin crearea unor premise sigure de dezvoltare al acestui domeniu zootehnic vitregit în ultimii ani
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
baraje și alte lucrări hidrotehnice pe albie. Relieful ocupă un loc important în structura oricărui sistem fizico-geografic sau antropic, datorită funcției sale primare de suport al acțiunii celorlalte elemente naturale și chiar antropice. Relieful este o componentă derivată în sistemul abiotic, fiind rezultatul interacțiunilor interne și externe ale acestui sistem. Așadar, pe lângă efectele morfogenetice ale acțiunilor aerului și apei asupra substratului geologic, omul, prin activitățile specifice desfășurate în bazinul superior al râului Bahluieț, are un rol extrem de important în formarea unor
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]