3,115 matches
-
lăsate în aer. Lucru cert: mâna sigură a Tatianei Dragomir nu dă greș. Avem, dincolo de acest instinct primar, care face, dintr-un debut altminteri discret, o apariție oricând demnă de luat în calcul, o formulă destul de originală de punere în abis: fotograma. Spun "destul de", iar nu "cu totul și cu totul" pentru că practica există, explicit sau mai pe sub gene, la mulți prozatori. Ceea ce trecea drept introspecție și analiză subtilă în - spre exemplu - romanele Gabrielei Adameșteanu (de care cu temei o apropie
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
garantează din start succesul. Pentru a Înțelege mai bine, colonelul mută receptorul de la o ureche la cealaltă. Modul În care Împăratul prezenta lucrurile Îi lăsa de fiecare dată impresia unei energii nedumerite, care se exprima În structuri turbionare, generatoare de abis. Oricît s-ar fi străduit, nu reușea să reziste asaltului continuu al frazelor sale contradictorii, imprevizibile, solicitîndu-i un permanent efort de adaptare care se transforma treptat Într-un soi de amețeală. — Mi se pare destul de clar, Majestate, deși Într-o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea gazului, alergia la frig... Ceasul ei biologic este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu adevărat. Pe de altă parte, nici unul dintre aceste lucruri nu mă făcea să mă îndoiesc de iubirea mea. Era însă o iubire cu adevărat monstruoasă cum nu mai trăisem până acum, o iubire de o asemenea profunzime cum numai abisurile în care sălășuiesc monștrii pot fi. O iubire lipsită de duioșie și de zâmbet, o iubire practic lipsită de personalitate. Straniu era faptul că această pasiune care presupunea, după toate aparențele, o supunere totală a ființei mele, părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mine, dacă nu ești sincer nici măcar cu tine? Își aranjă boa În jurul gâtului. Și povestea aia despre iridescență sau cum s-o numi. Povești de adormit copiii, nu-i așa? Ai inventat-o. — Nu mă crezi? am Întrebat-o din abisul În care am descoperit că am fost aruncat. — Nu. Dar credeam că te-aș putea iubi. Singurul lucru pe care mi l-a mai spus după ce am alergat după ea, gata să-mi pierd aproape și capul, alunecând pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
boarfă, să te folosești de mine - să te folosești pentru toate perversiunile tale smintite - și, cică, tu ești intelectualul superior! Care apare în căcaturile alea de emisiuni educative! Vezi, după aprecierea Maimuței, era de datoria mea s-o ridic din abisurile frivolității și ale pierzaniei, ale perversității, nesăbuinței și voluptății în care zadarnic încerc de-o viață întreagă eu însumi să mă cufund cu succes - deci, eu sunt cel care trebuie s-o salveze de tentațiile cărora de-atâția ani mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pânză de păianjăn, cu buricele încleiate și acoperite de-o crustă. Îți spui în sinea ta că zgomotul e ceea ce definește tăcerea. Dacă nu ar fi zgomotul, tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dacă nu știi cu adevărat ceea ce știi... nu-l iubești cu adevărat pe cel pe care doar crezi că-l iubești... Atunci pentru ce mai trăiești? Pentru nimic. Suntem doar noi doi, vegheați de toate mobilele alea. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Și îi zic te rog. Îi spun să-mi dea telefonul ei. Cenușiul încă se mai mișcă și se scurge în oglindă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acum, nu-l mai pot părăsi pe Theo, să-l las liber, să-și refacă viața, s-o înfrunt și eu pe a mea...gîndește Maria cu drag, închizînd ochii, să poată rechema amintirea clipei astrale, de pierdere totală în abisul plăcerii, cînd a mușcat din umărul lui Mihai ca dintr-un măr. Poate că Mihai nu a glumit cînd mi-a oferit pieptul lui să pun capul mereu... Am fi doi scorpioni... Cred că ne-am devora zilnic, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
selecționat ca și candidat la funcții oficiale. S-a izbit însă, în repetate rânduri, de insucces. De la vârsta de 35 de ani până la 44 de ani, el locuiește în capitala Chang'an, ducând o viață săracă. Văzând cu ochii lui abisul dintre viața fastuoasă a aristocraților și soarta tragică a nevoiașilor, poetul a exprimat indignarea sa în versurile următoare: "Pe când dincolo de porțile vopsite în roșu miros delicatese și vinuri alese, pe drumurile din afara cetății zac cadavrele neajutoraților morți de foame". După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Este vorba despre Templul Xuankong sau Templul suspendat, o construcție care pare să sfideze toate teoriile fizice, fiind "agățată" de o prăpastie abruptă. Construit în urmă cu 1400 de ani, templul este unic nu doar prin așezarea sa la marginea abisului, ci și prin faptul că îmbină elemente budiste, taoiste și confucianiste. Această mănăstire este "suspendată" pe peretele vertical al canionului Jinlong, aproape de Muntele Hengshan în provincia Shanxi, la 65 km nord-est de Datong. Este compusă din diferite pavilioane care "îmbracă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cândva albăstrui. Strâmb în două planuri de secțiune, ca un copăcel japonez: și șui, și adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus, unul mai jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii abisurilor. Purta totdeauna, vară, iarnă, o bască trasă până în sprânceană. Faptul că nu era destul de bătrân îi făcea hidoșenia și mai greu de suportat. Mirosea îngrozitor. Hidoșel vedea toată ziua filme și povestea filme. Cred că era singurul care văzuse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Nu pot să nu redau în acest context câteva citate scurte din cartea „Prețul supraviețuirii” semnată de scriitorul Șerban Dinger: „Am învățat să devenim proprii noștri prizonieri. Poate că de aceea unii, nemaisuportând o astfel de captivitate preferă saltul în abis.[...] Nu e ușor de spart cochilia în interiorul căreia ne zidim de unii singuri. Mulți dintre noi ajung să-și irosească întreaga viață fără a-și cunoaște drumurile interioare. [...] Nu vom ajunge niciodată niște «atotștiutori», însă cu cât vom cunoaște și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
reușești să-l vezi, de parcă a fost înghițit de gardul viu de publicații academice și serii de reviste, subțiindu-se, ca să se poată strecura prin interstițiile lacome de praf, înghițit poate de destinul anulant, ce amenința obiectul studiilor sale, de abisul întreruperii bruște a romanului. Ai vrea să te proptești pe marginea acestui abis, susținând-o pe Ludmila, sau agățându-te de ea; mâinile tale încearcă să-i apuce mâinile... Nu mă întrebați unde e urmarea acestei cărți! Un strigăt acut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
academice și serii de reviste, subțiindu-se, ca să se poată strecura prin interstițiile lacome de praf, înghițit poate de destinul anulant, ce amenința obiectul studiilor sale, de abisul întreruperii bruște a romanului. Ai vrea să te proptești pe marginea acestui abis, susținând-o pe Ludmila, sau agățându-te de ea; mâinile tale încearcă să-i apuce mâinile... Nu mă întrebați unde e urmarea acestei cărți! Un strigăt acut pornește dintr-un punct nedeterminat dintre biblioteci. - Toate cărțile continuă dincolo... Vocea profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pornește dintr-un punct nedeterminat dintre biblioteci. - Toate cărțile continuă dincolo... Vocea profesorului urcă și coboară; unde s-a băgat? Poate se rostogolește sub birou, poate e gata să se agate de plafonieră. — Continuă unde? întrebați voi, pironiți pe marginea abisului. Dincolo de ce...? — Cărțile sunt treptele pragului... Toți autorii cimerieni l-au trecut... Apoi începe limba fără cuvinte a morților, care spune lucruri pe care numai limba morților le poate spune. Cimeriana e ultima limbă a celor vii... e limba pragului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să citesc cu-adevărat... Ludmila e cea care vorbește astfel, cu convingere și căldură. E așezată în fața profesorului, îmbrăcată simplu și elegant, în culori deschise. Felul ei de a fi, plin de interes pentru ceea ce-i poate oferi lumea, îndepărtează abisul egocentric al romanului sinucigaș, care sfârșește prin a se scufunda în sine însuși. În vocea ei cauți confirmarea nevoii tale de a te agăța de lucrurile existente, de a citi ceea ce e scris și gata, alungând fantasmele ce scapă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați în altă parte, nerușinaților! Unicul mod de a ne sustrage avalanșei de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceremonie a unui cult secret și sacrificial, oficiat de Irina, care e în același timp divinitatea, profanatoarea și victima cultului. Povestirea reia firul întrerupt; spațiul pe care trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de Franziska văd deschizându-se fisuri, brazde, crăpături; dintr-o clipă într-alta picioarele mele sunt pe punctul de a fi înghițite într-o crăpătură: interstițiile se lărgesc, în curând, între mine și Franziska se va interpune o prăpastie, un abis! Sar de pe un mal pe altul, iar în jos nu se vede fundul, ci doar neantul care continuă la infinit; alerg pe bucăți de lume risipite în gol; lumea se fărâmițează... Cei din Secția D mă cheamă, fac gesturi disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din lanț, imaginîndu-și, În slăbiciunea lui, că avea să-i fie recunoscătoare și că, datorită acestei recunoștințe, avea să-l iubească Într-o oarecare măsură, merita ca ea să se Îmbrace și, odată Îmbrăcată, să-l facă să Înțeleagă imensul abis care-i despărțea. El, Oberlus, stăpînul ei, rupsese vraja cu lovituri de ciocan. Avea o sclavă supusă și dăruită, dar nu-i fusese de ajuns asta. Voia o femeie Îndrăgostită, o amantă, o soție; pe cineva care să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
taină, o nălucă despre care nu mai pomenești nicicând. Atâția ani, Încât nici el nu mai era sigur dacă Într‑adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încât singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează cu o albăstreală intensă, iar adâncimile cu o nuanță mai Închisă. Cred că ăsta era și motivul pentru care ani de zile va refuza să meargă În concediu la mare, când toată lumea de la noi se ducea, fie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adâncurile adâncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]