1,080 matches
-
domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva misterios, Când mintea gândurile-și plimbă, Râul își duce apele vijelios. Dar a rămas o clipă-n contemplare, Iar vântul pornește din nou în rafale, Ca o răbufnire din liniști abisale, Așa au trecut privirile tale. Ți-ai schimbat părerea unanimă, Că aș putea să fiu mai arătos, Tu ai trecut cu pasul de felină. Ca o boare de vânt furtunos! Referință Bibliografică: CURGÂND PRINTRE MALURI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345510_a_346839]
-
un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. NU SUNT POETUL ABISAL Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian, nu-s fascinat de-un fond obscur, nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. NU SUNT POETUL ABISAL Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian, nu-s fascinat de-un fond obscur, nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez, nici moartea nu-mi
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. NU SUNT POETUL ABISAL Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian, nu-s fascinat de-un fond obscur, nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui agățat În cârlig, un cuvânt e un om, Poate muri. Zidul din spatele nostru tace, În timp ce o ploaie de gloanțe Străpunge aerul cald. NU SUNT POETUL ABISAL Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian, nu-s fascinat de-un fond obscur, nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez, nici moartea nu-mi
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
Acasă > Poezie > Credință > CURCUBEU Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Curcubeu... Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu, O ploaie insistența, monotona și mi- e greu. Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlă De după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despica. Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripi Să
CURCUBEU de DANIA BADEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376516_a_377845]
-
Resteman , publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. CÂTĂ IUBIRE ... Câtă iubire-am strâns, nedăruită, Câți crini petale-și picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
etalate alternativ de ambii autori se susțin cu percutanță, devenind un prețios și inedit inventar al sentimentelor erotice deschise, cu sensibile rezonanțe mioritice. Lirismul lor curat scaldă generos țărmurile sufletelor noastre avide de puritate și frumos, fără ambiguități și neliniști abisale, punând în evidență valorile unui mozaic poetic încântător care sperăm că va avea rezonanțe profunde în sufletele noastre. Cu certitudine, cititorul închide această carte profund impresionat de tragismul care a întrerupt brusc dialogul atât de elegant și de spontan al
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
personalitate de veșnic și frumos, de iubire și dăruire și cel care nu poate fi mântuit tocmai pentru că și-a pierdut definitiv chipul, a apărut, din “condiția apăsătoare de suflet”, semnul: floarea de ceară. Reală și imposibilă în același timp, abisală și diafană floare de ceară care pecetluia sufletul celui al cărui ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuația Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim mie decât mine însumi.” Alegeri, 2012... Iarna. Cald în casă și miros de
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici... Rostogolit prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul plăpând. Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct, Un
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
privesc înfioratș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici...Rostogolit prin raze de aur și de-argint,Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale;Mi-s gândurile arse de astre-n labirintCe se prefac în cioburi ș-n aripi abisale.Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire,Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând,Plutesc printre himere prin marea strălucireConsolidând tăcerea din aerul plăpând.Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct,Un punct
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Diaconescu ș. a.); (XI) „constelația“ de la cartea Basarabia, sau drama sfâșierii (Chișinău, Editura Flux, 2003, cu o prefață de Mihai Cimpoi, op care s-a bucurat de recenzii / cronici de Nicolae Georgescu, Mircea Dinutz, N. Rusu ș. a.); (XII) „constelația“ de la Caragiale - abisal (Timișoara, Editura Augusta, 2003, cu o ediție bucureșteană în 2014, capitolul de-aici repunând în lumina tiparului recenzii / cronici de C. Trandafir, Gh. A. Neagu, V. Dinescu, Ioan Baban ș. a.); (XIII) „constelația“ de la Duminica Mare a lui Grigore Vieru (Chișinău
ION PACHIA-TATOMIRESCU : OPERĂ ÎN POLIEDRICĂ LUMINĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372630_a_373959]
-
ce-a trecut, iar te-am visat Se făcea că împărțeam același pat Nu știu prin ce stare anormală Mi te-nfățișai alături, goală Un val de dorinți, acumulat Timpul ce s-a scurs și-am așteptat La căderea dulce, abisală În plăcuta dragoste carnală Și îndeplinind un ordin, ca soldat Din a ta dulceață, eu m-am ospătat Iar plăcerea fuse colosală!... Dar constat că ești imaterială Deschid ochii ( visu-i destrămat) Chiar și-așa mă bucur, că am profitat De-
IMATERIALĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372722_a_374051]
-
Capitolul al IV-lea, Despre arhi-amintire, își propune să definească nu doar un termen poetic original, ci conceptul în sine, pornind de la supra-amintire, pre-amintire, veche, atemporală, continuând cu amintirea ca produs-ERGON, sau ca aducere-aminte, ca proces-ENERGEIA, și trasând o traiectorie abisală foarte bogată în imagini. „ Eu nu sunt nici teolog, nici filosof; eu sunt poet", afirmă Eugen Dorcescu, chiar la începutul capitolului Despre libertatea Poetului; libertatea, care se dovedește a fi de necontestat în cadrul liricii sale, este o condiție preliminară pentru
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
IREVERSIBILITATE, de George Pena , publicat în Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016. Tot se duc, se duc la vale, ani și zile cu speranță; trăiri și crezuri mutuale, tot se duc, se duc la vale. Cum totul trece-n abisale, doar uitarea ni-i povață; tot se duc, se duc la vale, ani și zile-n exuberanță. Citește mai mult Tot se duc,se duc la vale,ani și zilecu speranță;trăiriși crezuri mutuale,tot se duc,se duc la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
-i povață; tot se duc, se duc la vale, ani și zile-n exuberanță. Citește mai mult Tot se duc,se duc la vale,ani și zilecu speranță;trăiriși crezuri mutuale,tot se duc,se duc la vale.Cum totultrece-n abisale,doar uitareani-i povață;tot se duc,se duc la vale,aniși zile-n exuberanță.... XIV. ÎNGERUL DE PAZĂ, de George Pena , publicat în Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016. -Poetului nepereche : Mihai EMINESCU, ,,Împărat și proletar" al plebei noastre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
la care face dese referiri în operele sale. Dureros este că nici unul dintre cele două elemente nu au împlinit-o, ca lut, până la capăt. Amândouă sunt enigme care apar pulsatoriu, îi relaxează starea de tristețe dar îi creează și frământări abisale. În poemele „pe drumul nopții” și „lira cuvintelor tale", autoarea sublimează rezonanța cuvintelor paterne din ochiul copilului în ochiul adultului. Ea își scrie reverența sufletească în fața tatălui pământean. Alte chei folosite pentru deschiderea Cutiei Pandorei sunt: „iubire”, „chivot”, „cruce”, „pur
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
sarcină, Căprioara moare. Matilda, reprezintă a treia etapă a drumului prin labirint, când el crede, ca filosof, că poate lua în posesie realitatea prin cunoaștere și vrea să elaboreze o nouă gnoză. Eugen Simion afirmă despre ea: „...este o ființă abisală, imprevizibilă, jucăria unei forțe obscure. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea unui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut”. Suzy, a patra experiență îl dezmăgește și mai rău. După cum Eugen Simion spune: „Feminitatea
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
bătaia din birou la vizita la spital, toate scenele merg până la un absurd greu de înțeles. Revelația deziluziilor successive cutremurătoare arată cât de cumplit poate fi infernal iubirii. Marin Preda, călcând pe urmele marelui său admirator, Dostoievski, vede adâncimi sufeltești abisale acolo unde omul de rând nici nu le bănuiește. Bun psiholog, Preda coboară în infernul sufletului , scoțând la suprafață tot mâlul care s-a așezat în om. Mai ales femeile lui sunt magistral descries în astfel de situații. Să nu
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
zapisului. Nici muntele nu are la Eminescu o stihia litate sălbatică, respingătoare: nu sunt pentru erou cărări de netrecut, obstacole și animale crude. Ascensionalitatea pare a fi redată prin survolare, nu printre colții pietrelor. Nu întâlnim nici sensul de "scufundare" abisală, ci de planare, mai degrabă acel "complex spectacular" pe care Charles Baudonim îl decelează la V. Hugo, mai degrabă un complex de imaginație precum la Xavier de Maistre: "imensitatea și eternitatea sunt la ordinele mele".24 M. Eminescu este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
glumițelor agreste. Nu mă poate abate nimeni de la raționamentul: așa cum e pictura poetului Mărinică, tot așa e și poezia pictorului Sorescu. Îl aud, într-o dimineață, la radio, divulgîndu-ne tainele picturii sale, care aprofundează acum tema, neliniștitoare prin metafizica ei abisală: cocoșul. Ce mai! Cam ăsta e cucurigul picturii lui Mărinică. Sinaia. Într-un cotlon al marii peluze a Peleșului, în calea cohortelor de vizitatori, un ghitarist și bascul lui pentru bani. Rămîn un timp lîngă băiatul delicat, care, într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
metafizicieni (care mă detestă, fie ei și microfizicieni, fiindcă au rămas blocați în logica clasică a non-contradicției și identității), și aici e confuzia". Iar la sfîrșitul scrisorii, sale Lupasco adaugă: "Vă zbateți, cu o extraordinară și eroică subtilitate, între un abisal paralelism leibnitzi-an, fără armonie prestabilită, al necesității și contingenței nedeterminate, improbabile și totuși constructive, și logica contradictoriului, care le înglobează și le leagă. Dar eu cred că pînă la urmă punctele noastre de vedere se vor apropia. De aceea, aș
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
escortată de un volum programatic, Memoria textului (1992), pledând pentru echivalarea creației cu producția unor „reacții necesar-modelatoare” ale speței. Avându-și punctul de sprijin în psihocibernetică, noua orientare îi va da sugestii autorului pentru repertoriul său de sintagme cu ecou abisal, între care un rol important îl deține „iluminarea”. Tot în ultima decadă a secolului, A. publică mai multe volume de eseuri sapiențiale - Terapia destinului (1994), Misticii din Carpați (1998), Psihoterapie isihastă (2000), Istorie și taină la Sf. Munte Athos (2001
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
sinteza bibliografiei pe această temă În J.M. Atkinson, 1992). După P. Johnson (2003, p. 349), neoșamanii se deosebesc de strămoșii lor prin Însăși dependența lor de universul modernității: ei sunt preocupați mai mult de „eul” personal și de aportul experiențelor abisale În conturarea identității individuale. De aceea, ei pun accentul pe libertatea indivizilor, pe dreptul lor de a alege orice religie doresc și de a experiemnta oriunde și oricând stările extatice. Resursele neoșamanilor sunt astfel orientate spre Împlinirea personală, și nu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Val Condurache, Războiul lui Macedonski, CL, 1989, 2; Piru, Critici, 159-162; Monica Spiridon, Mesajul și formele, R, 1990, 8; Ulici, Prima verba, III, 35-37; Dicț. scriit. rom., II, 92-93; Ion Roșioru, Zvonul tăcerii, TMS, 1999, 3; Daniel Ștefan Pocovnicu, Ascensiuni abisale, ATN, 1998, 8; Dan Mănucă, Robinson și poezia, CL, 1999, 10; Georgeta Drăghici, Adevăratul Macedonski, RL, 2000, 32; Dimisianu, Lumea, 456-460; Gh. Grigurcu, Bacovia sau paradoxul degradării, RL, 2001, 20; Manolescu, Lista, III, 371-375; Ioan Holban, Altfel, despre Bacovia, Minulescu
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]