594 matches
-
Nu ne jucăm de-a baba oarba". Mișelia înlăuntru, umilirea în afară - iată care va fi caracterul acestei dictaturi în România. Căci acesta nu este absolutismul monarhic, răsărit din iubirea unui mare cap încoronat pentru clasele de jos; nu, este absolutismul unui ambițios pentru a asigura impunitatea creaturilor sale. Nu este Frideric II sau Iosif II... e Vitellius cu compțiunea adâncă, cu mijloacele moleșitoare, cu dezbărbătare. Dar vor întreba unii: ce se va face monarhul în România când alăturea cu el
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ale Peninsulei tracice: albaneji, români, bulgari, sârbi, greci, unele scăzute la număr, altele crescute; dar toate vii. Ceea ce n-au putut face cultura bizantină sau cucerirea otomană vor face ungurii prin societăți de maghiarizare? În Rusia, dacă s-ar cutremura absolutismul ei actual, am vedea zeci de naționalități deosebite răsărind intacte de sub pătura foarte subțire de predominațiune moscovită. Până la sfârșitul sutei Xv-a românii sunt în Ardeal și Țara Ungurească unul din elementele cele mai considerabile în viața politică. Trăind sub
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nulități s-au ridicat în cei din urmă ani, atâția cavaleri de industrie s-au îmbogățit încît spectacolul nu ne mai interesează și pare c-am voi să vedem ceva nou, fie chiar cu prețul libertăților publice, fie chiar sub absolutism. Nu mai e îndoială pentru nimenea că reformele ce se operează acum constituie începutul dictaturei d-lui I. Brătianu; nu e îndoială că colegiul sau al IV[-lea] ne va majoriza pe toți, ne va închide gura tuturor. Pare c-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
capetele lor nevinovate sute și iar sute de decorații; depreciarea unui semn public de onoare i s-a părut d-lui I. Brătianu un preț foarte ieften când e vorba ca, prin ultima lovitură dată organizării noastre, să-și cumpere absolutismul său politic. Iar absolutismul său politic nu se pune deloc la cale pentru a realiza vreo mare idee de care căpățînele strâmte ale roșiilor nici nu sunt capabile, ci numai pentru a menține pe de-a pururea o bandă de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și iar sute de decorații; depreciarea unui semn public de onoare i s-a părut d-lui I. Brătianu un preț foarte ieften când e vorba ca, prin ultima lovitură dată organizării noastre, să-și cumpere absolutismul său politic. Iar absolutismul său politic nu se pune deloc la cale pentru a realiza vreo mare idee de care căpățînele strâmte ale roșiilor nici nu sunt capabile, ci numai pentru a menține pe de-a pururea o bandă de esploatatori în posesiunea resurselor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Cinic, meschin vânător de cumul și câștig, ilicit înlăuntru, slugarnic în afară, acest element al unei biurocrații inepte, ignorante și comune este nu numai rămășița, dar totodată matca în care se puiește cea mai stângace din toate formele de guvernămînt: absolutismul. Daca e vorba de vigoarea organică a unei comunități omenești, e mai bine ca aceasta să fie un trib de ciobani liberi, fără cultură, pururea gata de luptă, mai bine un trib de mulgători de iepe, cutreerînd deșerturile, migrând de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
peste Dunăre, încinse cu tei și vânzând bragă. Nu poate țara aceasta, pururea liberă și pururea vârtoasă prin caracterul poporului ei, să îngăduie a fi cretinizată cu de-a sila prin legi inspirate bilateral de demagogia cosmopolită și de tendențele absolutismului personal. Nu discutăm libertatea noastră și a poporului nostru cu cârdul de ciori pe cari le-am emancipat. Între liber și libert nu există punere la cale în privința dreptului public, căci condițiile sunt absolut inegale. Cel dentăi n-are decât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un regim absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când ne nășteam noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația terorii naziste sau comuniste căreia i-au căzut pradă. Naivi? Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
edificiu care a început să se clatine foarte curând. Utopia reacționară a Congresului constă în faptul că n-a luat în considerare noile raporturi pe cale de înfăptuire, nici furtuna de 25 de ani care dărâmase în Europa temelia veche a absolutismului și feudalismului, ci numai tendința lui de a menține această parte a lumii, în cadrele unui regim mort. Această utopie a stat la baza întregii activități a Congresului de la Viena. În ultima perioadă a existenței compozitorului, neajunsurile de tot felul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în care n-ar exista nici un criteriu, nici o formă și nici un principiu, o lume a absolutei indeterminări. Căci în lumea noastră toate criteriile, formele și principiile sânt atât de fade, încît semiprezența lor este mai exasperantă decât cel mai groaznic absolutism normativ. Îmi închipui o lume de fantezie și vis, crescută în lumini portocalii, și unde nu s-ar mai vorbi de bine și de rău, unde întreagă această discuție în jurul valabilității normelor n-ar mai avea nici un sens. Și apoi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
după capacitatea lor de îndoială, după frecvența momentelor cu adevărat chinuitoare, de-o luciditate dureroasă. Căci la marii profeți îndoiala este mai tulburătoare decât la ceilalți oameni, deși numai în îndoială sânt profeții și fanaticii cu adevărat umani. Restul este absolutism, predică, morală și pedagogie. Vor să învețe pe alții, să mântuiască, să arate calea adevărului, să devieze destinele altora, ca și cum adevărurile lor ar fi mai bune decât ale celor pe care îi învață. Criteriul îndoielii este singurul valabil spre a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că prelevările asupra automobilelor nu servesc doar pentru domeniul rutier, ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să-și reducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sine (una din formele ei de exprimare constituind-o lipsa de timp). Gândindu-mă la locul pe care misterul îl ocupă în opera lui Blaga, cred că acesta poate fi privit cu ușurință dintr-o perspectivă postmodernă, ca neîncredere în absolutismul rațiunii. Frumusețea orașelor este o frumusețe a socialului; în cazul frumuseții satului accentul mai cade încă pe natură. Dorința de înțelepciune te poate conduce la concluzia că nu-ți ajunge o viață pentru a învăța tot ce este de învățat
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pentru a continua să trăiască, de vreme ce conservarea universului este, potrivit teologilor, o creație continuă. [„Când rezolvă o mare problemă“ - a spus Radek - „Lenin nu gândește în categorii istorice abstracte, nu-și bate capul cu renta funciară sau plusvaloarea, nici cu absolutismul sau liberalismul; el se gândește la oamenii vii, la țăranul Isidor din Tver, la muncitorul de la uzinele Putilov sau la polițistul de pe stradă, și caută să-și reprezinte cum vor acționa hotărârile luate asupra țăranului Isidor sau asupra muncitorului Onufrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În schimb, englezii obținuseră, pe nimic, dreptul de a exploata toate resursele miniere și forestiere ale țării, ca și pe acela de a administra sistemul bancar; austriecii puseseră, la rândul lor, mâna pe poștă. Cerându-i monarhului să pună capăt absolutismului regal și concesiunilor străine, Djamaledin era convins că va Întâmpina un refuz. Or, spre marea sa surpriză, șahul Îi acceptă toate condițiile și promise să se dedice modernizării țării. Djamaledin merse, așadar, să se instaleze În Persia, În anturajul suveranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cereau să fie instituit un parlament, ca În Rusia. De ani de zile, unele societăți secrete acționau În rândurile populației, ele se revendicau de la Djamaledin, uneori chiar de la Mirza Reza, ridicat de Împrejurări la rangul de simbol al luptei Împotriva absolutismului. Cazacii au Înconjurat cartierele din centru. Anumite zvonuri, puse În circulație de autorități, anunțau că asupra protestatarilor avea să se abată o represiune fără precedent, că bazarul avea să fie deschis prin forța armelor, lăsat pe seama jafului trupei, o amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric, ca apoi, ține-te, pentru a nu fi spulberat de această tornadă de urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în urlet-seismic, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nevinovată, nu știe nimic, sau așa a vrut Dumnezeu, îmi cumpără pantofi, nu fac niciun comentariu asupra culorii sau modelului, nu am voie să am personalitate, păreri, impresii, idei, sunt o privilegiată, însumez calitățile copiilor ascultători hrănindu-i astfel sentimentul absolutismului, al maternității perpetue, uneori o strângeam de gât, la figurat, desigur și aceasta o simțea, o îngropam într-o metaforă dură, știa să iasă nevătămată la suprafața neantului ideal creat de mine, era alcătuită din acel aluat indestructibil al Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câteva opere de muzică și de știință și nenumărate scrieri magice și astrologice, aproape toate în greacă. Cineva îi spuse că împăratul colecționa cu drag toți clasicii greci - în special pe Thucydides, care i se potrivea prin duritatea temperamentului și absolutismul afirmațiilor - în biblioteca sa personală, o încăpere mică, luxoasă, plină de papyri rafinate și rare, vecină cu camera lui, la nivelul de sus. Gajus se întrebă cine și în ce scop adunase muntele acela de scrieri care nu interesau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anarhică reclamă, apoi, „eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, sociale sau etnice” dincolo de „ceea ce impune bunul simț și judecata sănătoasă”. Cu precizarea că eliberarea „nu este relativă, ci absolută (...), radicală și integrală”. Avem de-a face, prin urmare, cu un absolutism a l’envers, a cărui unică justificare de ordin etic este aspirația sa idealist-utopică spre o communitas naturală și armonică, ridicată pe ruinele cele vechi: „o largă aspirație spre o lume înalt ideală, în care oamenii vor trăi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
influența noilor concepții științifice și „disoluția eului” sînt, altminteri, corecte. Ca abateri de la „ordinea naturală” a creației artistice sînt menționate „procesul de supraspiritualizare în dauna naturii”, „tendința spre irațional” care „face concurență gîngurelii copiilor” și proclamă dezordinea „sacră”, în fine, „absolutismul” în artă (avînd drept reflex predilecția pentru mit și mistică, pentru „stările extatice și vizionare”). Opinînd că „Domeniul psicologic a fost invadat nu numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teoriei "regelui absolut" și al tiraniei iluminate, el a instaurat monarhia de drept divin, distrugând aristocrația, expulzând pe iezuiți, atacând catolicismul. În timpul sau au pătruns în Portugalia doctrinele anticatolice și tot el a promovat pretutindeni lojile masonice. Credința lui în absolutismul regal era atât de aprigă încît a visat până și ruperea legăturilor cu Vaticanul, numai pentru a face din Regele său un monarh pe de-a-ntregul liber. Cu sau fără voința sa, Pombal a inaugurat unul din cele mai crâncene
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru că, în concepția lui, evoluția dinamică a societății portugheze era amenințată de existența unei "familii privilegiate": familia regală. "Filozofia pozitivă, scrie el în História das ideas republicanas em Portugal, ne învață să vedem că constituționalismul este o tranzacție provizorie între absolutism și revoluție și că această stare provizorie e exploatată de o familie mult timp după momentul istoric legitim". Așadar, această "familie privilegiată", care e o "insultă adusă demnității umane", deoarece "a împiedicat vreme de secole evoluția umană", trebuia cu orice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui, lucrau în ea fermenții naturali ce își “limpezeau elixirele” și o făceau să-l perceapă așa cum îl vroia:”Lui Vâlsan nu îi plăcea decât ce e frumos și bun, dar îi plăcea binele cu o enervare arbitrară, cu un absolutism aprig, care nu avea generozitate, care parcă ura și avea spaimă de tot ceea ce, din gânduri sau din existență, nu avea culoarea albastră în care optica lumii a închipuit cerul și idealul) Făptura lui de instincte și hotărâri cinstite purta
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Cititorul inteligent de astăzi, capabil să distingă nuanțele, nu mai poate confunda numele autorului cu o concepție dedusă de el din opera istoriei. Oricît de limitat cititorul și oricît de răuvoitoare lectura, Machiavelli nu poate fi asimilat, el însuși, cu absolutismul. El n-a făcut decît să scrie despre absolutism ca realitate a puterii ("veritŕ effettuale"). După reabilitarea simplu motivată de Fr. Bacon, cei care îl așezau pe banca acuzării au fost din ce în ce în ce mai puțini. Au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]