881 matches
-
o gură ce semăna c-un abțibild. Replicile pe care le rostea acesta se Înălțau sub forma unor balonașe colorate de săpun, având Înscrise Înăuntrul lor cuvinte alcătuite din litere desprinse parcă dintr-o integramă. „Trebuie să fie una dintre abstracțiuni”, conchise medicul, fiind conștient că starea În care se afla era destul de alunecoasă. Desigur, tot ce gândea și tot ce spunea nu ieșea de sub semnul logicii și-al rațiunii. Numai că această rațiune era acum Împinsă la extreme. Noimann Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întindea acum ca o reclamă prinsă Între cele două palme ale sale: Bergenbier... „Prin urmare, am intrat din nou În zodia halucinației”, Își spuse el. „Să vedem cum vom putea scăpa de asta...” De ceea ce-i era teamă nu scăpase. Abstracțiunile reveneau. Piciorul care-l obseda nu venise din neant. Ci se născuse În urma unor alambicate procese de conștiință. Între oamenii-picior aflați În stabilimentul doctorului Perjovski și această creatură ce-i apăruse În fața ochilor exista, probabil, o strânsă corespondență. Toți venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dovadă că nu coborâse Încă la stadiul de gânganie, chiar dacă Îi apăreau În fața ochilor tot felul de litere metamorfozate În viespi, muște, coropișnițe, gândaci de bucătărie sau chiar viermi intestinali... Noimann mai avea un oarecare control asupra conștiinței lui. Nici măcar abstracțiunile ce se materializau În fața lui sub diferite forme nu reușeau să-i anihileze rațiunea și bunul-simț. Chiar dacă simțurile sale percepeau lumea din jur din ce În ce mai aberant, logica și experiența Îl Îndemnau să facă totuși corecțiile necesare, pentru a păstra măcar aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tăcerii, practicat În vechime de adepții lui Pitagoras, te curăța de aceste resturi verbale, care rămân mult timp Între dinți. Resturile verbale, pe timp de noapte, devin fosforescente... Nu era de mirare că Noimann era bântuit de cifre și alte abstracțiuni. Ideile nedigerate transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Vagoane de cale ferată. Traverse. Șuierat de locomtivă... Piesaj sumbru. Omul-picior grăbește pasul. Ochelarii lui Noimann Îl urmează Îndeaproape. „Chiar dacă voi fi singur, nu-mi pasă că voi fi singur”, Își spune medicul... Și apoi tot el strigă: „Lilith, Lilith!” Abstracțiunile, cifrele, notele muzicale, pionii, caii, nebunii și turnurile merg În urma lui. Se târăsc fără zgomot, Într-o ordine desăvârșită. „Nimeni nu mișca un deget pentru nimeni”, meditează Noimann. Și, În timp ce meditează, o mână se apropie, ca o pasăre de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că rezerva trebuia lăsată pentru mai târziu. Oare de ce Mathilda nu ținea cont de sfaturile lui? Unde putea fi acum?! De ce voia cu tot dinadinsul să-l aducă pe Noimann Într-o stare de anxietate vecină cu nebunia? Vertijul Începuse. Abstracțiunile Îi dădeau din nou târcoale. Gândul Îl ducea mereu la Oliver. Oare de ce-l obseda masterandul și toată această lume a lui pe care, la drept vorbind, n-o cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căpitani, pornind spre locurile indicate. Alexandru avea senzația că participă la o lucrare metodică, imaginată de un arhitect sau inginer, fără nici o legătură cu noțiuni ca viața sau moartea. Erau cifre, minute, distanțe, mecanisme, număr de victime. O sumă de abstracțiuni. Ca și cum sângele nici n-ar fi existat. Dar sângele exista. Îl privi pe tatăl său, care Închisese ochii, obosit de efortul de a vorbi câteva cuvinte cu prietenii săi. Alexandru nu putea gândi În cifre, deși studiase manuale de strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unui om care nu e specializat în probleme de critică și estetică literară, dar care e interesat ca arta literară, creația artistică în general să nu fie copleșită de interpretări și speculații 78 excesive și să nu fie sufocată de abstracțiuni, fiind, acest am, el însuși scriitor. Eu știu că sânt pe deplin conștient de zădărnicia intervenției mele: critica și estetica literară, de toate nuanțele și de toate orientările, se hrănește și se va hrăni mereu din corpul viu al operei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din încăpere. — Dacă vă spun că nu știu unde e! zise Wilt. Bănuiesc că o veți găsi la persoane dispărute. Eva a trecut din tărâmul substanțialității în cel al abstracțiunii. — Ce dracu’ vrei să spui cu asta? îl întrebă inspectorul, întinzându-se să-și ia ceașca de cafea. Era sâmbătă dimineața și se făcuse ora unsprezece, dar el insista în continuare. Mai avea douăzeci și opt de ore ca să scoată adevărul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Harry Dunkel era pe cale să se scufunde. Intră în scenă un tânăr artist pe nume Gordon Dryer. Harry îi organizase prima expoziție din viață cu șase luni înainte de catastrofa cu Smith, nu pentru că ar fi fost impresionat de opera lui (abstracțiuni severe, mult prea raționale, care nu avuseseră ca rezultat nici o singură vânzare și nici o singură cronică pozitivă), ci pentru că Dryer însuși era o prezență irezistibilă, un bărbat de 30 de ani care nu arăta a mai mult de 18, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-o ajute! Nu i-a vrut rèul, e adevèrat, dar nici nu s-a grèbit sè-i vrea binele, mulțumindu-mè, așadar, cu gândul cè rèul, dacè nu mè atinge în mod direct, se aflè undeva în altè parte, într-o abstracțiune confortabilè și misterioasè, nefècând nimic că sè-mi instruiesc și sè-mi antrenez sufletul pentru ceea ce-l așteaptè în viață urmètoare, Dar, oare, dacè m-aș decide sè mè preocup de acum încolo numai de dobândirea unei vieți viitoare mai bune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai subtil decât numerele negative, submineazè ele realitatea, îmi permit sè-i preiau sintagma care imi ușureazè enorm demonstrația, Provenind din rèdècina pètratè a unor numere negative, numerele imaginare reprezintè un adevèrat scandal pentru realitate, în fond, ele nu sunt decât abstracțiuni matematice, Pe de altè parte, dacè concepem realitatea că pe o sumè pozitivè de evenimente reale atunci numerele imaginare care, desi existè din punct de vedere matematic, nu pot fi dovedite în practicè și, implicit, nici nu pot fi eliminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
repede”, zise, „dar susține-mă cu niște obiecții acute”. Fusese, bineînțeles, o Întâmplare. Și astfel am fost prins În plasă. 17 Așa au dispărut cavalerii Templului cu secretul lor, În umbra căruia pâlpâia o frumoasă speranță a cetății pământești. Dar Abstracțiunea, de care se lega efortul lor, Își continuă, pe tărâmuri necunoscute, viața-i inaccesibilă... Și nu o dată, În decursul vremurilor, ea și-a lăsat fluidul inspirației În acele spirite capabile să o primească. (Victor Emile Michelet, Le secret de la Chevalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu! Demonul minte. Da, e logic! Pesemne, că asta trebuie să fie! Să nu cădem, acum, în superstiții. În eresuri, în ficțiuni milenariste, în superfluitate și obscurantism, iubite frate! Merită să vorbim, sub beneficiu de inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem cu toții, încă de la începuturi, pe o cale nedeterminată, spre un final relevat și ineluctabil. Din mila Domnului, trecutul nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
celor lăsați acasă. Din această perspectivă, comunismul nu numai că a ratat „resocializarea” acestor indivizi neisprăviți, ci a compromis însăși ideea de inteă res comun. Mai mult, spațiul public a fost sechestrat politic, iar bunul public a fost transformat în abstracțiunea ideologică a „bunurilor întregului popor”, conducînd astfel la respingerea ideii de „public”. Pe de altă parte, liberalismul post-comu nist este pe cale să compromită, la rîndul său, ideea de interes individual, transformînd concurența într-o competiție cu un singur cîștigător : a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost îngropat cu adevărat? Sau, dacă noi credem că a fost îngropat, de ce am fi surprinși că cei care l-au urmat în timpul vieții cunoșteau locul îngropării? După părerea mea, mult din acest scepticism, ca să nu mai vorbim de abstracțiunile cele mai speculative și confuze, se datorează lipsei de cunoaștere a practicilor de înmormântare iudaice sau atitudinii condescendente a cercetătorilor moderni și a scriitorilor de pseudo-istorie când evaluează povestirile din izvoarele antice. Aceștia emit ipoteze nefondate despre evreii din Palestina
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de delir întunecat, de somn cu fragmente de vise, mai mult vorbite decât văzute. Eram vorbită de cineva din afara mea, existam numai atâta timp cât acel cineva își rostea cuvintele indescifrabile, bolboroselile hieratice. Și acele cuvinte nu erau nici pe departe niște abstracțiuni, acel limbaj nu era doar limbaj: unele cuvinte erau gelatinoase, altele ude și înghețate, altele arzând ca acidul. În totul, vorbirea aceea era o lume bizară, pe care o percepeam cu altceva decât cu simțurile, pe care o trăiam cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastră, continentele noastre albe. Nu mai găsesc nimic acolo. Dacă aș fi primit, cum mă rog lui Dumnezeu să fiu, într-o familie indiană, aș găsi puteri să-mi refac viața aceasta clădită pe nimicuri, pe interese stupide și pe abstracțiuni. Aș vrea s-o iau de la capăt, să cred în ceva. să fiu fericit. Nu pot fi fericit decât într-o dragoste perfectă și nu găsesc asemenea dragoste decât aici, aici, în casa, în cartierul ăsta... Vorbisem aprins, sincer, revelîndu-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
informații, e sigur că poți îmbrățișa o pro-fesie ca: analist, cercetător, contabil, economist, funcționar bancar, agent de marketing (una dintre cele mai "la modă" în prezent), făcînd carieră într-un cîmp socio-profesional în care predomină lucrul cu cifre și informații (abstracțiuni), sau ai posibilitatea de a cerceta și de a face descoperiri ori de a aplica descoperirile altora; ==> dacă ești o persoană cu un simț practic dezvoltat, îți vei putea alege o profesie care presupune concepția și modelarea, precum și construcția, executarea
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
cunoaștere al subiecților schimbării, adică al persoanelor care vor suporta schimbarea și stocul de cunoaștere al sociologului care a fost angajat să conceapă, proiecteze și eventual să administreze schimbarea. Știm de asemenea că aceste stocuri de cunoaștere nu sînt niște abstracțiuni, ci sînt ingrediente, și anume ingrediente esențiale ale schimbării, de care orice meseriaș cu un pic de minte trebuie să țină seama. Mai știm că aceste stocuri de cunoaștere sînt foarte asimetrice, atît ca informație, cunoștințe, atitudine, valori, filosofie, cît
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
general al Partidului. Din păcate, acest discurs răgușit, Îndobitocitor e singurul la care avem acces. Se fac din cînd În cînd ședințe de partid În sala de studiu de la parter. Cineva citește presa, de regulă un caporal. Dar sînt numai abstracțiuni hidoase, care alunecă În gol pe mințile noastre adăpostite benefic În indiferență. Stăm cuminți, privirile rigide spun că cei mai mulți dintre noi și-au cîrmit corăbiile spre mări mai Însorite, sau scriem scrisori acasă, pe furiș, sau trăncănim fără să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura acestor umbre către tovărășia aseptică a abstracțiunilor, a numerelor, a formelor matematice; și se reîntorsese răcorit și flămând. Crease un sistem moral bazat pe Timaeus și, în liniștea nopții, se întreba pentru ce marele Plotin vorbise, în cele din urmă, despre „a-l atinge“ pe cel Unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știți de ce?... Evident, nimeni nu știe. Și atunci tot el e acela care dă răspunsul: Fiindcă în matematică punctul e atât de mic încât pur și simplu nu are dimensiuni. Adică nu se vede! E doar în mintea noastră! O abstracțiune, cum ar veni! A! voi să nu faceți vreo confuzie cu punctul din ortografie! Ăla da, se vede. Și nu numai că se vede, dar reprezintă un sfârșit. Un sfârșit de propoziție, un sfârșit de idee. Mă rog, cine o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spus că vreau să vă mai înviorez cu câte o glumă, asta înseamnă că și voi aveți dreptul să glumiți. Cu o singură condiție. Să nu spuneți tâmpenii. Ceea ce am vrut eu să vă sugerez este cum ajungi la o abstracțiune pornind de la ceva vizibil... O rază de soare cade pe sprâncenele groase, de om în vârstă ale domnului Panciu și îl arată pentru cine are ochi de văzut ca un clovn, zâmbăreț pe din afară și trist în interior. Profesorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât țipătul și tăcerea. Gemetele de animal înjunghiat și exclamația: "Am mai văzut noi de-astea". Atunci am priceput prima oară că trăisem într-o minciună aurită. Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulțumesc cu abstracțiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]