890 matches
-
unui fel de experiențialism metafizic: oamenii textelor sunt "hrăniți cu evenimente imposibile" (Eu și miracolul). Nu doar evenimente imposibile caută Uranus, dar și "imponderabile", într-un limbaj deliberat geometrizat: "Mă reîntorc la meșteșugul meu de filtrat imponderabile și de condensat abstracțiuni, după o absență care n-a fost un zbucium, dar nici un răgaz." (Înapoi, la condei) Poetica unei arte fiziologice, digestive, pare tot urmuziană: "Procedeul poate părea naiv și simplist. Realitatea însă este că rezultatul obținut pe această cale se aseamănă
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
loc mai mulți tineri înclinați a se supune constrîngerilor ei. Dar meritul emulației nu e al ideii sub canonul căreia s-au strîns tinerii, ci al persoanei care a reușit s-o întruchipeze, dovadă că filozofia nu e dispută de abstracțiuni seci, ci înfruntare drastică între persoane vii. Judecat după emulația pe care a răspîndit-o în generațiile care s-au succedat după 1989, Gabriel Liiceanu se poate considera un dascăl mîntuit. În ultimele două decenii, din contingentele de studenți care i-
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
ce fac. Nu era o bătălie estetică, a ,cuvintelor frumoase" împotriva ,cuvintelor urâte". Nu, era o bătălie între realități. În spatele fiecărui cuvânt se ascunde ceva plin de semnificație. Ceva pentru care poți omorî. Se ascund ambiții, pofte, dorințe, posesiuni. În abstracțiunea lor, cuvintele cad, asemenea pietrelor tombale, peste realități concrete. Trebuie să se întâmple câte o nenorocire, pentru ca să ne dăm seama de importanța acestei stranii invenții. De pildă, cuvântul ,proprietate". De când au pus mâna pe putere, comuniștii n-au avut dușman
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
preluată de preot sau rabin, iar gesticulația agitată, violentă, s-a topit în geometria îndelung cumpănită a predicii și rugăciunii. Kaddish-ul este, în acest context, varianta de maximă stilizare a discursului mortuar. Prin simplitatea și expresivitatea implacabile, el conferă aura abstracțiunii unei forțe ce se revendică adâncmilor viscerale ale ființei. Émile Durkheim, studiind, prin contrast, fazele de început și cele de sfârșit ale doliului, așa cum se manifestă la multe triburi, ajunge la o concluzie surprinzătoare: "doliul nu constituie expresia spontană a
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea. Pofta de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea la întîmplare
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
footnote Ibidem, p. 5-6. footnote>. Gesturile afairetice ale miresei. Iubirea dorită a ei este cunoscută doar în necunoaștere Cu toate gesturile apofatice de ἀφαίρεσις<footnote Utilizăm termenii [afaireză] și [afairetic] într-un sens mai larg decât termenul cu rezonanță cerebrală „abstracțiune”, incluzând sensurile de abandonare, îndepărtare sau renunțare la imagini și concepte pe parcursul înălțării apofatice. footnote> ale miresei — revărsarea sa de concepte și abandonarea tuturor modurilor de comprehensiune — paradoxal, ea este etern fântâna întregii învățări potente pentru însoțitoarele fecioarei adunate în jurul
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula până la capăt De dorul abstracțiunii preacurate, Când ca un mânz ne-adulmecă prezentul? Noapte de Apoi Era târziu. Cu mintea goală Am redeschis televizorul Dar pe ecran, în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
devoalează. Pornind de la un material diferențiat în fond, de la tonusuri mentale ireductibile și de la o multitudine de formule expresive, Sorin Dumitrescu a imaginat, asemenea presocraticilor, un Univers finit, de o ireproșabila acuratețe, înlăuntrul căruia marile concepte și cele mai înalte abstracțiuni își găsesc corespondentul lor particular și determinat. ansa, în ciuda gravitații ei metafizice și a proiectului spiritual pe care și-l asociază, expoziția lui Sorin Dumitrescu are multe elemente de jubilație ludica, preluate parcă direct din recuzita unei narații postmoderne. În
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
ale sale se străduiesc, însă, să dovedească tocmai contrariul și anume că, dincolo de aparența de îndeletnicire obscură și singuratică, traducerea este înainte de toate o practică, o activitate „vie, pasionantă, greu de prins într-o teorie sau într-un șir de abstracțiuni.” Avem în față, așadar, o odisee a traducerii, cuprinzând capitole de istorie a genului, teoretizări diverse și accepțiuni complementare sau, dimpotrivă, incompatibile. Traducerea este, în viziunea autoarei, textul perpetuu, care se scrie și se rescrie, de unde și apariția cuvântului retraduction
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
și încă se schimbă ceva în mine, dar cine să mai știe care a fost ultima zi a lui Pablo? ei bine, cu Pablo nu a fost la fel și nu știu nici acum dacă nu cumva dintr-o pură abstracțiune matematică, pentru că el nu avea sufuciente falange pentru foamea de sunete a pianului său nărăvaș în seara concertului, el nu avea destule mîngîieri care să așeze în trup ființele mici aruncate direct în stradă de un clopot în implozie, el
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
o accelerată derulare, numai că Mircea Cărtărescu întîrzie voluptuos în spectacolul construit cu o neobișnuită fantezie, în vreme ce Magda Cârneci face din el doar o provizorie trambulină pentru saltul către o viziune apocaliptic-feerică oarecum epurată, dezvoltată, însă, cu fervoare, la limita abstracțiunii") sau contextul tipologic în care se situează poezia lui Nichita Danilov ("Tradiția de la care se poate revendica este, în chipul cel mai evident, a unui anume expresionism ce mai păstrează ceva din scenografia romantică, trecut prin angoasele imageriei de coșmar
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
ca un orb de mână / în lume petrecut. // Totul e moară a totului, / totul e capcană a totului, / ca șarpele încolăcit pe coasă / astfel / vin eu din tânărul / meu mormânt.” Sunt versuri vizionare de o mare elevație, de o arzătoare abstracțiune! Volumul Madona din dud (1973) este singurul despre care apucasem să scriu o cronică literară în Luceafărul înaintea foarte îndelungatei mele absențe din țară... Atrage, în treacăt, atenția aliterația din titlu ; repetarea lui d și m, în cuvinte bogate în
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
influențele literare ale celor patru "maeștri": Nietzsche, Dostoievski, Elie Faure și Spengler, despre care vorbește des și cu evlavie în Plexus; dar, în momentul în care se desfășoară "acțiunea" celui de-al doilea volum al trilogiei, Europa era doar o abstracțiune, idealizată și filtrată prin ochii lui Miller-autorul, scriindu-și romanul cu aproape patruzeci de ani mai tîrziu. În perioada la care face aluzie Miller, și anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
elaborate limbaje, așa cum a făcut-o Paul Klee. Cu forța lui senzorială ieșită din comun și cu enorma sa percepție a concretului, care făceau posibile, ca în gîndirea de tip magic sau ca în universul copilăriei, absorbția obiectului determinat în abstracțiunea categoriei și rezumarea metonimică a legității cosmice în anodin și în accidental, dar și cu puterea lui de abstractizare, de a sesiza conexiuni și de a-și teoretiza în mod sistematic observațiile directe, el nu este nici un artist ușor de
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
creează premise pentru abuz. Privit dintr-o astfel de perspectivă cumulativă � istorică, filosofică, teoretică și practică � Paul Klee iese permanent divers și unitar, supus valorilor simple și lansat amețitor către marile principii, în interiorul narativismului celui mai genuin și levitînd în abstracțiunea cea mai înaltă. Chipul său interior și mișcarea exterioară a operei compun, cumva, portretul unui tip de artist pe care Klee îl reprezintă maximal, dar în contururile căruia intră multe figuri ale artei moderne. Iar acest potret nu este nicidecum
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
asemenea grohotișului, devenind una cu pămîntul, sau, dimpotrivă, s-a înălțat cu o energie nebănuită, transformîndu-se în instalație complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță, Ioan Nemțoi chiar asta face: dă viață aproape organică abstracțiunii sticlei, extrage energiile pozitive din dezlănțuirea stihială și devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de aici și pînă la trăirea mistică nu mai este decît un pas care, poate, s-a
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
femeii e de a-i inspira pe beligeranți. A intra într-o asemenea cruciadă e pierdere de vreme și totodată semnul unei degenerescențe. Pe femeia de rasă filosofia o lasă indiferentă, dar, în schimb, e fascinată de gladiatorii mînuind armele abstracțiunii. De aceea o doamnă făcînd filosofie e un accident al speciei, derizoriu precum o sufragetă hotărîtă să joace rugby. Dintre umaniștii trăitori în epocă, Bembo s-a apropiat de Pico della Mirandola, cu care a întreținut o vie corespondență, numai
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifetarea lor publică erau absorbiți de context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă pe un alt palier. Simpla participare la o expoziție-mamut, la un Salon
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
reflux. În rest, în cam vreo 345 de pagini... ,,o amestecătură informă de poezii, eseuri, filozofie ceva mai sistematică, alteori doar pure-amintiri, proză poetică, teatru, simplenote ș...ț. Tot ce am făcut până la urmă a fost un simplu lirism de abstracțiuni, doar afirmații simple, gândul nediferențiat care n-a ajuns la rigoarea esențială a gândirii.” Dacă ,,lirismul de abstracțiuni” n-are ancore prea adânc înfipte în contingent atunci măcar opțiunea unei intimități întru spirit cu autorul să rămână viabilă. Acest drum
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
sistematică, alteori doar pure-amintiri, proză poetică, teatru, simplenote ș...ț. Tot ce am făcut până la urmă a fost un simplu lirism de abstracțiuni, doar afirmații simple, gândul nediferențiat care n-a ajuns la rigoarea esențială a gândirii.” Dacă ,,lirismul de abstracțiuni” n-are ancore prea adânc înfipte în contingent atunci măcar opțiunea unei intimități întru spirit cu autorul să rămână viabilă. Acest drum l-am găsit blocat. La 21 februarie 1985 Mihai Bogdan șochează: ,,copilul acesta și-a tot rescris adolescența
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
fior de culoare o frică/ în blana de animal rătăcit" (Sensul mirării). Dispoziția dominantă e un soi de indiferență produsă de egalizarea valorică a tuturor lucrurilor acestei lumi. O egalizare care dezamorsează posibilele conflicte, împingînd peisajul universal pînă la neutralitatea abstracțiunilor: "Să eșuezi/ pe o insulă încețoșată/ să plantezi nori/ cînd ziua e egală cu noaptea/ și ție totul îți este egal/ ca și cum granițele dintre ființe/ s-ar stinge pînă la simple ultime numere" (Numere ultime). O astenie rezumă de la sine
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
privință, filozofia este prin excelență o școală a distincțiilor fine: o gimnastică a minții pusă în slujbă unei înțelegeri abstracte, iar Timp și idealism. Metafizica timpului la Kant și Leibniz este o mostră de înțelegere a unei teme de maximă abstracțiune: timpul în concepția lui Kant și Leibniz.
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
două tipuri de oameni. Cu omul rațional, subjugat convențiilor, care "se teme de intuiție și respinge artisticul, căutînd să domine viața și s-o îmblînzească, opunînd nevoilor presante ale acesteia precauția, inteligența și regularitatea", și cu omul intuitiv, care "disprețuiește abstracțiunea, ca și nevoile existenței, Ťconsiderînd ca reală numai viața disimulată sub aparență și frumusețeť, devenind astfel, doar el, creator de cultură". Abandonîndu-se satisfacției de a distruge edificiul de noțiuni care-l oprima, spărgînd tabuurile convențiilor, ultimul optează pentru viața irațională
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
manifestări ale barbariei cu față umană. Astfel încît avangarda reia exhortația rimbauldiană (uzurpată de marxism): "Trebuie schimbată viața", propunîndu-și a săvîrși măreața operație în numele unor principii poetice. Să remarcăm că punctul de plecare al reconstrucției existențiale se află nu în abstracțiunile unei doctrine social-politice, ci în concretul fermentînd de viață al unor stări poetice, cu rădăcini în profunzimile ființei noastre, capabil a angaja entități pe cît de misterioase pe atît de perene precum visul, copilăria, nebunia, dragostea (pentru fiecare concept în
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]