6,323 matches
-
persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului regenerator, cît pe cea - atît de neașteptată, întrucît trasată în alt plan - a lui... Caragiale. Discursul se impregnează de sarcasmul balcanic al propriei sale blocări. Pe urmele lui Cristian Tudor Popescu, un alt nouăzecist, T. O. Bobe (născut în 1969
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
în ultimul rând de experiența poetică între cei doi autori, evidentă mai ales în repetițiile uneori redundante din poemele tânărului nouăzecist. Totuși Dan Mircea Cipariu scrie dezinvolt, fără complexe și cu talent despre lumea prozaică și nostimă, alteori tragică și absurdă din Vatra Luminoasă, versuri ce respiră romantism suav, ca în poemul de iubire dedicat Aidei: "o clipă de abundență a ființei/ reînnoite de pulberile senine ale primăverii/ pe spinarea viselor iubito/ în rochița tandreții de vata de zahăr", dar și
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
literatura. Cărțile pe care le-a publicat până în prezent - Preludii epice, nuvele, București, Editura Eminescu, 1988 și Dincolo de Groenlanda, roman, București, Editura Cartea Românească, 1997 - îl prezintă ca pe un autor - cum inspirat spunea Dan Cristea - "îndrăgostit de literatură". Teatrul absurdului ca teatru satiric Volumul recent apărut cuprinde o piesă de teatru, Cruciada fermoarelor, și un scenariu cinematografic, De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? Preocupat de o anumită marginalizare de care are parte azi literatura în întreaga lume, în concurență
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
împrejurare, indiferent dacă este vorba de știință, de politică, de literatură sau chiar de vestimentație. (Nu întâmplător a ajuns în America!) Piesa de teatru Cruciada fermoarelor este o satiră a stilului de viață comunist, realizată de sus, cu mijloacele teatrului absurdului. Energia demistificatoare aduce aminte de Brecht, exuberanța lingvistică - de Eugen Ionescu. în text nu apare nici o referire directă la comunism. Ceea ce "vedem" este doar un spațiu al nunții fără sfârșit, al bucuriei obligatorii. Personajele se agită și vorbesc necontenit: ele
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
lui în lume ar fi dinainte și pentru eternitate stabilit. Parodiate, aventurile eșuate ca și cererile în căsătorie ale personajelor nu umbresc spațiul de discurs al cărții, aceasta rămîne totdeauna "în picioare" într-un echilibru de neclintit. Toată această lume absurdă stigmatizată de propria-i sărăcie interioară alternează cu scene de prosperitate masculină, îmbinare al cărei simbol devine Margherita Ciconi supranumită "Îngerul venețian". Văduva misterioasă, victimă a amintirilor și singurătății limpezește în acest coșmar viziunea dură asupra lumii a unui Mihai
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
de un patriotism pe care fiecare îl înțelege cum vrea, și dacă romanul debutează cu "chestiunea daunelor publice" el se încheie cu visul erotic al socialistului Eugen Botez, semn că într-o banalitate mai mult sau mai puțin întîmplătoare, virusul absurd al schimbării nu produce în istorie mai mult sau mai puțin de o frîntură de sens. Sau, din neatenție, de obicei ne scapă. Neverosimil și cuminte universul artistic din Îngerul venețian aplică unei tematizări succinte o pluralitate de semnificații a
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
el un sclav modern), apoi cenzurîndu-i pana și amînîndu-i apariția scrierilor, cît și în sensul legării de un topos nepotrivit, de unde, precum un veritabil iobag ideologic, n-a mai putut pleca pînă la sfîrșitul vieții. Protestul său împotriva prostiei și absurdului, a mistificărilor și a abuzului n-a fost făcut de pe pozițiile unor situații oficiale, ale unei caste de avantajați, ci de la "gradul zero" al mizeriei obștești. I.D. Sîrbu n-a condus nici o editură și nici o revistă, n-a fost nici
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Constantin Țoiu Dec. 1975. În timpul marilor cataclisme, incendii, inundații, rebeliuni, - o panică deșucheată... Care aduce un plus de viață, deși grotescă, o anume plăcere perversă, absurdă, plăcerea dezordinii de cele mai multe ori impusă cu sila și care, în fine, răstoarnă establishmentul... * * * Sau: Domnia proștilor... Extraordinara cruzime,... imobilitate... lipsă totală de scrupule gregară a proștilor... Proști, Măria ta, dar mulți!... Asta-i totul. De aceea, proaspetele democrații... * Întunericul
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
vremea cînd/ mor și trăiesc (în același timp) pe partitura/ denivelată a trupului tău ca o cruce înceată" (cuvinte inutile, mici animale bolnave). De remarcat degajarea totală a bardului care se mișcă, aidoma unui om de lume, printre sintagme suprarealiste, absurde, ori numai duhnind a familiaritate: "dragilor: dar cîtă strîmbă socoteală/ sub pălăria cu pană a vînătorului!/ cît calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
vînt/ ciorapii încearcă să ajungă din urmă/ picioarele stăpînului" (trei baghete de lemn). În fine, e pus în scenă senzaționalul. Cultura acestuia are un caracter mizantropic, funcția lui fiind aceea de-a biciui existența în genere, tratînd-o drept grotescă, hilară, absurdă. Senzaționalul e în sine compromițător pentru normalitate, ca un soi de miracol decăzut. Grație acestuia, simțim corupția normei, decăderea scandaloasă a firescului: "în restaurantul Olla Caliende/ din centrul Madridului/ se poate servi o mîncare de lux/ numită "noaptea cu marchizul
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
arunci în sus un pumn de bețe de chibrit/ ca să vezi de unde vine ploaia o noapte/ apoi altă noapte memoria - o gamelă/ plină de găuri// mîine va fi o zi ca oricare alta// totul se repetă agresivitatea revolta/ poemele - vivisecții absurde// arunci în sus un pumn de bețe de chibrit// și ele rămîn suspendate în aer arzînd/ fără să devină cenușă" (bețele de chibrit). Așadar însingurarea poetului se consolează cu excepțiile existenței, cu bizareriile ei, precum cu un cinic desert. 1
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
ele apar și dispar fără program și fără explicație plauzibilă, parcă nu s-ar lega de nimic cunoscut. De unde vin? Din afară?! În orice caz sunt imediat găzduite în program. Nu s-ar putea altfel explica comportamentul lor capricios și absurd. Dar dacă pot fi incluse sau suprapuse unor mișcări programatice cunoscute, ele devin perfect inteligibile. Am îndepărtat misterul. Viața poate continua după aceleași cunoscute reguli.
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
stereotipe, prescrise, dezosate de umanitate și livrate pe parcursul unei mișcări exterioare impuse personajelor de autori nevăzuți dar vizibil aflați la controlul mecanismelor întregului proces. Pentru cei care nu cunosc filmul, amintesc o secvență cu o muncitoare care-și spune monologul-poezie absurdă (construit pe modelul predării de ștafetă între generații) așezată fiind pe un travling în mișcare (travling - cărucior pe șine, parte a instrumentarului de filmare), respectiv pandantul acestei secvențe, aceea a maistrului (ghid pe parcursul filmului) care vorbește "la cameră" urcat fiind
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
urmă dintre cei vii, cum se spune, locuitorii Matiorei trebuie să facă față unei alte plecări-despărțiri, infinit mai dureroasă și mai greu de înțeles, fiindcă ea nu este inevitabilă într-un sens metafizic și veșnic misterios pentru ființa umană, ci absurdă și ininteligibilă tocmai pentru că ea nu ține de o ordine superioară a lucrurilor. Rasputin izbutește, în felul acesta, excepțional după părerea mea, să coboare în plin mundan o problemă ontologică, despărțirea-moarte, pentru ca astfel să poată privi de la nivelul unor suflete
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
sub presiunea unei forțe represive. Prin splendoarea multora dintre textele pe care le-a scris, G. Călinescu și-a făcut cu prisosință datoria față de semeni. Geniul a constituit forma sa de a fi moral. Am da dovadă de o exigență absurdă, dacă am regreta că n-a avut și curajul să sfideze regimul comunist. N-ar lipsi mult să-i reproșăm și faptul că nu a reparat poarta de la Universitate. Nu este deloc inspirată ideea lui Gheorghe Grigurcu de a-i
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e pe alocuri terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind o abstragere din lume, din "vara cu miros de beton/ mai rece ca ochii pasărilor". Epitaful are un lexic ce trece în poezie prozaicul și grotescul într-o explozie a deriziunii totale: Aici
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
evocă acustic o realitate ostilă. Și, tot pe urmele lui Bacovia, ele se constituie în-tr-o poezie "a nervilor", transcriind "fobii" și "depresii", trăirile "autiste" ale unei sensibilități ulcerate de spectacolul cotidian, care are accente de pantomimă grotescă sau de farsă absurdă: "prin/ stânga/ ocolesc semafoare/ fictive și/ mestec o/ gumă/ airwaves tu/ îmi lași pe/ robot/ mesaje/ îmi reciți din/ cărți de/ bucate/ cum se/ face budinca și/ ciorba de/ linte/ depășesc un/ tramvai și/ lovesc un/ pieton cu/ privirea mea
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
am iubit" (neoplazie). Angoasele pe care le transcriu poemele din volum nu ating niciodată totuși intensități paroxistice, căci Gelu Vlașin nu este un confesiv și, de aceea, textele sale au mai degrabă aerul unor "puneri în scenă", al unor scenete absurde pe care po Gelu Vlașin, Tratat la psihiatrie, Editura Vinea, București, 1999, 52 p.
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
eseist trebuie să rămînă substantive masculine, indiferent de sexul scriitorului: "A o prezenta pe Ileana Mălăncioiu "poetă și eseistă" vădește, pe lîngă lipsă de simț al limbii române, lipsă de respect atît față de poezie cît și față de femeie". Fraza pare absurdă aici, acasă, unde aceste forme la feminin s-au înrădăcinat de ani buni și nimeni nu le percepe nici ca greșite, nici ca urîte. Poetă, prozatoare, eseistă, romancieră, pictoriță, sculptoriță, graficiană, regizoare, scenografă ș.a. - sînt cuvinte la fel de normale în limba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
crede că "există în acest moment în România o anume saturație din punctul de vedere al abordării temelor feminin, feminitate, feminism, într-o societate care nu devalorizează social, politic, familial femeia. Spre deosebire de alte țări unde există discriminări serioase, tragice și absurde, la noi nu se pune problema diferențierii salariilor în funcție de sex, a imposibilității promovării în funcții de conducere a femeilor ori a afirmării politice." Ea nu se simte frustrată în această lume a noastră. Ceea ce o agasează e doar eticheta de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
mai adaug că în această ultimă perioadă am putut să-mi manifest deschis totalul dezinteres pentru "literatură". Nu doresc să scandalizez pe nimeni, dar nu am mai citit un roman de vreo 30 de ani. Nu însă din ostilitate antiliterară absurdă. Pur și simplu mie, care am trăit o viață destul de aventuroasă, iar în pușcărie scene romanești, ce depășeau cu mult imaginația așa-ziselor romane, "curajoase", "literatura" mi se părea derizorie și bagatelizantă. Artificială, neautentică. S-a și spus: după Auschwitz
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
sarcasm, vorbind ca-ntotdeauna despre detașare și alienare, despre relativizarea așa-ziselor adevăruri absolute. O nobilă invitație la rațiune și toleranță. Necesare acum mai mult ca oricînd. O hazardată ripostă în forță ca și un nou cod Hays cu restricții absurde ar însemna să se cadă în chiar capcana fetișismului fundamentalist. În film, ca în orice domeniu al creativității, dimensiunea filosofică trebuie să inducă și valoarea morală ce se cere reinstaurată. Important este ca cinematograful să nu devină un simplu joc
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
bărbat în viața asceticei Catrina, și, în materie de bărbat, aici nu există decât preceptorul lui Matei și Codru, vechilul... Mița Sturdza o fi știind ceva că se uită cu neliniște spre fiica ei, decum ea nu se știe observată... Absurde sunt aceste impresii, aceste supoziții în legătură cu Catrina. Pură fantasmagorie a imaginației mele care pândește vreo dramă intimă! Uite-o că vine la noi, mai ștearsă, mai stinsă decât de obicei, să ne spună, cu indiferența-i caracteristică, pe tonul cântat
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
se pare, care se opresc, cu insistență, la fiecare cuvânt, de altfel, la marele artist. Este el sincer atunci când pare că nu observă lucrul acesta? Persist deci în astfel de obsesii? Așa s-ar zice, dacă judec după neașteptatea și absurda furie - stăpânită - dezlănțuită în mine de feminitatea pseudo-fatală a Fatmei, furie pe care, la sfârșitul mesei, mă duc să o calmez în umbra liniștitoare a terasei rustice, să o sting în recea lumină a stelelor. Iași, Vila Neuschatz 12 Februarie
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta propria povară existențială, dureros diafană, de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător de semnificații salvate astfel de "spaima-mpotmolirii" în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult ori mai puțin alienantă, poezia ajungînd a semăna cu acele hanuri din Spania în care călătorul nu
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]