874 matches
-
mai era nici un om viu. O infirmieră, mai degrabă ca să fie cu sufletul împăcat, se apropiase de cadavrul al cărui cap era prins într-o băltoacă înghețată, se ghemuise lângă el, apropiase o oglinjoară de buzele soldatului. Transparența sticlei se aburise ușor... Întorcându-se pe front la sfârșitul iernii l942, băgă de seamă că în timpul absenței lui lumea se schimbase. De acum înainte, dimineața, când își reluau corvoada de luptători, aveau soarele în spate. Iar seara, pe ultimii kilometri dinainte de oprire
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ghirlandă... Iar acum, noaptea, umbra aceea. Un scotocit grăbit în spatele ruinelor casei (un câine vagabond? un lup?) - și teama, și umilința de a se simți cuprins de teamă. Aici. În acest moment. Dar adevăratul chin era cerul cu stelele ușor aburite din pricina căldurii, care prindeau privirea în capcana geometriei constelațiilor învățate la școală, rămase de atunci în chip obtuz neschimbate. Era, în lumina lor mată, un soi de liniștită impostură, o făgăduială tocită de miliarde și miliarde de rugăciuni niciodată împlinite
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
făcea auzită înverșunarea isterică a celor care sunt siguri că au câștigat. Rafalele erau mai scurte, dintre cele care dau lovitura de grație. Nu mai luptau, se hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca atunci când se aruncă apă peste flăcări. Dincolo de geam, se lăsa noaptea, stârnindu-i pe soldați să se încaiere cât mai repede, înainte de a se face beznă. Câteva clipe, oboseala și absența noastră ne-au făcut invizibili. Soldații năvăliră în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înainte de nașterea mea: soldatul cu ochelarii împroșcați de noroi, cărând în spate un rănit, celălalt, întins pe un câmp brăzdat de obuze, buzele sale întredeschise, de care o infirmieră apropia o oglinjoară, cu sau fără speranța de a o vedea aburindu-se ușor la suflul vieții. O mai vedeam și pe cea care-mi vorbea despre acești soldați, o femeie cu păr argintiu, oprită în mijlocul nemărginirii stepei, uitându-se la mine pe deasupra acelei câmpii, peste timp, aveam impresia. Tot astfel, un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o virtute, dacă e folosit în mod aluziv, inspirat: „CC al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine: „Guvernul Tăriceanu gâfâie și dă în primire”, „Parisul ne ia peste picior” etc. Evitați titlurile lungi, pe trei rânduri, și însoțite de supratitlu, chiar și atunci când par corecte. Exemplu: „Printr-un contract semnat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
În noaptea fără lună nu văd decât ceea ce luminează farurile, ca niște ochi de insectă: cinci metri de suprafață granulată, de un albastru glaciar, cu urme de cauciucuri În zig-zag. În fața lor se ridică vârtejuri de zăpadă. Zizmo șterge parbrizul aburit cu mâneca de la cămașă. ― Fii cu ochii după gheața Întunecată. ― De ce? ― Aia Înseamnă că-i subțire. Nu trece mult până apare primul petic. Acolo unde e mai puțin adâncă, apa care clipocește subțiază gheața. Zizmo ocolește porțiunea. Curând Însă apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era formată În mare parte din muncitori de la uzina de automobile. Veneau destul de des Înainte să intre În tură. Lefty deschidea barul la ora opt dimineața și până la opt și jumătate scaunele de la bar erau pline de bărbați care se abureau Înainte de a se prezenta la slujbă. În timp ce le umplea halbele cu bere, Lefty afla ce se Întâmplă În orașul de afară. În 1935 clienții lui sărbătoriseră Înființarea Sindicatului Muncitorilor din Industria de Automobile. Doi ani mai târziu, Îi blestemau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Farallon, acoperind leii de mare care stau pe stâncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplând bazinul lung și verde al Parcului Golden Gate. Ceața Îi camuflează pe cei care fac jogging dimineața devreme și pe practicanții singuratici de tai chi. Aburește geamurile de la Pavilionul de Sticlă. Se strecoară peste Întregul oraș, peste monumente și peste cinematografe, peste bârlogurile de narcomani din Panhandle și peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și Învăluie casele În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-ar simți șezând cât e ziulica de lungă în fața focului din vatră, strâns bine în veșmânt de piele! Are cu ce să se fălească. Așa, să crape proștii de invidie văzându-i statura, fuduliile și mușchii. Ochii i se aburesc. Să o privească pe Albruna trebăluind prin casă. A strâns avere pentru ea, daruri de nuntă, alese cu grijă. Căci la ei nu femeia aduce bărbatului zestrea ca la Roma, ci bărbatul femeii. Îi așteaptă acasă o pereche de boi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură samuraiul aruncându-și privirea către fereastra aburită din pricina ploii. Dacă ne ducem la bun sfârșit însărcinarea aici, în capitală... după aceea nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea noastră. Cu mâinile pe genunchi, Yozō încuviință. — Dar asta numai dacă toate vor merge bine până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după ce trecea canalul. Și-n plus, pe ambele părți erau copaci În care nu se trăsese deloc. Pe drumul ăla trecuseră odată, În timp ce mărșăluiau, pe lângă regimentul de cavalerie Terza Savoia, trecând călare prin zăpadă, cu lăncile-n mână. Caii scoteau aburi când respirau. Nu, asta se-ntâmpla În altă parte. Unde? — Mai bine m-aș duce mai repede la nenorocita aia de bicicletă, Își spuse Nick. Nu vreau să uit drumul spre Fornaci. Mama unei dive Era doar un puști când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aburii fugeau repede afară și se ridicau sus, sus de tot spre soare. În oală rămânea din ce în ce mai puțină apă. — Unde s-a dus apa? ai întrebat-o pe bunica. Ea ți-a arătat cum deasupra apei care fierbe se formează aburi, care se ridică în sus. Prefacută în aburi m-am ridicat și eu din oala aceea. Am trecut pe lângă tine, am ieșit pe fereastră și m-am înalțat spre văzduh. Acolo sus m-am întâlnit cu alte picături mici, transformate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă. „Abia am scos-o din cuptor, Îi spuse acesta, ia, frate, nu te sfii, Îți va folosi la drum...“ Nicanor Întinse mâna și luă lipia, care, Într-adevăr, aburea În palma lui. „Bogdaproste, dădu să spună el, drumețul Însă Își duse degetul arătător la gură, făcându-se semn să tacă. Nicanor Îl privi mai bine. În fața sa se clătina, Îndoindu-se ca un copac prins de furtună, Ippolit. Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apel. Câteodată, mergând pe Broadway astăzi și auzind un telefon sunând Într-un magazin cu ușile deschise, Încerca să găsească, să intuiască, silaba ce s-ar auzi de la moarte. „Alo? A, da, tu ești, În sfârșit.“ „Alo.“ Iar aerul străzii aburea vizibil de plumb și de asemenea de o nuanță de bronz. Dar dacă erau trupuri de New York În viață trecând pe lângă el la fel cum fuseseră odată unele moarte grămezi deasupra lui, dacă exista această mulțime plimbându-se, săltând, târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-a oprit și s-a uitat în sus. Când a trecut de primul vârf, nu mai avea noțiunea timpului. Ar fi putut să fie după-amiază sau seară, ar fi putut să fi trecut deja o zi sau două. Pământul aburea și o pădure deasă se întindea până la următorul deal, care arăta și mai amenințător. Jina știa că pinii aveau s-o ascundă, dar, cu toate astea, s-a îndreptat împleticindu-se către pădurea caldă și plană, fericită că simțea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am făcut ocolul dilarei acum îmi spui că e moartă marți (am deschis ochii pe la 5:13. stăteam pe o piramidă de mere și te priveam. niciodată nu ai fost atât de aproape ni se amestecaseră degetele din tine ieșeau aburi de lumină părul creștea încă se cârlionța prin palmele mele trezește-te îmi spuneai și eu aveam ochii mari mai mari decât toată livada asta plus marea pitică trasă de căluți înaripați. ca și cum prin creier mi-ar fi tropăit tot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai eu am rămas răgușită Între cruce și răscruce Aburind fereastra de popas Aceste semne luate din aluatul celest Vor da rotundă formă de iubire pâinii Iar din aripile migratoare Vor face lectura creației Cuvintele urmăresc mersul cadențat Pe scările auzului Cei atenți devin uzurpatorii de serviciu Ai seninului transmis
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pumn sau pe picior toată forța pe care reușeam să o adun, imaginându-mi că am în față un adversar de temut. Nu știu când treceau două, trei ore. Eram transpirat și doar fața îmi era rece. Din mine ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În acele momente se născuse din nou doar pentru a lua parte la o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de mult timp și nici Mureșul care aburea lenevind sub cruste de gheață. M-am oprit o clipă să privesc împrejur. Eram singuri în parc... doar urmele noastre și-un chef nebun de distracții. Îmi țineam respirația și-am deschis brațele să pun o linie între cer și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care mă scăldam. În fața ochilor îmi veneau imagini cu tata aruncând cu banii în muzicanți ca să-i cânte nu știu ce melodie la modă, o terasă, o masă lângă care așteptau cuminți, în frapieră, două sticle de vin vechi, mici și cârnați aburind pe farfurii de carton și eu milogindu-mă să îmi dea trei lei să mi pot cumpăra un baton de ciocolată pe care să-l împart cu fratele meu. Am salivat toată ziua cu ochii pe acea tavă plină cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
coada ochiului. Înțepenise de parcă-l lipise cineva de scaun. O voce ca de copil, acompaniată la chitară, cînta o melodie suavă: Ce bine ! Ce bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma. Aveam impresia că vrea să spună ceva. Nori plumburii se adunaseră undeva dincolo de calea ferată. Locul din mașină părea atît de strîmt, Încît n-aveai nici măcar cum să te miști. Îi auzeam parcă bătăile inimii reverberînd În propiu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a lungul pereților. Soția mea s-a sprijinit cu ambele mini de brațele fotoliului, stînd cu spatele la draperie. S-a uitat la mine și a zîmbit cam ciudat. În asemenea momente Îi indiviez pe cei care poartă ochelari, pentru că aceștia se aburesc și astfel mai cîștigi timp bătîndu-ți capul cu ei ca să-i ștergi și să-i așezi la loc. Neavînd așa ceva, am luat-o, aparent nepăsător și tăcut, spre canapea. M-am așezat În colțul dinspre ușă. Un arc gemu sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca o bucată de sticlă fărîmițată? Oare este chiar atît de insuportabilă lumea aceasta, Încît trebuie să Încerci să evadezi tot timpul ca să poți suporta viața? — L-am văzut. Tashiro mă privea neliniștit, dintr-o parte. Ochelarii Începuseră să se aburească pe cînd mă uitam la el. Era prea cald În mașină. Simțeam că mă cuprinde amețeala pe măsură ce tensiunea Îmi părăsea obrajii amorțiți de frig. Cu siguranță că cele două sticle și jumătate de bere pe care le-am băut Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]