884 matches
-
de aripi, lîngă trunchiuri ciupercile își schimbau pălăriile între ele, izvoare rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea Albastră...nu fusesem niciodată acolo... de capul meu!...îmi promisese cineva să mă ducă... de undeva îmi abureau ochelarii un cîntec... o harfă?... melodios, încrezător, salvator... cine își înfipsese strunele lungi în sufletul meu?...oricum, merita să fiu atent, politicos cu zînele, cu elfii, cu ielele...și-n răstimpuri aerul căpăta o lichiditate magnetică ... particule de aur clipocind
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan Nenițescu se afla ghemuit într-o latură a canapelei din piele verde, decolorată
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
sau numai confuză și de o presă fără nici o răspundere morală și fără nici o licărire sufletească, privirea doamnei Ioana Pârvulescu aruncată asupra Bucureștilor, asupra acestui oraș în care marile avînturi au îngenunchiat, iar aerul nesănătos ne înăbușă plămînii și ne aburește vederea, pare a mai înviora puțin zările întunecate în plină zi ale spiritului românesc care a abdicat atît de ușor în fața tuturor rătăcirilor de împrumut. Brașoveancă prin naștere și prin educație, dînsa își păstrează cu cinste ordinea în gîndire și
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
meu cînd lumina pleca ei uite că mă încăpățînez să nu arunc portretul lui Bismark la coș și nici poza charlottei cu mustață ce amar e creionul chimic pe limbă hei hei ulanii mei husarii mei cînd sticla ochiului se aburește e semn că noaptea a fost scurtă și ursul hibernează în containăr eu n-am amitirile voastre spunea cocostîrcul aterizat pe coșul cu rufe murdare am fost circumcis de un spațiu anume enormitate tu dureros de dulce și la 9
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
rup în vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri se revarsă în degete domnule Bach, chipul tău tăcut și albit de vreme senin plutește estimp peste străzile înfremătate de o primăvară străină
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
privind cinematoul bucureștean, comparând cu ce vedeam de pe terasa lui Rieber, pe Unter den Linden; îmi amintesc cum damele îmi făceau cu ochiul trecând în echipaje, cum le răspundeam înclinând capul. Și aici multă vânzoleală. Privesc până când ochii mi se aburesc cu vedenii și amintiri, pregătiți s-o admire în cortegiu pe dantelata mea Hortense fluturându-și din auto pălăria cu pene albe. Acum, spre seară, simt nevoia să sintetizez anul scurs. Un an de solitudine, în fond, fiindcă desprinderea mea
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea? Era un înger ce mă dojenea. Aoreola i se aburise și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența-mi frîntă-n catifea?...
Întîmplare... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7803_a_9128]
-
cu tăblii îmbrăcat în dantelă, Lumea vie a vieților mele (în lumina multiplă a spartei oglinzi) Inima mea în penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg. Si pare fierbinte Sub razele reci. Mîna îmi îngheață. Cînd o cuprind Mi se aburește răsuflarea. Stalactite la marginea cîmpiei Valuri de gheață Ghețari Si eu implorînd Piatra fierbinte în razele reci ale lunii Cu chiciura în gene Cu gura lipită de cenușiul înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
cu verișorii Ștefan Dimitriu Porumbelul vestitor sau de ce iubim America lor, Pompilian și Maura, fie acasă la ei, fie „în deplasare“, într-o localitate din împrejurimi unde se stabilise Danusia. Îmi adusese fotografii de la to(i. Privindu-le, mi se aburiseră puțin ochii, dar n-am lăsat să se vadă. Domnul Guta înțelesese emoția mea și, o vreme, luase pe contul său conversația. - Dragul meu - îi spusese el - suntem foarte bucuroși de vizita dumitale, ca oaspete venit din cea mai puternică
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
ana, Elena Badea Primirea de care a avut parte Adrian Năstase la Congresul PSD i-a provocat fostului premier o emoție extraordinară "care i-a aburit privirea", după cum însuși a recunoscut acesta, duminică, pe blogul personal. Fără a dori deocamdată să comenteze "mesajele, discursurile, alegerile" de la Congres, Adrian Năstase a explicat și ceea ce i s-a părut "ireal" la întrunirea de la Sala Palatului. "Congresul PSD a
Ce i s-a părut ireal lui Adrian Năstase la Congresul PSD by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38074_a_39399]
-
fie prezentat cineva. Știu să “ascult” aplauzele din sală. În momentul în care însă, întorcându-mă spre sală, am văzut cum se ridica în picioare, în valuri, cei 5000 de colegi, pentru a mă aplauda, am simțit că mi se aburește privirea și am simțit cum o mare căldură mă cuprinde...", a mărturisit Adrian Năstase.
Ce i s-a părut ireal lui Adrian Năstase la Congresul PSD by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38074_a_39399]
-
și va purta cu sine tot ceea ce e bun și ceea ce e rău în această lume". Dramaturgia românească postbelică, dar și producțiile ei post-decembriste, merită o recitire, din perspectiva exigențelor noastre de azi, fără ca noxele de atunci să ne mai aburească lentilele critice. Deocamdată ceea ce avem sînt recapitulări a ceea ce s-a zis deja. Romulus Diaconescu - Condiția umană în dramaturgia postbelică. Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2001, 292 pag.
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
săpun Fiecare fir de nisip din Bisericile Creștine pictate și cioplite în stîncă la Goreme se mișca în alt sens Simțurile au fost hărăzite pentru a înregistra dezacorduri provocate cu disperarea florii de tei Cerul era mai aproape decît firimitura Abureau în nenoroc ca-n mătăsuri de sfîrșit și început Iubirea pe care o doriseră o viață zăcea în miezul omătului Cînd miraje revărsate din Palatul Topkapî fremătau mirese fără miri între coperți de vocale-mpușcate printr-o mare convinsă de lună
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
un alt profil decât cel contractat. Deși a solicitat schimbarea profilului sau diminuarea facturii cu diferența de preț, până la data controlului din partea O.J.P.C. Timiș, reclamația nu a fost soluționată. Un alt consumator a reclamat că geamurile comandate transpiră și aburesc, iar geamul montat la balcon nu se închide. La control nu s-a prezentat agrementul tehnic pentru activitatea de producție a tâmplăriei PVC. Unitatea nu are proceduri pentru diagnosticare și remediere a defectului. S-a impus soluționarea reclamațiilor și s-
Agenda2003-52-03-comert () [Corola-journal/Journalistic/281867_a_283196]
-
Pe de altă parte, Cezar Ouatu, a afirmat că, deși "Angela este în compania multor bărbați superbi prin natura meseriei" lor, asta nu împiedică să existe o "afinitate" atât artistică, cât și personală între ei doi. "Eu nu vreau să aburesc, dar nu ai cum, fără iubire, să stai pe scenă cu un artist," a spus contratenorul când a fost întrebat dacă este îndrăgostit de Angela. Reprezentantul României la Eurovision cunoaște toate speculațiile legate de povestea lor, însă nu dă atenție
Angela Gheorghiu şi Cezar Ouatu recunosc că formează un cuplu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72258_a_73583]
-
M-am dus la mare și în trei luni am scris Îngerul de gips") * La Focșani apare, din ianuarie, un nou mensual de cultură și civilizație: Oglinda literară. Salutînd-o cordial și urîndu-i ani mulți și o față neaburită de ce se aburesc deobicei revistele de la noi. Cronicarul își declară cu sinceritate și cu sentiment de invidie: pentru titlul rubricii dlui Virgil Panait: O scrisoare pierdută. Bănuim despre ce va fi vorba în ea. Deocamdată, dl. Panait îi aduce lui Caragiale, în introducerea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
și-i privit. Sînt nesfîrșite și elementare Și strașnic împlinesc cuvîntul vechi De a spori natura, în perechi Nesățioase, treze și fatale. Această lume vană și incertă O prelungesc în mreaja lor alertă, Și vezi spre seară cum le-a aburit Suflarea unui om ce n-a murit. Cristalul ne pîndește. Între patru Pereți de-alcov oglinda de apare, Nu-s singur. Mai e unul. Duplicare. Reflex ce iscă-n zori un tainic teatru. Se-ntîmplă tot, nimic nu ne-amintim În
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme.// sînt veseli guarzii. căni aburesc/ pe tăblii de mahon lustruite de coate/ degajă/ o disforie ușoară. endemica.// parcă-i împunge dracul în coaste. șuiera/ pe lînga urechi o ghiulea, o sudalma/ plescăind că o palmă pe ceafa aproapelui/ și ăla se apără slobozind cîteva salve
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
volum o tendință generală a literaturii contemporane, de a vira mai degrabă spre un tip de scriitură dominat de violență, de limbaj și de situație, cinism, patologie și grotesc. Puține dintre textele antologiei mai aveau aura interioarelor rusești cu samovare aburind sau intensitatea psihologică a dialogurilor care camuflează drame domestice, din proza lui Tolstoi sau Cehov. Nu întâmplător, acesta din urmă este unul dintre modelele literare ale lui Mihail Șișkin. Deși avertizat că autorul Scrisorarului (Editura Curtea Veche, 2012) se revendică
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la ceasul/ cînd aburi ca sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși, oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
asociere cu termeni din sfera pozitivului, glumeață („Londra ne-a primit cu un soare suspect de frumos chiar și pentru băștinași”, life.hotnews.ro) sau insinuantă („se poartă suspect de frumos cu tine; de fapt se preface, vrea să te aburească”, forum.softpedia.com). Din păcate, construcția apare și în prospecte turistice - „plecând de la numele insulei și terminând cu apusul suspicios de frumos, ai senzația că nu mai ești în Grecia, ci pe un tărâm îndepărtat al viselor” (turismpedia.ro), în
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
o simți tainic. Nu te sufocă, nu te aruncă în clișee, în false disperări. Poți înnebuni ușor și de-adevăratelea. E pe muchie de cuțit. O știu toți. Și cum miroase! A tămîie, a lemn, a cărbune, a brad, a aburi de ploaie... Regizorul acesta, Yuri Kordonski, nu obosește pe durata construirii spectacolului. Imaginația nu se epuizează după o jumătate de oră. Descoperă tot timpul ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
și pe acela al vechii cârciumi vestite a lui Tache Paranghilopulos unde se petrecuse teribila istorie a unui bandit din vechime pre numele său Ostafie cel negru, teroarea orașului. Totul povestit ca dealtminteri și în celelalte narațiuni, pe un ton aburit de ironie, de umor. Remarcabilă este bucata În mijlocul verii. Aici proza poetică și alegorică, amintind cumva de Vasile Voiculescu cel din ultimile sale proze, are în prim-plan o legendă foarte veche dintr-un sat unde frumoasa fată a unui
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
nu ți-s tovarăș, Ci sunt cavalerul Fecioarei. Oșteanul țărilor cerești. Eu... (1921) Konstantin BOLȘAKOV (1895-1938) * * * Cu coșuri de fabrici din funingine de cărbuni Pe genele mele tristețea negrului urșinic Văzul înrăirii lor cârpește indolent, În cerul gri hârcâind supărat. Aburi turmentându-se, sfărâmând uși putregăioase, Încleștară albi-surii bicepși de oțel, Giuvaiergii ceasuri montând minuțios. A fabricii înmiit-vorbitoare voci risipiți-vă. Clipind, se fâstâci la poartă electricitatea, Oboseala cu ziua sură cochetându-și-o, Zile și nopți întregi audiența la majestatea
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
romanul trece, fragmentar, prin paginile Adevărului literar și artistic și, câțiva ani mai târziu, în vara lui 1936, în foileton, prin Le Temps (în traducerea Bellei Nortines). Așadar, umblă în bătaia veștilor. În fond, ceea ce desparte, cred, această oglindă bine aburită de receptări felurite, a romanului, de balada de la care zice-se că ar porni, e tocmai tratamentul diferit al veștii. Ciobanul din Miorița o refuză. Nu-i face trebuință. Vitoria, dimpotrivă, își construiește toată strategia pe ceea ce vine spre ea
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]