616 matches
-
dar mâna de pe frunte nu m-a lăsat. Mai stai în pat până am să-ți aduc puțin lapte călduț. Pe urmă ne-om mai tălmăci noi... În scurtă vreme, bătrânul s-a întors cu o ulcică plină cu lapte aburind. Bea, să mai capeți puteri, că după o noapte așa de zbuciumată îi ca și cum ai fi tras la sapă. Am urmat îndemnul bătrânului.Încet-încet puterile au început să picure în mădularele mele ca argintul viu...Simțeam că îmi recapăt vlaga
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a întrerupt pe neașteptate și a rostit, ca un fel de scuză: Decât aș vorbi atâta, mai bine aș aduce ceva de mâncare. Ultimele vorbe le spunea pe când era deja în chilioara lui. S-a întors repede cu o mămăliguță aburindă răsturnată pe un fund de lemn, iar alături se afla o strachină cu brânză. Mănâncă! Vreau să te înzdrăvenești, ca să putem colinda pădurile iestea, care parcă abia așteaptă să audă glas de om... Am mâncat pe îndelete. Apoi, după o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acesta era exact numărul de barbari care invadaseră inițial orașul nu părea să aibă vreun sens simbolic. Această posibilitate îl fiicu sardonic. Nu simbolurile, ci săbiile vorbeau limbajul victoriei. Pe măsură ce trecea după-amiaza, atacul linnean se manifesta peste tot. Cutia, încă aburindă, a fost expediată din palat pe la trei. Din moment ce nu exista un pericol imediat, Czinczar trimise un mesager la Meewan. La trei jumătate Meewan veni rânjind cu gura până la urechi. Era urmat de sclavul linnean care purta lectica. În scaun, legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
marcau viața și lumina și dimineața, se simțea prezența uriașă și inevitabilă a războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se mișca, În tot ceea ce era neclintit, În roșul viu al unui zid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era valabilă și pentru cea de a patra încăpere, care avea aspectul unei bucătării, dotată cu ceva ce semăna cu o plită pentru gătit; și o masă mică, având un scaun alături pe care Vocea Unu așezase deja un vas aburind ce conținea o supă verde-maronie. Mai erau și alte obiecte, inclusiv rafturi și sertare. Dar scopul pentru care fusese pusă supa era atât de evident, încât, când Onda îi arătă un scaun pe care să stea, în fața vasului, se execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ferestrei, vreo treizeci de metri. Servitorii circulau, iar mai mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre Ashargin-Gosseyn. - Așează-te acolo. Indică unul din cele trei scaune. Nu-l surprinse pe Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
puțin, uite, ți-am pregătit o supă. Camera noastră, se gândi Gosseyn. Voia să abordeze această problemă cu cât mai multă delicatețe. O văzu cum ieșea din cameră. Reveni cu o tavă pe care se afla un castron cu supă aburindă. Era atât de drăguță, de amabilă, de inimoasă în relația lor încât se hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ferestrei, vreo treizeci de metri. Servitorii circulau, iar mai mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre Ashargin-Gosseyn. - Așează-te acolo. Indică unul din cele trei scaune. Nu-l surprinse pe Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
puțin, uite, ți-am pregătit o supă. Camera noastră, se gândi Gosseyn. Voia să abordeze această problemă cu cât mai multă delicatețe. O văzu cum ieșea din cameră. Reveni cu o tavă pe care se afla un castron cu supă aburindă. Era atât de drăguță, de amabilă, de inimoasă în relația lor încât se hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Mama a pus cămășile și batistele la fiert, într-un cazan cu scrobeală, între timp au mâncat, apoi Nicu s-a oferit să scoată el albia și să-ntindă rufele pe sârmă. Îi plăcea că, de cum le-ntindea, moi și aburinde, ele se întăreau de la ger și se lipeau, de parcă erau de piatră și, dacă voiai să le desprinzi, scârțiau ca ușile neunse. N-avea răbdare să stea locului și-i spuse maică-sii că o să meargă la Jacques, să-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bâlbâit Matt, ca și cum ar fi fost Împovărat de un adevăr neplăcut pe care era pe cale să-l mărturisească. Miroși nemaipomenit... E ceva neobișnuit și exotic... Ca... — Ca ce? a Întrebat Armanoush pălind pe când i se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde cu manti. Matt Hassinger a cuprins-o cu brațul și a șoptit: — Fisticul... Da, miroși Întocmai ca fisticul. La unsprezece și un sfert, Armanoush a pescuit un mănunchi de chei ca să deschidă nenumăratele lacăte de la ușa bunicii Shushan, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
minunantă, a spus ea radiind. Astea sunt felurile mele preferate. Văd că ați făcut humus, baba ganoush, yalanci sarma... și ia te uită, ați copt churek! — Aaa, vorbești turca? a exclamat mătușa Banu uluită, pe când se Întorcea cu o oală aburindă În mâini și cu Sultan al Cincilea ținându-se Încă după ea. Armanoush a dat din cap pe jumătate serioasă, pe jumătate amuzată, de parcă i-ar fi părut rău să dezamăgească atâtea așteptări. — Nu, nu, din păcate nu vorbesc limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alarmate spre ușa Întredeschisă a balconului, părea agitată, ca cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că stau Întinsă În patul uriaș, cu ușile duble de sticlă deschise larg, În vreme ce o rază de soare se strecoară Înăuntru, scăldînd tava așezată pe pat, plină vîrf cu cornuri proaspete și fiebinți, pain au chocolat și café au lait aburindă. Așa că, după umila mea părere, am dreptul să fiu enervată, avînd În vedere că, din clipa În care pășim În dormitorul principal, e clar ca lumina zilei că Linda și Michael n-au nici o intenție să se mute ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu gura larg deschisă și ochii strînși. Încerc să-l liniștesc, să-i Îmbrățișez trupușorul printre fire și cadre metalice, izbucnind În plîns și rîs de ușurare. S-a trezit. Trăiește. Dan intră În grabă, cu o cana de cafea aburindă În mînă, pe care o lasă imediat pe masă și vine lîngă mine, clătinînd din cap neîncrezător, apoi izbucnește În plîns. — Nu credeam că o să trezească vreodată, spune el, suspinînd În cerceafurile de pe pat și strîngînd mînuța lui Tom. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
erai copil, comentă Ryan. Asta ar explica acel val enorm și senzația că ești Înghițită. - Mi-aș aminti. Sau poate că familia mea mi-ar fi spus-o... cel puțin așa cred, adăugă ea, vîrÎndu-și iarăși nasul În ceașca aburindă. Cum putea ea pretinde că știe ce-ar fi zis sau ce-ar fi făcut o familie pe care nu mai izbutea s-o Înțeleagă? Scriitorul păru că citește În ea ca Într-o carte deschisă - Cu toții avem zone Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
orbește. Când pruncii Începeau să ne Înghețe și abia mai răsuflau, ne repezeam degrabă să doborâm vreun animal din acela care nu era nici pește, nici porc și nici urs - Îi despicam burta și ne Îngropam copilașii În seul lui aburind, doar-doar le-ar veni culoarea la loc În obraji. Câți dintre ai noștri au pierit? Exact câți au trebuit pentru ca tu să afli povestea călătoriei lui Krog. Exact câți au trebuit pentru ca, Într-o bună zi, să vedem din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici s-ar fi bătut în burta lui pe când aștepta ora cinei, și apoi erau o sută de pisici, în vreme ce farfuriile aburinde erau de-acum pe masă, iar Monseniorul spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Fairbourne, a mugit Hugo în timp ce asistenta Harris și-a ridicat valiza, a deschis ușa și a dispărut în noapte. Capitolul 11tc "Capitolul 11" —Crăciun fericit tuturor! Jake a așezat pe masă un castron mare de plastic cu varză de Bruxelles aburindă. Cele trei persoane așezate la masă au schimbat între ele priviri chinuite. În aer plutea o atmosferă stranie, dar care nu era generată, așa cum se temuse Alice, de cadouri. Acestea nu fuseseră încă despachetate. Subiectul dezbătut acum era că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ești Fata? unde ești?” El își aminti cum Vasilica făcea ”Pelincele Domnului”, cu julfă multă și cu miere... mânca până ce nu mai putea. - Tare bune mai erau!... își zise el. Masa era încărcată cu: chișcă, sărmăluțe în foi de viță, aburind, cârnați, curcan la cuptor, cozonaci rumeni, plăcinte ”poale’n brâu” cu brânză de oi, învârtită și câte și mai câte bunătăți, așa cum numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru rațe. Nimic altceva și asta doar o dată pe zi. În scurtă vreme foamea a devenit chinuitoare, dominantă, noaptea se transforma Într-o sarabandă de vise cu tot felul de platouri apetisant aranjate, cu mâncăruri suculente și cu pâine caldă, aburindă, binecuvântata pâine de care nu aveam să mă mai satur În lungi ani de zile. Eram atât de slăbită că, atunci când mă ridicam de pe scânduri (căci pat nu era În celulă), mă clătinam și vedeam negru În fața ochilor: bare late
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
importanță, Încât mă pufnește râsul. Un băiețel răz- gâiat care Îmi arată colecția sa de mașinuțe. Jacqueline poartă astă-seară o bluză bleu care Îi dă un aer diafan. Cu mișcări agile și Îndemânatice scoate dintr-o oală uriașă trei homari aburinzi pe care Îi așază pe farfurii, alături de câte un cartof copt, cu unt și o lingură de soté de legume. Fiecare mișcare a ei alunecă lin În următoarea, conferindu-i un aer de panteră. — Haideți că se răcește, ne Îmbie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
părul lung, alb, Împroșcând cu apă peste tot În jur, astfel Încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva În capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac În Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii, aproape trecute, care răs- pândeau un parfum intens. — Nu puciai să faci apa o țâră mai caldă, tu, marilenă ? spuse bătrânul. — E numai bună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tata fărĂ să se uite la mine. Vezi că este pită caldă, o fost adus-o lelea melintia adineaori. ia-ți cu slană și șieapă roșie, dacă vrei. m-am așezat la masă și am rupt o bucată de pâine aburindă. Sora mea continua să trebăluiască prin bucătĂrie. — Îi bună ? m-a Întrebat tata, privindu-mă cu jind. Eu nu poci mânca, n-am cu șe, spuse el ridicând maieul și arătându-mi un fel de gaură În stomac. Am pus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]