622 matches
-
minunantă, a spus ea radiind. Astea sunt felurile mele preferate. Văd că ați făcut humus, baba ganoush, yalanci sarma... și ia te uită, ați copt churek! — Aaa, vorbești turca? a exclamat mătușa Banu uluită, pe când se Întorcea cu o oală aburindă În mâini și cu Sultan al Cincilea ținându-se Încă după ea. Armanoush a dat din cap pe jumătate serioasă, pe jumătate amuzată, de parcă i-ar fi părut rău să dezamăgească atâtea așteptări. — Nu, nu, din păcate nu vorbesc limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alarmate spre ușa Întredeschisă a balconului, părea agitată, ca cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în fața chioșcului de ziare (ceea ce nu-l împiedică pe X să-și extragă ziarul care-l interesează dintr-un teanc încă neatins și să lase trei mici monede identice deasupra). nimeni în cafeneaua centrală, doar patru, cinci cești de cafea aburind pe tejghea și alte cîteva, sparte, la intrare. în fața florăriei, furgoneta care aduce flori, pe jumătate descărcată. La colțul străzii, camionul frigorific pe care X ar fi trebuit să-l audă trecînd la șapte fără un sfert fix. toate mașinile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
au rămas în cada plină cu apă rece. se privesc drept în ochi și te așteaptă cu un zîmbet suav. La bucătărie au mai rămas trei femei nemișcate, așezate pe scaune, în jurul mesei. au în față trei cești de cafea aburindă. în sufragerie, așezate pe fotolii și pe canapea, alte cinci sau șase femei. ele formează un grup care se uită de zile în șir, fără să clipească, la televizor. Le-ai pus o casetă video, un film care rulează în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt, a buzei rupte de nepricepere, a căzăturii din șa, a șfichiului rupînd din pielea aburindă. Și după aceea, totul se liniștește ca prin farmec, ajung doar cîțiva pași făcuți într-o clipă de înțelegere, de cele mai multe ori nimerită nu aflată. Și el nimerise cu raportul său despre prințul Pangratty în acei "moment de înțelegere" în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de argint vechi, frecat cu îndîrjire. Oare K.F. l-o fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea mult și încurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destul de serios. Remediul imbatabil al bunicii mele era une tasse de tisane: băutura fierbinte în care se amestecă frunze de tei și puțină miere pe care o numim cu toții, superior și neglijent, "ceai". Însoțită sau nu de o aspirină, ceașca aburindă nu lipsea aproape niciodată de pe noptiera convalescentului ochelarist și slăbănog. Vingt ans après, mă găsesc în miraculosul arhipelag nipon, unde simpla înghițire a lichidului fierbinte devine o tehnică subîntinsă deopotrivă de estetică și de etică și codificată sub titulatura de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bonito, chiar și inimă de rechin. Nimic nu pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe două căpșuni mari și coapte, care escortează, ca un cuplu de paji fideli, trupul pântecos și aburind al unei dihănii oceanice necunoscute. Tot acest ceremonial gastronomic poate fi experimentat în aproape orice loc de pe coasta de est a Japoniei, însă niciunde el nu are, parcă, strălucirea calmă degajată de "Perla cea Verde", cum a numit Oshima un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
elegantă cutie de lac, se găsesc straturi de nori (alge uscate), în care se învelesc bucățelele de daikon, în chip de sandvișuri autohtone. Câteva minute mai târziu, o femeie mult mai tânără, fata celei dintâi, ne aduce ocha (ceai verde) aburind, împreună cu mochi (găluște de orez). "De unde atâta căldură la acești oameni?" mă întreb, în timp ce rostesc, pentru a treia sau a patra oară, singurele cuvinte pe care le stăpânesc cu siguranță în japoneză: "Totemo oishii desu. Arigato gozaimasu" (E foarte delicios
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Fiecare minunat și trist în felul său, avorton al testelor maestrului și ale fiului sau, sensei secund, cum îl numeam eu în glumă, care tocmai experimenta noi tehnici de producere a unor culori speciale, marca Nanatsumori. Noi încă aduceam vase aburind îmbietor, pe când bărbații se apucaseră deja să mănânce, vorbind și râzând tare, nepăsători. "Ce neciopliți" schimbam priviri cu Reiko, iar ea, cu demnitatea trufașă a unei regine exilate, părea ca răspunde "ce vrei, suntem la țară aici, foarte la țară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală pentru moderație. În România și în restul Europei, ca să nu mai vorbim de America, toată lumea m-ar considera zvelt, ba chiar puțin prea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tornade de frunze și de insecte moarte, care apoi se Învîrteau iar pe cărări, mînate de curentul făcut de avioanele Mustang dispărute. Cele două parașute cădeau spre movilele funerare. Deja, un pluton de soldați japonezi Într-un camion cu radiatorul aburind, se grăbeau de-a lungul șoselei de perimetru ca să-i omoare pe aviatori. Jim șterse praful de pe manualul de latină și așteptă Împușcăturile. Aura de lumină ce apăruse din avionul Mustang care ardea plutea Încă peste golfulețe și orezării. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai alesese și cu povestea unei iubiri nefericite pentru Maria, fiica mătușii. Simple zvonuri, ziceau unii. Însă cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe umeri. Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași bucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai puțin... elaborate. „Nu știam, doctore, că poate fi așa de... Mă rușinez grozav să spui, zău!” După care a tresărit speriată și m-a rugat cu cerul și pământul să nu „scap” nimănui despre aniversare. La despărțire, rumenită și aburindă, jimbla mi-a șoptit că n-ar putea să iasă neobservată din casa armeanului decât peste o săptămână, după ce dumnealor, stăpânii, vor pleca acolo, la pădure. PAGINĂ NOUĂ 24 Mariam fredona ușor. Se sculase devreme. Culesese câteva flori din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încheiaseră, părțile fiind de acord asupra condițiilor finale ale tratatului și stabilind deja data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
merg căutările și În zece, maximum douăzeci de minute vin și eu. Ar trebui să Își dea drumul la vorbă până atunci. Watson se ridică câteva clipe, aruncă o ultimă privire pofticioasă către feliile groase de budincă și crema galbenă aburindă și apoi porni să-i facă viața lui Duncan Nicholson și mai nefericită. Logan primi un scurt raport de la ofițerul administrator În sala de conferințe: echipele de căutare nu descoperiseră nimic, iar interogatoriile din ușă În ușă nu avuseseră nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se Întoarse cu fața și rânji la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum v-ați amenajat aici. Își roti mâna În jur pentru a indica zona Înghesuită și aburindă a recepției, cu vizitatorii ei uzi și cu ferestrele aburite. — Numele meu este McRae. Nu „Laz“. Colin Miller Îi făcu cu ochiul. — A, da, știu. Am făcut și io niște cercetări de ieri de când ne-am văzut la budă. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doamna Henderson pe fotolii asortate, pline și ele de gâlme, cu ofițerul de legătură cu familia În picioare lângă ea, scoțând sunete de consolare, cu o mână pe umărul doamnei Henderson. Logan făcuse o oală mare de ceai, care stătea aburind pe măsuța de cafea acoperită cu reviste Cosmopolitan. Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îndreaptă spre centrul orașului. Gerald Cleaver era liber. Înapoi la sediul poliției, Logan se alăturase unui șir lung de polițiști și polițiste cărora le curgea nasul și strănutau. În fața rândului, personalul de la cantină punea În castroane polonice de supă scoțiană aburindă. De lângă tacâmuri unde stătea, șeful poliției le strângea tuturor mâinile și le spunea ce treabă bună făcuseră Împiedicând problemele să apară. Logan acceptă supa și strângerea de mână cu același entuziasm, apoi se Înghesui la o masă de lângă fereastra aburită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî bucla de la capătul parului pe care-l avea către masa gri aburindă și se apropie Încetișor. Dacă reușeau să-l prindă cât era Încă adormit, poate nu va fi cazul să fie nimeni mușcat. Dat fiind că toți de acolo erau atenți la cursă, se furișă din ce În ce mai aproape, până bucla ajunse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-a întâmplat peste noapte a fost aevea sau doar un vis... Privirea mea curioasă a scos la iveală câteva amănunte: o oală de lut cu flori proaspete din grădiniță parcă nu erau aseară pe masă, iar ulcica cu lapte aburind alături de feliile de cozonac nu aveau de unde să vină decât... M-am ridicat în capul oaselor și nu știu ce m-a împins să merg la fereastră... Tocmai atunci se pierdea dincolo de zaplazul chiliei bătrânului o umbră mlădie... Într-un târziu, am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dată, de pe prichiciul sobei îmi zâmbea ștergarul înflorat așezat peste paner. În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu lichior de zmeură “descântat” de bătrân. Îl bănuiam după culoare. Când m-am întors, bătrânul mă aștepta așezat pe iarbă. I-am prezentat panerul cu gesturi rituale. Zâmbindu-mi, a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]