803 matches
-
noteze lipsurile care mai sunt pentru a da ordinele necesare ca să fie remediate. Filozoful chinez Lao Tse spunea: Conducătorii sunt cei mai buni atunci când poporul abia știe de existența lor. Nu sunt atât de buni când poporul ascultă și-i aclamă. Cei mai răi sunt când poporul îi disprețuiește. Dacă nu onorezi poporul, nici el nu te va onora pe tine. Însă despre bunii conducători, care vorbesc puțin după ce și-au îndeplinit și atins scopurile, poporul va spune: «Le-am realizat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Se arată că este adultă, altfel spus pregătită să-și asume comportamentul propriu femeilor. Or, a arăta ceva în chip ritualic, fie că e vorba de un semn, un obiect sau un animal, înseamnă a declara o prezență sacră, a aclama miracolul unei hierofanii; cf. M. Eliade, Religions australiennes, p. 120, pentru alte exemple, vezi Naissances mysiiques, pp. 96 sq. Experiența exaltantă a cuvântului ca forță magico-religioasă a dus adesea la certitudinea că limbajul este capabil să asigure rezultatele obținute prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de "Dorada isla Cuba o Fernandina" aurita insulă Cuba sau Fernandina. De reținut că, spre sfârșitul secolului al XVII-lea, "Fernandina" dispăruse, fiind folosită doar Cuba! Întoarcerea din prima călătorie, la 15 martie 1493, a fost un triumf, Amiralul fiind aclamat pe întreg drumul de la Sevilla la Barcelona, unde a fost primit de suverani. În atare condiții propice, s-a dispus organizarea celei de a doua călătorii. Avea să se realizeze, în perioada 25 septembrie 1493 11 iunie 1496, cu 17
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
spaniole din Rio de la Plata și în august 1578, cu 3 nave, străbate strâmtoarea Magellan, atacând portul Valparaiso. Fă-când ocolul Africii, ajunge în septembrie 1580 în Anglia, cu o bogată încărcătură de aur, argint, pietre prețioase și mirodenii. A fost aclamat ca primul englez care a făcut ocolul lumii, fiind înnobilat, numit viceamiral, ales primar la Plymouth și membru al Parlamentului. Nu se cunoaște să fi atacat vreodată Cuba, a amenințat Insula, a blocat portul, dar n-a atacat Havana. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la 5 dimineața și pe cont propriu la locurile de întâlnire" pentru apelul secretarilor de partid"! Când a început defilarea, care a durat doar două ore, am remarcat că miile de oameni nu purtau nici un portret al "conducerii" și nu aclamau numele nici al lui Fidel, nici al lui Raul, Lenin... Aveau doar steaguri ale Cubei și steaguri roșii și pancarte cu numele colectivului care trecea prin fața tribunei oficiale, prezentat și de stațiile de difuzare, fiecare grup cu profilul și succesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dintodeauna, dar nu le făcuse publice, căci nu erau pe „gustul“ vremurilor, și a produs senzație: primea din toate părțile numai laude, era numit scriitor total, a fost premiat de Uniunea Scriitorilor, a fost primit în Academie, lumea literară îl aclama, mai ales tinerii vedeau în el un lider adevărat, un model, nu doar intelectual, ci și moral. Nu se știe cum s-a răspândit vestea că în timpul studenției avusese de suferit din cauza Securității și asta i-a creat o aureolă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care a fost făcut într-o tabără militară și care a fost un sacrilegiu, îl condamn anatemei, așa încît nimeni să nu-și mai amintească de el și vă rog pe voi toți să faceți același lucru." Ș toți au aclamat: "Așa să fie, așa să fie". Aceste circumstanțe atît de triste au putut obține de la Pascal așa ceva, dar este cu siguranță, dacă nu greșesc, un nimic în comparație cu numirea regală cedată principilor patru secole mai tîrziu. 248 ...judicante veram non esse
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
orice repetiție și, În loc să iasă din scenă, s-a aruncat În sughițuri nestăpânite peste trupul impozant al sopranei, anulând total imaginea pe care Încercasem s-o creăm. Efectul produs era pur melodramatic - exact ceea ce dorisem să evit. Publicul l-a aclamat, dar eu am rămas dezamăgit de Întorsătura neașteptată a colaborării noastre, până atunci foarte deschisă și bazată pe Încredere reciprocă. „Am Încercat, dar n-am putut să mă despart de ea“, mi-a spus Neil. „Ce-ar fi spus spectatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lume și atâtea fețe simandicoase acolo, în sala „Dinamo” - nu mai știu. Dimineața, lucrările, ca să zic așa, s-au desfășurat fără incidente. Singurul fapt notabil a fost poate acela că, atunci când întreaga sală s-a ridicat în picioare ca să-l aclame pe Gheorgiu-Dej, eu și colegul și prietenul meu Gh. Udr., punându-ne de acord din priviri, am continuat să stăm liniștiți pe scaunele noastre. De aplaudat, am aplaudat, dar nu ne-am ridicat în picioare. Și în ce mod aplaudam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
patima unei retorici să-mi fie cu iertare diletante. Dar, să reținem, oricum, intenția înălțătoare, în acel context dat, al atâtor români aflați departe de țară, ce simțeau nevoia acută (mult mai mult decât cei din țară) de a-și aclama cu patos, înainte de orice altă considerație, valorile perene ale națiunii. AVATARURILE EDITORULUI (Aurelia Rusu) Se instituise de-a lungul anilor, în editurile noastre (de Stat, altele nu existau), o profesiune mai specială, aceea de editor. S-au format astfel oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ființă umană are dreptul la existență, iar pentru a trăi, ea trebuie să aibă de mâncare, un acoperiș, medicamente, să-și dea copiii la școală ș.a.; după aceea, își pune problema dacă are dreptul la opinie, la întruniri publice, poate aclama ori înjura ș.a. Este evident că dobândirea drepturilor civile și politice ajută la dobândirea celor economice și sociale, dar condiția sine qua non o constituie, totuși, existența și după aceea, dreptul la diferite manifestări (primum vivere deinde philosophari). Așa cum aveam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nedreptate. Când mă gândesc la relațiile româno-germane, nu-mi pot șterge imaginile care, în 1967, mi-au rămas în minte, când România a stabilit relațiile diplomatice cu Republica Federală a Germaniei, că ministrul român al afacerilor externe, Corneliu Mănescu, era aclamat pe străzile din Düsseldorf, iar România, dovedindu-se a fi singurul lor prieten din zonă, prin curajul ei, a creat o pârtie pentru ca ea să-și normalizeze relațiile și cu celelalte state din Răsărit, iar cancelarul Willi Brandt (partener de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Întreaga și instinctiva antipatie și rezistență adunată În cele cinci decenii de injustiție și ruină națională și economică. Dacă Iliescu ar fi rămas „În mișcare”, dar n-ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de acele cercuri care-l priveau cu neîncredere, În ciuda acelei aure de disident În cadrul partidului pe care și-o câștigase sub dictatură. Și, cum treburile Încâlcite și dezastruoase ale administrației și economiei românești nimeni nu le-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tiran are bunul instinct de a se Înconjura de lichele sau, uneori, chiar de canalii, aceștia sunt cu adevărat „flexibili”, „imaginativi” - În sensul că-i anticipează dorințele și reflexele! -, și nu vechii tovarăși de luptă care au „neobrăzarea” de a aclama idei sau persoane dispărute când au În față expresia cea mai eclatantă a „ideii” - persoana Însăși a Șefului, care, În marea sa generozitate și forță, se lasă mumificat În viață, intrând În pielea acelei „statui vii” pe care o visează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
demersurile sale tocmai pe aceia ce vorbeau și simțeau românește. Acolo în grădina Imbrii în anul de grație 1599, când covaciul satului s-a simțit onoroat să-i potcovească telegarul, toată iobăgimea valahă, cârțișoreană se va fi adunat să-l aclame pe Măria Sa, iar Voievodul trebuie să fi răspuns regește salutului supușilor săi, numai că, din păcate, în trecerea sa prin Brașov, cu numai câteva zile mai înainte nu ezitase să-și pună sigiliul pe o convenție încheiată cu patricienii sași
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
colaboratoarei mele de la înființare, Doamnei Elena M. șeulescu recunoștința noastră pentru devotamentul ce l-a arătat Societății Ortodoxe; de asemenea, Prea Sfințitului Arhimandrid Scriban, Sfinției Sale Pr. Georgescu, Domnilor Profesori: Tașcă, Oteteleșanu, Caracostea, Ispir, Popescu Tudor, Ioan Dumitrescu; Vă rog să aclamați cu mine pe noi membri: Doamnele Maria Georgescu, Zefira Col. Voiculescu, Lelia Popescu, Alexandrina Mincu, Ana Vasilescu Karpen, Lucreția Amiral Irimescu, Maria D. Soare, Maria G-ral Anastasiu, Eugenia Orghidan, Ana Lahovary, Venera Comandor Darian. Domnul Prof. Savin, Domnul Vasilescu Valjean
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
spre cetate) francezi, sute sau mii de francezi, veniți cu familiile pentru a participa la sărbătoarea națională, cu mașini, mese și scaune pliante, mâncare, băutură și copii, ocupând locurile cu sârguință, cu câteva ore înainte de a se întuneca; pentru a aclama superbul spectacol oferit de oficialitățile locale în cinstea comemorării căderii Bastiliei de la 1789. Asta ne-a împiedicat să pornim în expediție și ne-am mulțumit cu spectacolul nocturn pe care l-am savurat cu spaimă și uimire. Spaimă datorată jocului
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și cunoaștere privind România în anii dictaturii comuniste, a dus, așa cum observă Rebecca Haynes, la greșeli dramatice. În anii 1970, Guvernul britanic a acceptat întru totul mitul creat de însuși Ceaușescu despre independența României față de Uniunea Sovietică. Dictatorul a fost aclamat și sărbătorit ca atare cu ocazia vizitei sale la Londra în 1978, când i s-a conferit și titlul de cavaler de onoare 280. Imperialismul sovietic, care e formă subtilă și lunecoasă de imperialism, aparent tolerând anumite libertăți sateliților "colonizați
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
viață să slăvească noua viață! O machetă uriașă de vapor alunecă alături de un pilon pentru construcții electrice. Păstorii din Munții Apuseni suflă în buciumele lor mai lungi decât ei...Asistentele trec în uniformele lor impecabile, iar masa tumultuoasă de oameni aclamă și aplaudă din nou cu frenezie: bătrâni cu fețele ridate ca frunzele de stejar și surâsuri de străveche înțelepciune, fete aruncând flori din abundență, alți dansatori dând tonul zilei, țigăncile, bătrâne și tinere, întrebându-se încă fericite dacă într-adevăr
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
alte atacuri împotriva Verdunului dar eram resemnați să cunoaștem înfrîngeri și, poate, ocupația inamică. E ceea ce am spus, foarte limpede, în cîteva cuvinte, de la balconul Legației noastre, în acea seară istorică, numeroasei mulțimi adunate în fața palatului Santa Croce pentru a aclama România într-un concert de cîntece patriotice și urale. După trecerea Carpaților și înaintarea noastră în Transilvania, luptele, evoluînd în defavoarea noastră, la trecători, apoi în cîmpia Dunării, au dus la ocuparea Munteniei. Aceasta ne făcea să trăim zile amare și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
el în rândurile celor o sută de mii de oameni veniți la Alba Iulia din toate ținuturile transilvane, bănățene, maramureșene și ungurene, trăind alături de ei bucuria visurilor împlinite. Iată cum evoca marele eveniment: ,,Am fost și eu în mijlocul imensei mulțimi, aclamând cu delir pe suveranul întregitor de neam care venea în fruntea gloriosului cortegiu, călare, având la dreapta, pe regina Maria, iar la stânga, pe generalul Berthlot. Însuflețirea și entuziasmul populației nu mai aveau margini. O zi mare și neuitată tuturor celor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
cinismului existenței care tălăzuia în jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de inși alergau la „fabrici, uzine și birouri” sau mărșăluiau, cu adevărat „veseli”, de 1 Mai și 23 August, ore întregi prin fața tribunelor, unde aclamau „portretele” ce se uitau plictisite în jos. Și azi mai sunt unii ce-și aduc aminte cu cvasi-nostalgie de micii și berea care „se dădeau” apoi, în scuaruri și parcuri, și nu e nimic uimitor în aceasta; oamenii, miile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Cluj, judecați și condamnați la câte nouă luni de pușcărie : Banciu Aron, Banciu Nicolae (Lăică Băncioaiei) Bucurenci Ioan (Băncescu) Scorobeț Ioan Budac Z. Ioan (al lui Zenone) A fost bătută de jandarmii unguri pentru că a refuzat divulgarea consătenilor care au aclamat sosirea ostașilor români în Ardeal, Monea Fevronia A fost molestată, arestată și încarcerată la Jandarmeria Sibiu, Monea Laurenția (a lui Dinu lui Simion) Au fost arestați, și bătuți pentru că au arătat simpatie trupelor române : Oana Mihăilă Stoica Pavel Șnaider Gheorghe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
doua zi s-a ținut la sala Joje întrunirea de protestare în fața unui public agitat. Pe strada Regală lumea foia, dar și poliția. Pe trotuarele din fața sălii, publicul se îngrămădise și aștepta înfrigurat desfășurarea evenimentelor. Președinte al întrunirii a fost aclamat Dimitrie Giani: au vorbit Petre Grădișteanu, Gheorghe Paladi și Ion Lahovary. A doua zi, în Gara de Nord, s-au petrecut scene neuitate de entuziasm; plecau surghiuniții, dar tot în seara aceea plecau și studenții universitari la Congresul studențesc din Brăila. S-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
o bandă compusă din vreo 40-50 indivizi, printre cari erau câțiva mici comercianți, câțiva mici funcționari și câțiva agenți electorali, au pornit pe strade în manifestație. Mai întâi s au dus în strada Academiei, în curtea președinției Consiliului, și au aclamat pe primul ministru care a ieșit pe balcon și le-a mulțumit. În ziua aceea mă aflam în redacția Epocii. Epoca era instalată în imobilul din strada Episcopiei, proprietatea lui Nicolae Blaremberg. Blaremberg ocupa etajul de sus, iar cel de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]