456 matches
-
Dramaturgia lui Delavrancea, Contribuții la soarta, în Principate, a antologiei de poezie românească scoasă de Henry Stanley în 1856, Ecouri ale operei lui Romain Rolland în România sau Eminescu despre cultură, civilizație, artă și literatură au fost adunate în volumul Acolade (1977). M. s-a numărat printre cei mai fideli comentatori ai liricii românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea, cronicile literare reunindu-le în Poeți contemporani (I-II, 1967-1971). Criticul situează cartea de poezie analizată în contextul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
analitic al lui M. are capacitatea de a defini substanța și semnificațiile unei opere prin formulări concentrate, convingătoare. SCRIERI: Poeți contemporani, București, I-II, 1967-1971; Introducere în opera lui N. Filimon, București, 1973; Metonimii, București, 1974; Pro Patria, București, 1974; Acolade, București, 1977; Paranteze, București, 1981; Mihail Sebastian romancierul, București, 1993. Traduceri: Mihail Alekseev, Soldații, I-II, București, 1957 (în colaborare cu Grigore Tatus); Sütő András, Dragoste, nu te pripi, București, 1961; Gagyi László, Cina de onoare, București, 1962; Szász János
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
Ion Biberi, „Poeți contemporani”, GL, 1967, 51; Emil Manu, Aurel Martin, LCF, 1968, 1; Felea, Poezie, 210-213; Piru, Varia, II, 476-477; Ungureanu, La umbra cărților, 77-80; Bălan, Artă, 213-216; Z. Ornea, Confluențe, București, 1976, 274-278; Săndulescu, Continuități, 249-251; Mircea Iorgulescu, Acolade critice, RL, 1977, 52; Mihăilescu, Conceptul, II, 176-179; Popescu, Cărți, 30-34; Emil Manu, Portrete critice, RL, 1981, 3; Mircea Zaciu, „Paranteze”, ST, 1981, 11; Felea, Prezența, 80-84; Regman, Noi explorări, 34-37; Dorina Grăsoiu, „Mihail Sebastian romancierul”, RITL, 1993, 3-4; Iordan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
tablou, Sfântul Gheorghe, semn că preocupările pentru arta bizantină nu au încetat cu cele două sculpturi. Se poate observa influența picturii renascentiste, dar și a celei bizantine, Sfântul călare pe cal străpungând balaurul închide aproape un medalion, reptila cuprinzând în acolada corpului ei pe Sfânt cu cal cu tot. Sfântul seamănă cu un cavaler cruciat, inclusiv după crucea pe care o poartă pe scut. O bună parte din picturile și panourile decorative ale lui Kimon Loghi evocă feerii bizantine. Pictura lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu chiar a unei rugăciuni, dar nu un sens concret. Există însă alte două elemente care înscriu acest tablou în dimensiunea sintetistă a simbolismului. Rama aurită urmează linia serpentinată a Secession-ului, cadrul nu este perfect rectangular, ci deschide molatece acolade și un spațiu insular destinat unui "libret", cel de-al doilea element insolit al acestei picturi. "Libretul" conține chiar note muzicale, o partitură, și nu oricare, ci primele note din aria Violetei din Adio dell passato din Traviata. Astfel, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suferința, o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]