145,175 matches
-
e prezent, dar creativitatea e absentă. în teatru, generația de actori numită "de aur" s-a bucurat de șansa coincidenței cu programul unor regizori importanți, care i-au purtat din spectacol în spectacol, din provincie în București și din București acolo unde se întâmpla ceva important sub raport teatral și astfel tinerii actori de la sfârșitul anilor '50 s-au împlinit în deceniile următoare prin rolurile maturității. Privit retrospectiv, nu debutul simultan al atâtor talente este miracolul, ci faptul că aceste talente
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
apelat recent la o întreagă armată de bodiguarzi, ca să ne convingă de vocația-i parietală. Și asta, într-o distinsă aulă, în a cărei incintă - maculată acum - sînt sigur că nu voi mai călca. Nici de-o fi să dizerteze acolo dl. Iliescu despre adevărul Revoluției. Dacă plecăm de la constatarea că aria persuasiunii nu cunoaște limite, atunci îi putem atașa, enciclopedic, și scena de amor alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
fi mai diversă). Inteligența. Ironia. Delicatețea. Măiestria. Siguranța: o întreagă artă de a trăi. Plăcerea textului se poate defini printr-o practică (fără vreun risc al reprimării); un spațiu și un timp al lecturii: casa, provincia, înainte de prînz, lampa, familia acolo unde trebuie, deci nici aproape, nici departe (Proust în camera lui de lucru cu miros de stînjenei) etc. Formidabilă consolidare a eului (prin fantasmă); inconștient vătuit. Plăcerea aceasta poate fi spusă: de aici provine critica" (p. 223). Afirmațiile lui Roland
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
și în Grecia. În 1912, soția protopopului Emilian Cioran, cîștiga la Rășinari un concurs al copiilor frumoși și sănătoși, ținîndu-l în brațe, în fotografia păstrată la Muzeul Asociațiunii, pe cel mai mare și depresiv moralist francez al secolului XX". Tot acolo, un urmaș, probabil, al familiei Lungu, schițează istoricul fabricii. Iar căruța reprodusă după un desen de epocă este o minune. C Un portret pe număr îl are ca protagonist pe poetul Petre Stoica. Din nou, ilustrația este la înălțime: cîteva
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
opinia publică. Că au, totodată, datoria să dea și opoziției prilejul de a-și spune pe larg punctul de vedere. Cronicarului i se pare inadmisibil ca opoziția democratică să ajungă să susțină un post de televiziune precum defunctul OTV, deoarece acolo își mai putea face auzite opiniile. Iar asta ignorînd că OTV călca în picioare, pe de lături, și Constituția și recomandările CNA-ului. X Marile ziare centrale, spre cinstea lor, au avut o atitudine fără echivoc cînd postului de televiziune
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
nu sunt invitați, iar pe de altă parte, cei amatori, sunt îndepărtați. Bantustanizarea fenomenului muzical românesc se conjugă astfel în chip "fericit" cu autoizolarea acestuia. Fără îndoială, muzica este înainte de toate sunet. Sunetele însă își au și ele locul lor acolo, pe portativ și - uneori - chiar pot locui în cuvinte. La Târgul de carte din acest an am văzut multe, dar, din păcate, nu am auzit mai nimic. Nici cântece despre zvonuri, nici zvonuri de cântec.
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Sheila, Dalida, Nicoletta, Françoise Hardy...), care pot să susțină și anumite echivalențe cu actrițele. Situarea acțiunii în anii '50 a dat un aer de credibilitate situației extravagante a celor opt femei în capcană și a răsturnărilor rocambolești care se produc acolo. Pregătind filmul, mi-am dat repede seama că motivele mele de inspirație - în materie de decor, de costume, de imagine - proveneau din cinema-ul hollywoodian al anilor '45... Anii '50 în Franța - adeseori în alb-negru, în filmele unor Duvivier, Delannoy
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-o stare neutră, căci nu înțeleg ce se întâmplă acolo". Ricoeur simpatizează cu un Derrida post-deconstructivist, și poate acest gen de opinii ne pot feri de febrele metodologice datate deja. Alte chestiuni esențiale pentru Ricoeur sunt fundamentarea etică a învățământului, precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
scriitoarea punctează recurent, referindu-se la ființa captivă: "Rămăsese cu fața spre ușă și i se părea o văgăună mare, spartă, acum că nu o mai umpleau trupurile oamenilor... (subl. aut.). Plecă încet s-o închidă. Venea frig mult pe acolo... o luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
de murdare sînt sau de natura murdăriei, a prins și la noi. Indiferent de faptă, de valoarea prejudiciului, de pericolul social reprezentat, arestații (încă sub pavăza prezumției de nevinovăție, atenție!) sînt purtați în cătușe, de la Poliție la Parchet și de acolo la Judecătorie, pe sub ochiul camerelor t.v. Dacă arestatul e un asasin fioros precum grecul cu jaful de la casa de schimb de pe Magheru, treacă-meargă. Se vedea cum nădușeau de frică măștile mascaților care-l escortau. Dar de ce să pui cătușe
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
cutează și, zornăind, se-ntind, ca șerpii-n groază. Și-atunci: de parcă-ar vrea întruna foc, îl prinde și-l azvîrle la un loc, c-un gest, poruncitoare și semeață. Privește-apoi: aprins îi stă în față și nu se lasă,-acolo jos, înfrînt. Dar, ridicîndu-și fruntea, zîmbitoare salută-ncet și, fără un cuvînt, ea îl strivește-n sprintene picioare. Din viața unui sfînt A cunoscut și teama; la-nceput de ne-ndurat era, cum intri-n moarte. Blînd sufletul să treacă mai
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
Și, cerb, candelabrul pășește agale prin nerăzbătutele voastre făpturi. Și pline sîntèți de picturi cîteodată. Par unele-n voi c-au trecut de curînd -, pe altele-n lături sfios le-ați trimis. Dar cea mai frumoasă va sta pînă cînd, acolo-n obrajii-i păstrați, dintr-o dată intra-va seninul, desprinsul Narcis. II, 16 Iar și iar rănindu-l, Zeul este locul ce se vindecă mereu. Noi tăioși sîntem, căci vrem de veste, dar e risipit seninul Zeu. Chiar ofranda pură
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
bradul era neîmpodobit. Credea că bradul la români era exclusiv simbolul "înmulțirei neamului". Când a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în casa unui neamț (celui "din neamurile apusene, fie el catolic, protestant sau orice o fi el acolo, îi zice neamț") l-a apucat "o jale de să ferească Dumnezeu". Cu trecerea anilor, a constatat că obiceiul se răspândește "precum se întinde și năvălirea în gloată a streinilor de alt neam în orașele noastre". Că obiceiul era practicat
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
marț..." Sau, pe ilustrata din 31 iulie 1909, cu steagul german de război, fâlfâind în vânt, comentariul: "Hoch! Hoch! Hoch!" Tulburătoare sunt și cărțile poștale din Travemünde, care, prin imaginile lor cu romantice corăbii, readuc aminte privitorului că, trecând pe acolo, Caragiale era "contemporan" cu personajele din Buddenbrooks de Thomas Mann. Ce să mai pomenim de numeroasele imagini din spectacolele și filmele după Caragiale (printre curiozități, o reprezentație a Scrisorii pierdute la Beijing, cu actorii chinezi în costume de epocă europene
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
viață și de moarte, ceea ce a conferit în cele din urmă filosofării sale aura înspăimântătoare a lui vivere periculosamente: "Spre deosebire de Schopenhauer, Nietzsche a fost atras puternic de natura dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și mai ispititoare și pentru că s-a considerat insensibil la amețeală." (p. 50) Văzută în această lumină, alegerea lui Nietzsche de a deveni filolog ar trebui privită nu drept o, să zicem, încercare de a câștiga o poziție
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
mulți și împărțiți sunt dizidenții și exilații noștri. - Când ați trăit clar sentimentul că sunteței scriitor și nu mai aveți nici o scăpare spre o altă profesie? - La șase ani și ceva, când am fugit în Abisinia, fără să ajung vreodată acolo, am știut că n-o să mai scap de robia și fobia scrisului. Oricât a-ncercat taică-meu să-mi schimbe opiniile. Bătând la mine ca la făsui!... - În ce relații ați fost de-a lungul timpului cu critica literară și
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
provenind de la MediaPro Pictures. La conferința de presă de la Furia, producătorul executiv (Andrei Boncea) s-a simțit dator să evoce numele lui Adrian Sîrbu, în legătură cu existența celor două filme: Furia și Garcea și oltenii. Despre Garcea... s-a spus, tot acolo, că ar fi "un mare succes de public". Doar că, în România, asta nu înseamnă mare lucru, financiar vorbind; oricît de "mare" ar fi un succes de public la noi, el nu acoperă decît o infimă parte din cheltuielile de
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
un miorlăit timid. Am scos un chiot, ai mei au venit imediat, speriați, toți trei am îngenunchiat și am zărit în întuneric ochii fosforescenți de bufnicioară. Bucuria a fost mare. Eu am plîns și am încercat să-l scot de acolo pe Regăsit, dar m-a scuipat. Era stresat rău. Partea interesantă a început a doua zi cînd, aflînd ce am pățit, toți prietenii ne-au povestit cazuri asemănătoare întîmplate lor sau unor apropiați. Numai în lumea literară, autori necunoscuți au
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
alții. Mi s-au dat și bizare sfaturi practice. Tot ce e mic și de valoare se pune într-o pungă, se scot două-trei șipci din parchet (de sub o mobilă sau din mijlocul camerei acoperit de covor), se pune punga acolo, șipcile și covorul la loc și n-ai treabă. Valuta, dacă e cazul, (nu e) sau bancnotele de 500.000 se fac sul, se deapănă pe ele lînă iar ghemele pot fi ținute liniștit la vedere, în coșul de lucru
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
organicitate" a lui Martin Buber), e adînc jignit de artificiul țipător, de impertinența istorică a "noii orînduiri" comuniste, chipurile "legice". În afara celei legate de conceptul de "libertate", mai apar în sfera discursului comunist două confuzii. Una privește "cuvîntul amfibologic" egalitate. Acolo unde autorul în discuție înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în mod diferențiat, firește), cu propriile lor staturi potențiale", doctrina "socialismului" înțelegea "o brutală egalizare procustiană (croită firește pe un calapod exterior ființei, și anume
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
scrisului, Eminescu este la o asemenea distanță încît numai distanța dintre Sadoveanu și Grigore H. Grandea, sau aceea dintre Grigorescu și Stăncescu, îi mai pot oferi o vecinătate convingătoare. Nu același lucru se poate spune și despre marile culturi occidentale, acolo unde diferența dintre primul eșalon și nivelul mediu este de multe ori insesizabilă. Aceste culturi sînt cu adevărat mari nu din pricina personalităților exemplare pe care le-au dat, ci din pricina solidității și a performanțelor nivelului lor de mijloc. Iar cînd
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
rău scrisă până acum", iată raționamentul și emoția lui Nicolae Bălcescu, expuse în introducerea lucrării sale Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. Descopăr în cuvintele cu care îmi deschid cronica de față preocuparea constantă a lui Nicolae Bălcescu de a aduce lumină acolo unde istoricii, după opinia sa, au greșit. În faptul de a nu fi văzut decât "lupte de pretendenți la tron" și de a fi pierdut tocmai esența, "principiul și interesele ce fiecare pretendent reprezintă." Altfel spus, că fiecare s-a
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
bine cine. Întorcîndu-i spatele dlui Șerban Mihăilescu, pricăjit, intrat la apă, scăzut, împuținat, probabil ca urmare a afacerii Păvălache. Să nu spuneți că n-ați văzut toate astea. Nu vă cred. De plictiseală festivă, am dat-o pe Știri. Dar, acolo, altă plictiseală. Tot festivă. De parcă altceva nu s-ar mai fi întîmplat. Ordine și medalii, la grămadă, tuturor demnitarilor. Ba cîte o Stea a României, ba cîte un Serviciu Credincios, ba în grad de Comandor, ba în grad de Cavaler
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
totul deosebit și foarte drag cititorilor români: se va lansa noul roman al lui Mario Vargas Llosa, La Fiesta del Chivo/ Sărbătoarea Țapului, în versiunea românească apărută la Editura ALLFA. - Mă bucur foarte mult. Ce păcat că nu pot fi acolo, de față, pentru a sărbători împreună publicarea romanului...! - În primul rând, vreau să vă transmit multe salutări din partea directorilor Editurii ALLFA... - Mulțumesc. Salutați-i și din partea mea... - ...ca și din partea traducătoarelor Mariana Sipoș și Luminița Voina-Răuț, care sunt și prietenele
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
exact, curățenia. M-am așezat cu copilul pe canapea, soțul supărat refuzînd să asiste la demonstrația tocmită de el și izolîndu-se, în consecință, în bucătărie. Capacul geamantanului enorm s-a dat la o parte și au început să iasă de acolo tot felul de minunății, scule, obiecte mirobolante pe care doamna le mînuia ca un prestidigitator. Lucra, însă, pe o zonă restrînsă. După ce m-a lăudat pentru anumite spații fără praf, mi-a atras atenția că în canapea sînt mii de
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]