1,034 matches
-
-o, aș deveni un prinț dintr-un basm nemaipomenit de frumos." Na mai apucat, săracul, să cunoască frumusețea aceea a mea, și nici să devină prinț, căci s-a stins din viață. Pe când trăia acest prieten al meu, profesor de acordeon la o școală populară de artă, a lăsat o soție frumoasă și cuminte și un băiețel, care tocmai atunci avea nevoie mai mult de tată, și a plecat după un alt dor, aprins, după cum spunea el. A aruncat la spate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îl chema destinul. Probabil că a căutat ceva care nu găsea acolo, în căldura sânului familial. S-a mutat într-o altă inimă, iar acea femeie îi cânta "Mătrăgună prin livezi", iar Sandu, căci așa îi zicea, o acompania la acordeon. Așa-i în viață, trist, trist de tot, pentru că un om care caută, caută mereu, găsește, dar de fiecare dată găsește tot mai rău, tot mai puțin din idealul său. Așa e omul. Oricum, când îi vedeam pe cei doi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
E frumoasă, dom-le!" Și spuneam așa negândindu-mă la femeia lui Sandu nici la "Mătrăgună prin livezi"! Ați auzit-o și voi, desigur, e o melodie șăgalnică, duioasă și tristă, care sună a blestem. Sandu apăsa câteva clape ale acordeonului și atunci, combinat cu vocea femeii lui, totul se transforma într-o vrajă. Și blestemul nu îngrozea, ci încânta și încuraja sufletul meu. El stăpânea acel instrument până la perfecțiune. Avea un fel aparte și când vorbea, și când apuca paharul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi singur cu natura. În definitiv, o lotcă ce trece o dată la trei zile nu-i rău, dimpotrivă, îmbogățește peisajul. Și cine credeți că era lângă lipovanul cu o barbă mare și roșcovană? Chiar el, Sandu, amicul meu, cel cu acordeonul. Eu l-am recunoscut imediat, el pe mine nu prea, apoi totul a mers repede: Salut, salut. Apoi a acostat, lipovanul a legat lotca de o răchită. Sandu a scos o sticlă, gâl, gâl, din vodca lui, apoi gâl, gâl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tocmai acolo, în acea sălbătăcie. I-am răspuns că am venit în liniștea Deltei pentru a mă relaxa. - Îmi dai voie să-ți tulbur liniștea cu muzica mea? - Da, dar piano, i-am răspuns. Atunci a scos din rucsac un acordeon mic, marcă străină, și a început să umple locul cu sunete de o armonie dumnezeiască, și atât de încet și de fermecător, încât am închis ochii și, deodată, parcă mă aflam într-o catedrală veche. Parcă o orgă minunată acompania
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gură, mi-a spus moale:Dă-mi și mie! Mi s-a părut că bea, sau nu, mi-e era indiferent, căzusem într-o meditație pe al cărei fundal se aflau sunetele pe care le scosese din acea minune de acordeon. Mă gândeam că poate nu mă aflu acolo, și chiar mă întrebam unde sunt, și-mi puneam mereu întrebarea dacă eram acolo sau aiurea, în altă parte. De fapt, parcă mă aflam acolo și peste tot, iar acordurile acordeonului mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de acordeon. Mă gândeam că poate nu mă aflu acolo, și chiar mă întrebam unde sunt, și-mi puneam mereu întrebarea dacă eram acolo sau aiurea, în altă parte. De fapt, parcă mă aflam acolo și peste tot, iar acordurile acordeonului mă urmăreau mereu. Apoi a adormit. L-am acoperit cu pătura, era spre dimineață, când cade roua și se lasă răcoarea. Îmi trăsese la o lansetă și am scos un somn frumos de vreo două kilograme. Am pus momeală în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lung la mine, apoi mi-a spus, puțin dezamăgit: - Și tu numești asta frumusețe?Iubitule, pentru tine n-o fi, dar pentru un împătimit ca mine, da. Apoi a plecat, cu lipovanul acela cu barba mare și roșcovană și cu acordeonul lui vrăjit. A fost ultima oară când l-am mai văzut în viața mea. Dumnezeu să-l ierte! Ei, acum ați aflat cine era frumoasa mea, minunata și nemaipomenita mea frumusețe: Delta, domnilor și doamnelor! "Hăitașul" Eram și noi pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
știam ce scriu, am rupt-o și am aruncat-o. De revelion unul din băieți plecă, găsise undeva de lucru într-o suburbană, proprietăreasa puse afară pe gard un bilet "de închiriat", și veni altul. Asta aduse cu el un acordeon, ne cânta din el seara înainte să adormim, câștiga ceva mai bine și plăti el lemnele să ni se facă foc, bineînțeles numai o dată pe zi, să fie cald spre seară, când se întorcea el de la un depozit unde căra
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
suferă intens fiindcă Lăcătuș pare a-și face din nou bagajele, privește pierdut către castanul din fața porții, insensibil la acordurile antrenante care se insinuează din boxe. Cineva inspirat a adus de-acasă un CD cu hore și sârbe interpretate la acordeon de Marcel Budală, iar clienții dezbat problemele actuale pe mai multe voci, tonul fiind În crescendo. Este miezul zilei și cei mai mulți dintre ei au trecut pe la cârciumă cu plasele Încărcate În piața aflată la câteva sute de metri... Ceapă verde
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
activitatea în comună. De-a lungul timpului în cadrul formației au activat ca dansatori: Dumitraș Constantin, Andriescu Maria, Mocanu Ioan, Mocanu Veronica, Chiorescu Gelu, Chiorescu Maria, Gologan Constantin, Gologan Iulia, Liutic Nina, Ghetla Lili, Albu Vasile, etc. Soliști instrumentiști: Bradu Vasile - acordeon, Andriescu Neculai - vioară, Ion Chiorescu - vioară și Petru Crauciuc - bas. Activitatea artistică a formației desfășurată s-a concretizat prin participare la manifestările de gen pe plan local și național, reprezentându se printr-un număr mare de spectacole în: Botoșani, Săveni
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
moș Ion Bradu. La noi în casă se făceau repetițiile înainte de Crăciun iar ferestrele bubuiau de tobe și alămuri. Pe mine mă puneau să cânt la oricine venea în vizită la noi, mai întâi cu fluierașul iar mai târziu cu acordeonul. La clarinet am învățat pe la 26 de ani, la Școala Populară de Arte. 10. V-ar fi plăcut să trăiți într-o altă țară? V-a “mușcat” să zicem așa, gândul de a rămâne acolo? Mi-ar fi plăcut să
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
nebun printre frunzele scuturate lăutarii lumii bat în poartă și îmi îngână de inimă albastră la ora când cade cerul peste mine ca să mă învelească în pasteluri nu vă mint am o nouă pasiune fac obiecte de cult din țambal acordeon sau vioară iar sufletul primește cântece fără perdea spre amețire infinită 18 septembrie 2011 Celor fără chip fiindcă se tem de ei înșiși unii oameni nu privesc oglinzile în fiecare zi își sufocă sufletele cu o pernă a ipocriziei apoi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Marea Neagră unde dacă mergi În tabără Îți dau ulei de pește și marmeladă amestecată cu unt. UNUC! Ca să faci bomba atomică este nevoie de atom. Oprescu, poreclit și Opincă, pentru că Îi spune lui taică-su tăligă În loc de dumneata, cântă la acordeon și după aceea face lecții de germană. Opincă este oltean și este șmecher. În această zi, tu ai descoperit În pod o eprubetă veche În care s-a cristalizat o substanță brumărie cu un miros puternic de iod. Din acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un târziu și-i spui că: Bă, Opincă. Am atom! Și că trebuie Încercat, printr-o experiență, dacă explodează. El spune să-i dai și lui atomul ca să-l cerceteze și să vadă dacă e bun și, după ce cântă la acordeon o jumătate de oră, se Întoarce În curte. Tu simți că Oprescu vrea să-ți fure din atom și spui că nu. Propui experiență atomică pentru ziua următoare și mai propui să nu știe nimeni. După o noapte de taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aer În față. Un, doi, trei, și! TU mergi după amiaza la Club. Învățați. Leșeasca și Țarina de la Abrud. Clubul este Într-o baracă de lemn din spatele Bisericii Bălăneanu lângă cimitir. În Club miroase a bradolină de la dușumea, iar la acordeon cântă un orb din orchestra orbilor. Instructor de dans este nenea Kolea redactor la Revista orbilor care este groasă pentru că e făcută din carton și este scrisă În alfabetul braille pe care Îl citesc numai orbii. Nenea Kolea este bulgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă dată trecu pe drum, prin fața lor, un bătrân sfrijit, cântând din mers la un acordeon spart, care nu scotea nici un sunet. În dimineața următoare căzu o ploaie scurtă și repede, iar aerul deveni atât de limpede, Încât se puteau zări umbrele copacilor reflectate pe acoperișurile roșii ale satelor din văi aflate la mare distanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Am făcut aluzie, fără Îndoială, la arta care constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că omul vine din Basarabia este automat un atestat de valoare. Lucrul ăsta trebuie să-l Înțeleagă și americanii. Îl Înțeleg: În această dramă năprasnică, Păvălache e craiul satului. Bea și iubește pe ruptelea. Prietenul lui cîntă arii rusești la acordeon. Dezrădăcinarea e completă. Într-un moment de iritare, Păvălache Îi sparge armonica. Apar două pretendente la mîna lui Păvălache. Ele spun prostii. Ți-e jenă să rîzi, bei un coniac, dai sonorul televizorului mai Încet. Prea tîrziu, apare un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl avariază cu ciocanul. Tare interesant personajul lui Lili Taylor, și jucat excelent. Imaginați-vă, spune Emir, o tînără În America zilelor noastre, cu o veșnică țigară-n colțul gurii, Îmbrăcată dubios și cîntînd din zece-n zece minute, la acordeon, frînturi dintr-o melodie țigănească din Serbia (Gypsy Reggae). După un timp, fetei Îi cedează nervii tot observînd idila maică-sii și-i propune lui Depp o partidă de ruletă rusească ca-n VÎnătorul de cerbi. Ceea ce se Întîmplă-n film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i ia pistolul. Și pe care colonelu-l ajută cînd se află pe punctul de-a fi exmatriculat (pe nedrept), adică atunci cînd vine rîndul orbului În retragere să Întoarcă binele făcut. Îți vine să iei un laxativ, să cînți la acordeon, În funcție de profesie. Deoarece filmul este previzibil ca alfabetul Braille, toate scenele și replicile vin din alte filme la fel de inteligente, iar Pacino surprinde printr-un joc scînteietor de prost. Nu știe că e orb. Mai și exagerînd pînă la podea frazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la sondă, pe nișă, până pe direcțională și băietanul a curățat hogașul și ajungând pe galerie, a dat o fugă până la următoarea cameră, la nișa de unde venea apa Și minerii Loghin Volintiru, un ortac vârtos și Constantin Sutașu, care cântă la acordeon, seara, la club și Ilarion Cărare, al cărui feleșag este să nu tresară din pasul lui, nici la bombardament, erau ieșiți la gura nișei cu vinovăția și curățau linia ferată, să poată trece locomotiva minieră, cu vagoanele de minereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să dormim și ne împărtășeam visele între noi, încurajându-ne cu spusele, ba încă unii, ne mai rugam la cel Atotputernic și la Maica Domnului nostru, Iisus Hristos Iar la noi, la clubul minerilor, înainte de a începe să cânte la acordeon Constantin Sutașu și înainte de a da drumul la filmul cu Cuvântarea și cu realizările muncitorești, vine uneori un filozof-profesor, așa cu o bărbuță de țap și dă să spună lucruri adânci, printre care așa zice: cum că omul nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
incert. Doamnele în rochii de seară, cu eșarfe și coliere sclipitoare și bărbații în redingote festive fură conduși de însuși patronul restaurantului în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât de colo, că erau șlefuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]