1,023 matches
-
Rapoartele oficiale de la Omaha declară că “...tancurile nu aveau o zi ușoară...”. Potrivit comandantului celui de-al doilea batalion Regimentul de întăriri au acostat lângă batalioane, începând cu 18th RCT la 09:30 la Easy Red. Primul batalion ce a acostat, 2/18, a ajuns la trecerea E-1 după 30 de min, după greutăți pe plajă. Pierderile erau totuși reduse. În ciuda existenței unui drum îngust printre obstacolele de pe plajă, rampele și minele de acolo au fost responsabile pentru pierderea a
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
venite au obținut capitularea ultimului punct ce apăra E-1 la 11:30. Deși o ieșire folosibilă era în sfârșit deschisă nu s-a putut trece imediat datorită dificultăților în a străbate plaja. Trei batalioane ale 115th RCT, programate să acosteze la 10:30 la Dog Red și Easy Greea, au sosit împreună deasupra acostărilor 18th RCT la Easy red. Confuzia i-a împiedica celelalte două batalioane ale 18th RCT să acosteze până la 13:00, și a întârziat mișcarea pe plajă
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
străbate plaja. Trei batalioane ale 115th RCT, programate să acosteze la 10:30 la Dog Red și Easy Greea, au sosit împreună deasupra acostărilor 18th RCT la Easy red. Confuzia i-a împiedica celelalte două batalioane ale 18th RCT să acosteze până la 13:00, și a întârziat mișcarea pe plajă a tuturor în afară de2/18, care s-a deplasat mai spre est înainte de prânz, până la 14:00. Chiar șî atunci, avansarea era încetinită de mine și pozițiile inamicilor de-a
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
18th RCT a distrus ultimele forțe de la trecerea E-1. Când inginerii au tăiat drumul pe partea vestică a trecătorii, a devenit drumul principal pentru pătrunderea în perimetru. Cu congestia de pe plajă ușurată astfel, vehiculele au reprimit permisiunea de a Acosta la 14:00. Congestii de-a lungul acestui drum, cauzate de rezistența in perimetru, la St. Laurent, au fost depășite cu un nou drum, și la 17:00, tancurile ce au supraviețuit din batalionul de tancuri 741 au început deplasarea
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
acostarea infanteriei, dar pierderile în echipament erau ridicate, incluzând 26 de elemente de altieri, peste 50 de tancuri, în jur de 50 de bărci de acostare și 10 bărci mai mari. Din cele 2.400 tone de provizii ce trebuiau acostate în Ziua-D, doar 100 au ajuns cu adevărat. Pierderile corpurilor militare V erau estimate la 300 de morți, răniți și dispăruți. Cele mai multe pierderi au fost suportate de infanterie, tancuri, ingineri, și primi acostați. A 16-a și a-116-a RTC au
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
suplimentară de hrană. Căpitanul britanic John Fearn, un vânător de balene, a devenit primul vestic ce a vizitat insula în 1798, numind-o Insula Plăcută. De prin anii 1830, nauruanii au avut contact cu europenii prin vânătorii de balene care acostau pe insulă pentru a-și reface proviziile. În acești ani veneau să locuiască pe insulă dezertori și marinari. Băștinașii au făcut comerț cu aceștia, oferind hrană la schimb cu băuturi alcoolice (vin de palmier) și arme de foc; armele au
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
a fost sub formă de ajutor din partea Australiei. În 2001, "MV Tampa", o navă norvegiană care a salvat 433 de refugiați (din diverse țări printre care și Afganistan) dintr-o barcă lungă de 20 de metri naufragiată, a încercat să acosteze în Australia, dar a fost deviată către Nauru, ca parte a „Soluției Pacificului”. Nauru a operat centrul de detenție pentru refugiați în schimbul ajutorului australian. Prin noiembrie 2005, doar doi refugiați, Sagar Mohammed și Muhammad Faisal, au rămas pe Nauru din
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
efectuaează o vizită la Damasc unde poartă discuții cu responsabilii regimului și cu reprezentanți ai opoziției din Comitetul Național de Organizare. Egiptul își retrage ambasadorul din Siria. Agenția de presă iraniană Irna, a anunțat că două nave de război au acostat în portul sirian Tartous pentru două zile cu scopul pregătirii flotei siriene. Pentagonul a negat existența unor dovezi în acest sens. Președintele Tunisiei deschide conferința grupului de țări cunoscut sub numele de „Prietenii Siriei” propunând acordarea imunității și azil politic
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
primul vas european care a ajuns acolo după "Heemskerck" al lui Abel Tasman cu 127 de ani in urmă. În aprilie 1770, "Endeavour" a devenit primul vas maritim care a ajuns pe coasta de est a Australiei, când Cook a acostat în ceea ce astăzi se numește Golful Botany. "Endeavour" a navigat apoi spre nord de-a lungul coastei australiene. A evitat la limită dezastrul după ce a naufragiat pe Marea Barieră de Corali, rămânând pe plaja continentului timp de câteva săptămâni pentru
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
1778. Epava sa a fost localizată cu exactitate, iar resturile, inclusiv șase dintre tunurile sale și o ancoră, sunt expuse la muzee maritime din întreaga lume. O replică a navei "Endeavour" a fost lansată la apă în 1994 și este acostată lângă Muzeul Național Maritim al Australiei din portul Sydney. "Endeavour" a fost la început vas de transport comercial și s-a numit "Earl of Pembroke", fiind lansat la apă în iunie 1764 din portul carbonifer și de baleniere Whitby din
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
pe puntea inferioară, și un travers maxim de . După practica acelei vremi, capacitatea sa de transport era estimată la 368 71/94 tone. Designul cu baza plată o făcea foarte potrivită pentru navigația în ape mici și-i permitea să acosteze pe plaje pentru încărcarea și descărcarea mărfii și pentru reparații simple fără a necesita un doc uscat. Coca ei, podelele interioare și picioarele susținătoare erau construite din stejar alb, chila și etamboul din ulm, iar catargele din pin și brad
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
la țărm pentru a proclama suveranitatea britanică asupra Noii Zeelande. La întoarcere, "Endeavour" și-a reluat călătoria spre vest, iar echipajul a văzut coasta estică a Australiei la 19 aprilie. La 29 aprilie, a devenit primul vas european care a acostat în estul Australiei, când Cook a dus una din bărcile navei pe țărmul sudic al golfului Botany de astăzi din New South Wales. Timp de încă patru luni, Cook a cartografiat coasta Australiei, îndreptându-se către nord. Cu puțin înainte de
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
a cărei îndepărtare îi provoacă o stare de descurajare. Un om este angajat pentru a găsi o icoană religioasă radioactivă. Cinci exploratori se pregătesc să trimită copii clonate ale lor într-o călătorie științifică într-o gaură neagră și sunt acostați de un bigraf de pe Pământ și de fiica lui, care vor să le scrie povestea. Povestirea a fost nominalizată la premiul Hugo pentru "Cea mai bună nuveletă" în 1999.
Luminescent () [Corola-website/Science/323592_a_324921]
-
nefericire golful se colmatează pe zi ce trece. Atestarea documentară a portului datează de la 1860. Sediul portului era în cartierul Iosefin, pe malul stâng al Begăi, pe tronsonul aflat între Podul Muncii și Pasarela Gelu. Lungimea de mal unde puteau acosta șlepurile era de 450 de metri. Pe malul drept, pe la mijlocul acestui tronson, era situat Turnul de apă din Iosefin. Clădirea Căpitaniei se afla pe locul în care astăzi se găsește Palatul Ancher. Căpitănia portului Timișoara s-a înființat în 1928
Portul Timișoara () [Corola-website/Science/306379_a_307708]
-
să se dea semnal la Charlestown după care a parcurs drumul nordic pe apă. A trecut cu barca râul Charles, trecând pe lângă nava britanică de război HMS "Somerset" ancorată. Traversările cu barca la acea oră erau interzise, dar Revere a acostat în siguranță în Charlestown și a continuat drumul călare până la Lexington, evitând o patrulă britanică și avertizând aproape fiecare casă de pe drum. Coloniștii din Charlestown au trimis și ei călăreți înspre nord. După sosirea în Lexington, Revere, Dawes, Hancock și
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
că Herodot spune că la a doua invazie a Greciei (cea încheiată cu bătăliile de la Termopile și Salamina) fiecare triremă avea la bord 30 de ostași complet echipați (pe lângă cei 14 sau 15 marinari), deci cele 600 de trireme care acostaseră în golful Maraton puteau transporta ușor cel puțin 18.000 de soldați. Consensul istoricilor situează numărul perșilor la circa 25.000, plus circa 1.000 călăreți. Oricum, efectivele armatei persane erau net superioare, ca număr, celor ateniene. În fața pericolului care
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
o judecată domnească, diacul Condrea Rugină să primească partea lui Veveriță. În timp, denumirea satului s-a schimbat în cea de Cornul lui Negru (după Ștefan Negrul), apoi Cornul Negru. Satul era clădit pe malul Prutului, în vecinătatea pădurii, aici acostând plutele cu scândură de brad din pădurile aflate în nordul Moldovei. Desele inundații ale Prutului i-au determinat pe localnici să se mute pe o terasă înaltă din sud, în apropierea locului de popas al cărăușilor bivolari, întemeind satul Slobozia
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
în 490 î.Hr. cu care a atacat insula Naxos, apoi primind supunerea celorlalte insule din arhipelagul Cycladelor. Armata a avansat apoi spre Eretria pe care a asediat-o și a distrus-o. La urmă, persanii s-au deplasat înspre Atena, acostând în golful Marathon unde li s-a opus o armată ateniană (completată și cu un contigent trimis de Plateea) mult inferioară numeric. Bătălia de la Marathon care a urmat a fost câștigată de atenieni printr-o victorie strălucită, iar armata persană
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
continuă să existe mai multe prejudecăți, care nu fac altceva decât să inducă ideea că întreaga vină pentru agresiunea suferită revine femeii: Cel mai răspândit mit în legătură cu violul este acela că femeile sunt agresate de maniaci sexuali necunoscuți, care le acostează în locuri puțin umblate, de preferință seară sau noaptea. Totuși, aproximativ jumătate din violuri sunt comise de barbati pe care femeia îi cunoaște și în care are încredere: un prieten, o rudă, soțul. (MacKinnon, 1987: 81). În cazul violului între
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
senatorului Radu Aurel Costea (Șerban Ionescu). Senatorul Costea este un om foarte influent în oraș, el având o relație adulteră cu medicul Carmen Istrate (Daniela Nane), mama Danei și soția lui Toma Istrate. În acea noapte, vaporul „Margarita” urma să acosteze în port. Potrivit actelor, vasul era plin cu deșeuri toxice, dar în realitate el aducea în țară o importantă cantitate de droguri (10.000 de pastile de ecstasy), afacere din care senatorul urma să obțină un profit foarte mare. Ca
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
unui incident în care echipajul lui Roggeveen a deschis focul asupra locuitorilor, au preferat să se ascundă. Următorul contact cu europenii s-a petrecut în anul 1770, la 15 noiembrie, atunci când două corăbii spaniole, Sân Lorenzo și Santa Rosalia, au acostat la țărmul insulei. Vizitatorii din 1770 au menționat faptul că insula era necultivata pe largi suprafețe iar litoralul era plin de siluetele statuilor. Patru ani mai tarziu, în 1774, exploratorul britanic James Cook ajunge pe Râpă Nui. Consemnările acestuia menționează
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
a descris ca pe un om înspăimântător și violent. În timp ce tânăra femeie îi evoca călătoria sa cu Lady Carfax, l-a văzut prin fereastră pe omul bărbos, care se afla pe stradă. Doctorul a ieșit imediat afară și l-a acostat brusc pe necunoscut, întrebându-l cine este și ce făcuse cu Lady Carfax. Interlocutorul său a urlat furios și s-a repezit asupra sa, strângându-l de gât. Un muncitor a ieșit atunci dintr-o cârciumă și l-a lovit
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
Micail - principe al statului atlant Atharrath - încearcă să scape cu viață din cataclismul care distruge Atlantida. Ei sunt nevoiți să se îmbarce pe două vase diferite, cu care pleacă spre Insulele Tin (Britania). Pe coasta britanică, cei doi ajung să acosteze la mare distanță unul de celălalt, fiecare fiind convins că celălalt a pierit în timpul traversării. Tiriki și atlanții care o însoțeau se stabilesc în ținuturile mlăștinoase din jurul Muntelui Sfânt, cel care avea să fie numit, peste secole, insula Avalon. Preoteasa
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
că oferă o recompensă pentru restituirea urangutanului. În schimb, Dupin îi cere toate informațiile pe care le avea despre crimele din Rue Morgue. Marinarul afirmă că el ținea un urangutan captiv pe care-l prinsese atunci când vasul pe care lucra acostase în Borneo. Animalul scăpase din casa marinarului cu briciul de bărbierit al acestuia. Stăpânul a pornit în urmărirea lui, dar urangutanul a scăpat prin escaladarea unui zid și a unei sârme de paratrăsnet, intrând printr-o fereastră în apartamentul din
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
artiști și meșteșugari, care fac orașul vestit până în Europa. Bagdadul prosperă datorită exporturilor de produse din mătase, cristal turnat, sticlărie, medicamente, arme, pielărie. Punct de navigație avantajos, Bagdadul era accesibil din toate zonele cartografiate la acea vreme. Pe malurile lui acostau sute de ambarcațiuni, de la cele venite din îndepărtata Chină, la cele locale, simple plute sau bărci “gonflabile” din piele de oaie, sosite aici de la Mosul. Bazarurile orașului erau animate de cei care cumpărau sau vindeau porțelan, mătase și mosc din
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]