866 matches
-
care amintește de adolescenții firavi și neliniștiți ai lui Dostoievski. Într-o formulă simplificată, cum ar spune Magdalena Popescu, Iorgovan e slăbiciunea; forța e Șofron. Înțeleasă în această structură duală a desfășurării conflictului, nuvela aduce în fața cititorului pe Iorgovan ca actantul principal al unei drame existențiale familiale și pe Șofron cel greu încercat ca protagonistul unei tragedii care vede obstacolul ca o unică soluție de reabilitate a firescului. Ghiță pare să ofere în luptă o asemănătoare descătușare de energie vitală ca
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Pn3 = [d] + [e] = Re-acțiunea dată de fuga și prinderea celor trei actori. Pn4 = [f] = Rezolvarea adusă de recunoașterea situației de legitimă apărare drept caracteristică a procesului Pn2. Pn5 = [q] + [h] = Situația finală care îi reunește din nou pe cei trei actanți prin sentimentul de fericire trăit (logodna lui Orso și a Lydiei) și onoarea (răzbunarea Colombei). Astfel putem înțelege mai bine noțiunea de "scandare a evenimentelor" despre care vorbește U. Eco și concepția aristotelică a "unității de acțiune". Operația de punere
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
situație finală (Pn5). Am putea merge până la a acorda propozițiilor [j] și [k] statutul de "morală". În afara unor semne de întrebare privind ultimele două fraze și mulțumirile din partea mâinilor subiectului vizat dar și a soțului, constatăm că modelul semiotic al actanților povestirii și al programelor narative se aplică destul de ușor aici. Într-adevăr, calitatea accentuată de finețe și frumusețe a mâinilor aduce cu sine un contra-serviciu în forma mulțumirilor din partea destinatarului. Vesela poate primi rolul unui oponent și Mir Rose de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
generic "schimburi". Se impune aici să delimităm două tipuri de secvențe: Secvența fatică, de deschidere și de închidere, Secvența tranzacțională, care constituie corpul interacțiunii. Ideea de constrângere participativă, delimitată de momentul întâlnirii și de momentul separării a cel puțin doi actanți într-un timp și un spațiu dat, poate fi considerată o definiție foarte bună pentru un punct de plecare al analizei noastre. Este suficient să observăm decupajul destul de ezitant al unei piese de teatru în scene marcate totuși, în principiu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
subtilitățile și încrengăturile acestor erori, posibil și, inevitabile - “orgoliile” care au “forțat” evenimentele, după cum apreciază Emil Cioran în Ispita de a exista, prin afirmația: “Orgoliosul... forțează evenimentele”, apoi își “forțează firea”, iar atunci când își “consumă revoltele, abdică...” Relevantă este autoanaliza actanților cărora se impune a li se acorda “ultimul cuvânt”, pentru a-și defini atitudinea (atitudinile) sau pentru a-și delimita “poziția”, așa cum o recunoaștem și în formulările lui Mircea Vulcănescu: “am fost totdeauna naționalist, dar naționalist luminat (patriot), așa cum am
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de mirare că puțini au reușit să plece la școli înalte, mai departe. Nu prea exista cultul cărții și doar creația folclorică era foarte vie, dar supravegheată. Despre elementele tradițiilor din ultimii 50 de ani putem vorbi cu lejeritate ca actant și cercetător (cu studii publicate). Nu ne putem permite decât să amintim „jocurile” și balurile legate de principalele sărbători calendaristice. La balul din 30 dec. 1947 am aflat de abdicarea regelui, sora mea fiind aleasă nu regina, ci „președinta balului
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
în instrument pervers de persuasiune și propagandă. Poate că de aceea tace, resemnat, intelectualul, lăsând să-i fie interpretat după bunul plac comportamentul enigmatic. Oricum, neacordându-i cuvântul, dramaturgul îi refuză pe moment dreptul la viață, pentru a oferi celorlalți "actanți" ai dramei ocazia de a-și spune părerea și de a-i face portretul. Procedeul e foarte ingenios, dar, reflectându-se în prea multe oglinzi, imaginea eroului-intelectual (care e și alter-ego-ul lovinescian tipic) devine, am văzut, nu doar nesuferită, ci
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu faci găndind, acțiunea este ratată. Sau se rămăne încremenit într-un mimetism ridicol, factice, ce nu asigură nici măcar satisfacția minimă a unui model ce-și imită onorabil copia. Este momentul să punem capăt timpurilor „interesante”, din spectatori să devenim actanți și mai ales să reinstaurăm ceea ce pare o fata morgana: Speranța; pe care am alungat-o înainte ca ea să-și dea acordul să moară. Este timpul sa ne gravăm în suflete trei cuvinte: Dum spiro, spero!(Căt respir, sper
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
întîlnim nu numai obiecte din fabulă. Rezumînd rîndurile de la 11 la 15, este corect să spunem că acestea transmit ideea că dl Alexander și dra Ann se iubesc. Cei doi actori sînt descriși în relația lor reciprocă sau, mai exact, actantul colectiv, "cuplul de miri", este descris ca fiind format din doi oameni care se iubesc. Dar în acest fel neglijăm expresia din rîndul 14, "din fericire", care comunică o opinie. Opinia exprimată aici se află în relație cu echilibrul dintre
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ori de ieșire dintr-o situație dezagreabilă ori nefavorabilă. Verbele a dori și a se teme indică această relație teleologică și sînt, de aceea, folosite ca abstracțiuni ale legăturilor intenționate dintre elemente. În acest model, clasele de actori sînt numite actanți. Un actant este o clasă de actori care împărtășește o anumită calitate caracteristică. Această caracteristică comună are legătură cu teleologia fabulei ca întreg. Astfel, un actant este o clasă de actori ai cărei membri au o relație identică cu aspectul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ieșire dintr-o situație dezagreabilă ori nefavorabilă. Verbele a dori și a se teme indică această relație teleologică și sînt, de aceea, folosite ca abstracțiuni ale legăturilor intenționate dintre elemente. În acest model, clasele de actori sînt numite actanți. Un actant este o clasă de actori care împărtășește o anumită calitate caracteristică. Această caracteristică comună are legătură cu teleologia fabulei ca întreg. Astfel, un actant este o clasă de actori ai cărei membri au o relație identică cu aspectul de telos
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
abstracțiuni ale legăturilor intenționate dintre elemente. În acest model, clasele de actori sînt numite actanți. Un actant este o clasă de actori care împărtășește o anumită calitate caracteristică. Această caracteristică comună are legătură cu teleologia fabulei ca întreg. Astfel, un actant este o clasă de actori ai cărei membri au o relație identică cu aspectul de telos, care constituie principiul fabulei. Vom numi acest tip de relație "funcție". Acesta este un model structuralist tipic: e conceput în termenii relațiilor fixe dintre
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care să redea intenția și pe care le aflăm în fabule sînt cele ce țin de bogăție, înțelepciune, iubire, fericire, un loc în ceruri, un pat în care să mori liniștit, o creștere de salariu, o societate dreaptă etc. Astfel actantul și desigur imaginea lui concretă, actorul nu poate, teoretic, să întruchipeze o persoană reală. Acest lucru implică doar abordarea noastră structurală. Cu toate acestea, principiul fabulei rezidă în aspectul de intenție al acesteia, iar rezultatul practic este că subiectul este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este de obicei o persoană ori un animal personificat (în fabulele cu animale) și nu un obiect. Următoarele exemple ne oferă impresia unor posibilități multiple care pot fi "traduse" prin această schemă structurală de bază: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să se căsătorească Mary b) Anna Wulf vrea să devină o femeie independentă c) bătrînii vor să împiedice descoperirea crimei lor d) Kinsey Milhone vrea să cunoască identitatea criminalului e) ucigașul vrea să evite să fie descoperit
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
reprezentată nu de către o persoană ci de o abstracțiune: societatea, soarta, timpul, omul ca centru al universului, inteligența. Destinatarul puterii poate să fie reprezentat și de o persoană. Astfel, o tipologie proprie fabulei ar putea fi legată de concretizarea acestui actant: în basme "trimițătorul" este de obicei o persoană, adesea un rege care în anumite condiții oferă mîna fiicei sale subiectului aspirant. În romanele psihologice, o trăsătură de caracter a subiectului însuși este adesea puterea, care fie facilitează fie blochează atingerea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În principiu, subiectul și puterea predomină, sînt mai activi în sens gramatical decît complementul și destinatarul, pentru că ei sînt agenții, avînd fie funcția de intenție/ sustragere fie pe cea de oferire/ primire. Am menționat deja posibilitatea de fuziune a doi actanți într-un singur actor ori invers, concretizarea unui singur actant, puterea, într-un număr specific de puteri specifice. Această posibilitate ne face să realizăm că baza modelului nostru este principiul inegalității numerice; și că acest principiu, oricît de problematic ar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sens gramatical decît complementul și destinatarul, pentru că ei sînt agenții, avînd fie funcția de intenție/ sustragere fie pe cea de oferire/ primire. Am menționat deja posibilitatea de fuziune a doi actanți într-un singur actor ori invers, concretizarea unui singur actant, puterea, într-un număr specific de puteri specifice. Această posibilitate ne face să realizăm că baza modelului nostru este principiul inegalității numerice; și că acest principiu, oricît de problematic ar părea, este în același timp și justificarea modelului. În principiu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
puterea, într-un număr specific de puteri specifice. Această posibilitate ne face să realizăm că baza modelului nostru este principiul inegalității numerice; și că acest principiu, oricît de problematic ar părea, este în același timp și justificarea modelului. În principiu actanții sînt reprezentați în fiecare fabulă: fără actanți nu există relații, fără relații nu există proces, fără proces nu există fabulă. Însă numărul actorilor este nelimitat. Se poate întîmpla ca într-o fabulă să întîlnim doar un singur actor, o eroină
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
specifice. Această posibilitate ne face să realizăm că baza modelului nostru este principiul inegalității numerice; și că acest principiu, oricît de problematic ar părea, este în același timp și justificarea modelului. În principiu actanții sînt reprezentați în fiecare fabulă: fără actanți nu există relații, fără relații nu există proces, fără proces nu există fabulă. Însă numărul actorilor este nelimitat. Se poate întîmpla ca într-o fabulă să întîlnim doar un singur actor, o eroină care, de pildă, e în război cu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
e în război cu sine, cu propriile pasiuni, cu propria nebunie ș.a.m.d. Pe de altă parte, este de asemenea posibil ca un mare număr de actori, mulțimi întregi, armate ori grupuri universitare, să se constituie într-un singur actant. Un exemplu de fuziune a patru actanți diferiți în doi actori îl întîlnim în poveștile de dragoste tipice, în care destinatarul este însuși iubitul iar puterea fuzionează cu complementul: iubita "se dăruiește" pe sine. El: subiect + destinatar Ea: complement + putere
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pasiuni, cu propria nebunie ș.a.m.d. Pe de altă parte, este de asemenea posibil ca un mare număr de actori, mulțimi întregi, armate ori grupuri universitare, să se constituie într-un singur actant. Un exemplu de fuziune a patru actanți diferiți în doi actori îl întîlnim în poveștile de dragoste tipice, în care destinatarul este însuși iubitul iar puterea fuzionează cu complementul: iubita "se dăruiește" pe sine. El: subiect + destinatar Ea: complement + putere Natura convențională a acestei intrigi devine clară
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este pasiv în rolul său de destinatar: el trebuie să aștepte și să vadă dacă va primi obiectul dorit. Pe de altă parte, obiectul pasiv este, de asemenea, subiect, și prin aceasta mai pronunțat autonom, în rolul de putere. Obiectul actant aparent pasiv este, ca putere, factorul decisiv în context. Forțele au fost împărțite în mod egal între cei doi actori. De aceea, o inversiune a rolurilor nu ar însemna o inversiune a puterii și nu i-ar da "subiectului" motive
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
context. Forțele au fost împărțite în mod egal între cei doi actori. De aceea, o inversiune a rolurilor nu ar însemna o inversiune a puterii și nu i-ar da "subiectului" motive de îngrijorare. Dar intriga se schimbă îndată ce "puterea" actantului este plasată în altă parte. Simetria a dispărut, iar dezvoltarea intrigii depinde de complicitatea dintre subiect și putere, sau de lipsa acesteia. Exemplele din secțiunea anterioară pot fi acum extinse: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se schimbă îndată ce "puterea" actantului este plasată în altă parte. Simetria a dispărut, iar dezvoltarea intrigii depinde de complicitatea dintre subiect și putere, sau de lipsa acesteia. Exemplele din secțiunea anterioară pot fi acum extinse: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să se însoare cu Mary b) Anna Wulf vrea să devină o femeie independentă c) bătrînii vor să împiedice descoperirea crimei lor d) Kinsey vrea să afle identitatea criminalului e) ucigașul vrea să evite descoperirea lui Milhone
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
simplu. Țelul este greu de atins. Subiectul întîmpină dificultăți pe drumul său și primește ajutor. Astfel modelul distinge o a treia relație care determină împrejurările în care acțiunea este dusă la bun sfîrșit. Prin analogie cu structura propoziției, acești doi actanți ar putea fi considerați drept complemente circumstanțiale de natură adverbială. Ei nu sînt legați de obiect prin intermediul "unui verb", ci se leagă cu ajutorul unor construcții prepoziționale, cum sînt datorită, în ciuda, de funcția care pune în relație subiectul cu complementul. Acești
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]