4,780 matches
-
a mizeriei din țară, a înfometării populației și a distrugerii satelor. Li s-a reproșat scriitorilor noștri disidenți, de către procurorii morali postdecembriști, că și-au limitat acțiunile de protest la aspecte culturale, că i-au vizat critic doar pe funcționarii (activiștii) din cultură, fără a ținti mai sus și fără a-și fixa și obiective politice. Memoriile, scrisorile de protest le îndreptau către președintele Uniunii Scriitorilor, către ministrul culturii, cel mult către vreun funcționar al C.C. Iar criticile vizau îndeobște răul
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
identitar care împarte populația în membrii ai "națiunii titulare", pe de o parte, și în minorități etnice ale teritoriului, pe de altă parte, se suprapune clivajului ideologic care face distincția dintre cei care sunt fideli vechiului regim, inclusiv elitele și activiștii acestuia, și cei care se identifică ca opozanți ai acestui regim, sau victimele acestuia" (p. 63). De altfel, evoluția sinuoasă, adesea inexplicabilă a Moldovei în tranziție poate fi pusă pe seama jocurilor politice și a intereselor conjuncturale. Într-o analiză foarte
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
George Macovescu (1913-2002) nu a fost nici pe departe un disident, dar a fost una dintre acele rare excepții în cadrul comunismului pentru care merită să-ți calci pe dogmatismul anti-comunist. George Macovescu a fost un comunist onest. Despre câți alți activiști de partid sau intelectuali devotați regimului comunist s-ar putea spune același lucru? Despre foarte puțini! Notez doar numele lui George Ivașcu. Mai sunt câțiva, dar nu risc acum o listă a onestităților, când lista calamităților provocate de comunism e
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
conducătorului: memoriile lui Dumitru Popescu, relatând aceleași episoade din altă perspectivă. Trebuie să spun foarte clar, chiar acum, care e diferența principală dintre cele două relatări. Dumitru Popescu este un comunist înverșunat, mâna dreaptă a lui Ceaușescu în propagandă, un activist care încearcă în memoriile sale postdecembriste explicații, disculpări, justificări ale propriilor abuzuri și rigidități. George Macovescu este un comunist decepționat, "observator atent - cum remarcă Mioara Anton - al realităților timpului său, dar mai ales al degradării regimului comunist" (p. 15). Recapitulez
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
față de presiunile ideologice asupra breslei scriitorilor. Ar merita citate pe larg însemnările despre bătălia pe care a purtat-o în 1981 "pentru soarta scriitorului român, pentru demnitatea lui, pentru viitorul lui" (p. 221). S-a comportat mult peste atitudinea unui activist obișnuit al partidului comunist, deși - trebuie să o recunoaștem pentru a nu-i exagera meritele - George Macovescu nu a fost altceva decât un comunist luminat și onest, a cărui luciditate amară a fost trezită de propriile înfrângeri și umilințe. George
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
salvează, astfel, și ea. Vine la rând bătrânețea, împreună cu speranțele și apoi dezamăgirile postrevoluționare, resimțite adânc. Dacă sensibilitatea și moralitatea îl fac pe Mihai Cantuniari să judece în mod sever ceea ce vede în spațiul socio-politic (ocuparea prim-planului de către foștii activiști și securiști, schimbarea lor la față, de dragul unei economii de piață aducătoare de uriașe beneficii personale, jaful național și incredibila sărăcire a intelectualilor), rareori jurnalul său capătă tonalitatea și stilistica pamfletului. Și aceasta fiindcă autorul, spre deosebire de unii dintre colegii săi
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
în problemele sociale fierbinți, scrie, vorbește, protestează, admonestează ș.a.m.d. într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică și de construcția formei și se transformă, cu sau fără voia lui, într-un activist moral și într-un fel de ,,agent sanitar" al umanității. Și asta indiferent dacă rămîne fidel limbajelor consacrate sau experimentează expresii alternative și coduri noi de comunicare. în această categorie a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
Ce-are a face? Era vremea "cînd, pe lîngă valuri, calc pe bolovani". Ei vor ieși, însă, încetul cu încetul, din poezie. Deja în Cîntece de zi și noapte (1954) e loc de balade pastelate, ciupite, ici-colo, de un fior activist. Acolo unde nu se simte, lasă la iveală frumoase meditații de școală veche: "O, Moldovă, apa trece lin,/ Pasăre să fiu, să zbor aiurea/ Murmurînd puțin cîte puțin/ Cîntecele care-adorm pădurea./ Uite cîmpul, seara nu se vede,/ Dealuri mari și
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
la școala generală și la liceu și mi-au dat bursă în facultate, din banii lor. Pensionarii care nu cerșesc sau nu au aerul de victime fac parte din elita acestei categorii, printre care se numără bătrîni securiști și venerabili activiști de partid de rang înalt. N-aș avea nimic împotriva lor, ca persoane, dar mă revoltă mecanismul care face din ei, și după '89, aleșii acestei țări în care proștii au murit ca să nu mai fie conduși de PCR și
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
senzații euforice (p. 146-147); repertoriul de violențe infantile (p. 163); semnarea acordului de informatoare a Securității (p. 164-166); aventura cu profesorul de la facultate Darvari (p. 174-176), cel care îi va deveni în final soț; intrarea în "politica de curve" a activiștilor de partid (p. 213-215) și refuzul violent de a accepta avansurile unuia dintre ei, refuz care îi va schimba întristător viața (p. 246-249) etc. Sunt numeroase scenele antologice la nivelul senzorialității și al senzualității. E chiar de notat, ca o
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
între fidelii "tribunului" se numără pesonaje de calibrul unei Buruiană-Aprodu și când ideologia partidului atârnă în dintele cariat al unui naționalism de două parale, e limpede că viitorul formațiunii în care s-au pripășit cei mai nerușinați dintre securiști și activiști arată sumbru. Rămas și fără post de televiziune (telenovela despărțirii lui Vadim de Tănăsescu reprezintă un capitol din istoria grotesc-hazlie a unei Românii coborâtă la nivelul latrinei), "tribunul" a devenit un simplu cocoș de tablă ruginită, gata să cadă de pe
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
fără marca specifică atribuită de diftong, un termen specific limbajului multor tinerilor, indiferent de simpatia sau antipatia care i se asociază (ținînd de autodefinirea juvenilă prin preferințe muzicale, asociate unui anume stil de viață, de îmbrăcăminte etc.). În limbajul unui activist din anii '60, precum cel reprezentat în clipul publicitar, termenul rocker era puțin probabil; el nu apare de altfel cuprins în DEX (nici măcar în ediția actuală!). Cuvîntul a fost inclus în noua ediție a DOOM (2005), în care se indică
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
se indică adaptarea fonetică (pronunțarea rocăr) și adaptarea morfologică (pluralul rockeri). Ne putem întreba cum se explică, totuși, forma roacăre. Prima ipoteză ar fi că anglicismului i s-a atribuit - din dorința de a face credibilă folosirea sa de către un activist comunist și mai ales cu intenția de a provoca un efect comic - o deformare tipică tendințelor limbii populare. Diftongul oa, rezultat al unei alternanțe fonetice produse în evoluția limbii române (condiționat de accent și de vocala din silaba următoare, în
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
aici, de oportunism politic este o greșeală. El a intuit exact că PSD-ul este un fals partid social-democrat. Născut sub tutela fostului nomenclaturist comunist, Ion Iliescu, PSD-ul inițial (FSN, FDSN, PDSR) a fost alcătuit în principal din tineri activiști PCR, din securiști de ultimă generație (mult mai școliți decât antecesorii lor selectați de sovietici) și diverși oportuniști împinși în față de "evenimentele din 1989". Liderii săi au aplicat cu fermitate teza leninistă a prima-tului politicului asupra economicului, forțând preluarea puterii
Stânga și dreapta by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9535_a_10860]
-
Închid ochii. Văd mii și mii de figuri cu zîmbetul cît toată ființa lor cîntînd. Aud acel cîntec care a însoțit unul dintre cele mai frumoase vise din nopți fantastice de vară trăite în Piața Universității: Mai bine golan Decît activist, Mai bine mort Decît comunist!
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
Ni-l amintim, de asemenea, cu câtă cruzime s-a descotorosit de Petre Roman, când a simțit că viteza de alergare a aceluia îi primejduia viziunea de tip "glasnost" și "perestroika". Trebuie să ignori cu desăvârșire aceste trăsături ale străvechiului activist pentru a nu face legătura cu harababura în care s-a prăbușit, vreme de câteva luni, România. În locul lui Geoană, nu numai că nu l-aș fi ținut pe Iliescu în preajmă, dar aș fi condiționat preluarea conducerii PSD-ului
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
în tinerețea sa un comunist înfocat, promotor al marxismului. Astăzi scrie din perspectiva unui adept al liberalismului clasic și al democrației. Copilăria și tinerețea i-au fost tihnite în regimul comunist. A locuit într-o vilă din Primăverii, fiind fiul activistului comunist Leonte Tismăneanu (la un moment dat șeful departamentului Marxist-Leninist de la Universitatea din București) și al Herminei Marcusohn, și ea membră a partidului Comunist. A fost membru UTC și a publicat numeroase articole de suport pentru regimul comunist. Acum spune
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
că lucrurile vor intra în normal." Nu este prima dată când un scriitor din România este tratat astfel. Cu ani în urmă, Ioan Es. Pop, după ce a publicat remarcabilul volum de versuri Ieudul fără ieșire, a fost avertizat de un activist cultural local că nu mai are ce căuta vreodată la Ieud (reacție care constituia nu numai un grav abuz, ci și o dovadă, rușinoasă, de neînțelegere a limbajului literaturii). Ulterior, împotriva lui Mihail Gălățanu s-a declanșat o anchetă polițienească
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
anii '60. Dar neobosit, mișcându-se cu aceeași față de când îl știa, indispensabil și nemuritor" (pp. 233-234). În cealaltă extremă socială, alunecă mai rapid sau mai lent mulți dintre săteni. Cu excepția celor dați pe brazdă, a adaptaților deveniți informatori și activiști mărunți, familiile numără "o sumă" de probleme și cazuri. Aparent, acestea sunt izolate și particulare. Doar ghinionul, neșansa, ceasul rău au făcut ca părinții Adelei Nicolescu să dispară din sat, iar femeia de casă a familiei lor unanim respectate să
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
omului nou". Cu instinct de romancier veritabil, Doina Ruști se ferește să caracterizeze pozitiv ori negativ oamenii și faptele lor. Istoria fiecăruia este desfășurată (nonlinear, dar coerent) în condițiile date, impuse de către noul Centru. Satul trăiește după indicațiile și tabelele activiștilor județeni: cine să fie promovat și cine să fie sancționat, câte arestări să se facă și pentru ce delicte. Fiecare unitate politico-administrativă este legată, cu cătușe sigure, de cea imediat superioară. De aici și senzația Adelei că toți oamenii venind
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
ceaușism la puterea a doua care făcuse din "oamenii muncii" (muncitori, țărani, intelectuali...) niște animale de povară și, totodată, niște cobai în experimentul social. La 23 de ani, tânăra profesoară terorizată de un inspector școlar cu mutră și apucături de activist face cunoștință cu sistemul medical autohton, specialitatea Ginecologie. "Cloaca de disperare" a spitalului-abator în care femeile așteaptă întâlnirea cu doctorul asistat de un securist (avortul e un delict grav, în epoca de care unii își amintesc azi cu duioșie) e
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
care face inevitabila joncțiune cu ficțiunea lui Caragiale). Subiectele sociale sunt tratate cu dezinvoltură (Lux, calm și voluptate, Shopping, VIP-uri și vipuști), ca și vulgarizarea vieții (Zaraza, Bonsoir, mască!), noul limbaj de lemn (Lumea lui mega, super, epocal, genial, Activistul de partid și limba de lemn) ori veșnicele metehne românești (Dispozitiv de omorât capra vecinului, Un sfert de oră în București, Arătatul cu degetul la români, Retorica lui NU, Când vorbesc statuile, Între păgubosul NU și mult prea veselul DA
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
calomnie. Enorma agitație este provocată exact de cei care, timp de peste 40 de ani, ne-au împiedicat să sărbătorim Paștele, imprimînd întregului popor român o psihologie de creștini ai catacombelor. Aceiași foști membri în Comitetul Executiv al partidului Comunist, aceiași activiști recent reciclați, aceiași fii ai unor indivizi care, în urmă cu două decenii, te-ar fi arestat dacă făceai semnul crucii în public se simt din nou ajunși pe caii cei mari și visează la o recuperare a trecutului recent
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
Astfel, N. Breban era un "ambițios", care voia "toată critica la picioare, vilă, domeniu, mașină..." Ar avea "un orgoliu cumplit", ca și Al. Ivasiuc. Autoarea Jurnalului este indignată și ea de "prostia urlătoare" a lui Al. Oprea, șef de redacție, activistul și indubitabil securistul, care-i dădea "indicații", atenționând-o, mai exact, speriind-o, în privința lui Cornel Regman, pe atunci (în anii ^50-^60) în dizgrație: "Vezi, pe ăsta publică-l tot mai rar. Are bube la dosar. A fost în
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
extremist. Și totuși, oamenii care-l compun tremură de frică în fața șefului. Nu îndrăznesc să-l contrazic nici pe față și nici măcar la votul secret. E o frică de tip nou, o frică de care sufereau, pe vremea comunismului, doar activiștii: frica pierderii privilegiilor. Constatăm, acum, că păcatul originar al partidelor din România e plătit cu vârf și îndesat acum. La noi, membri de partid au devenit doar indivizii care urmăreau un scop imediat: o funcție, o promovare, o numire. }ara
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]