955 matches
-
și pe Dumneavoastră pe scenă? N.M. Placido Domingo (râde). Cred că a fost de toate. Dar au fost și alții... A.V. Și cum ați reușit să "duceți" scena respectivă, sau spectacolul întreg, din toate punctele de vedere, vocal și actoricesc? N.M. Suntem colegi, niciodată n-a fost... A.V. Până la urmă, meseria e meserie. N.M. Meseria e meserie. Când am cântat cu Domingo în Madrid, tocmai își făcuse operația de hernie, era primul lui spectacol, "Boema", după revenire. Și, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
V. Vă întreb, pentru că există o diferență de joc scenic. În urmă cu decenii, scena uciderii lui Scarpia era teatru, o convenție unanim acceptată, se mima. Poate că filmul, televiziunea, timpurile de astăzi mai realiste, mai violente au imprimat jocului actoricesc al interpretei personajului Tosca un caracter verist. "Bag cuțitul în el, și-l termin, atât de mult îl urăsc". Dar se estompează nuanța de regret, sau de groază: "ce am făcut?!" Dumneavoastră cum ați trecut prin acest moment? N.M. Două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cutii minunate cu bijuterii. Nu înțeleg cum ies vocile astea!..." El a venit din lumea filmului cu respect pentru noi, cântăreții de operă. Fiecare dintre regizorii noștri, cel puțin cu care am lucrat eu, a avut grijă să adapteze jocul actoricesc la specificul cântului de operă. Datorită lor, mișcările sunt mai elegante. Am avut, poate, una sau două experiențe de regii în care să fie nebunie, să nu mă simt bine, dar am ajuns să ne înțelegem, am ajuns să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lor, mișcările sunt mai elegante. Am avut, poate, una sau două experiențe de regii în care să fie nebunie, să nu mă simt bine, dar am ajuns să ne înțelegem, am ajuns să-i înțeleg, să combinăm muzica și jocul actoricesc. Discutam la modul egal. A.V. În ce spectacole ați jucat, montate într-o regie acuzat modernă? N.M. O, unul foarte... Un regizor româno-german. În Catania, unde, la vremea respectivă, era o bătălie, care să fie capitala Siciliei, Palermo sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spui părerea despre același personaj... Dar nici nu se poate, oricât ai vrea să copiezi, nu poți să fii la fel cu alt interpret al aceluiași personaj. Însă, posibilitățile artistului de a cuceri publicul prin farmec, prin muzicalitate, prin arta actoricească, prin atâtea date, și prin vocea pe care Dumnezeu o dă unora acestea sunt date extraordinar de importante cu care poți tu să manevrezi publicul, să-l stăpânești. A.V. În concluzie, mai puține efecte exterioare, și mai multă substanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
eu nu fug contra timpului, în schimb fug contra oboselii, ca să spun așa. Este o solicitare foarte mare, și un cântăreț, în ziua de azi, nu trebuie să fie pregătit doar din punctul de vedere al vocii și al jocului actoricesc, trebuie să fie și un om de bussines, foarte bine pregătit. A..V. O, ai spus aproape o noutate! V.I. Da, de la curriculum vitae până la felul în care este făcută poza pentru dosar. Gândiți-vă că, de exemplu, audiții se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sentiment, de a sta în sală și a vedea spectacolul. Bineînțeles, și cerințele se schimbă. A.V. Dar nu crezi că unii regizori, tocmai din dorința de a se supune dictaturii imaginii, încarcă prea mult scena? Cu decoruri, cu joc actoricesc, mișcare... V.I. Bineînțeles, ca echipă muzicală, ca dirijori și pianiști, am avut și avem la "MET" tot timpul aceste discuții. De exemplu, într-o scenă, cântărețul se întoarce și cântă spre culise nu se mai aude sunetul în sală. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
delicatețea, neliniștea, disperarea, culmile deznădejdii. O voce care nu a atins niciodată nuanțele stridenței. Jocul scenic al Mariei Slătinaru Nistor a fost supus mereu ideilor, dramaturgiei muzicale, a devoalat profilul pshihologic, universul interior al personajelor, justificând astfel economia de mijloace actoricești. Ne-am putea gândi, urmărind înregistrările video ale marii artiste, la un anti-actor de teatru liric? Tocmai azi, când, deseori, regizori mai mult sau mai puțin atașați operei pun accent pe vitalitatea scenei, în detrimentul spriritului muzicii, al epocii în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
V. Cum v-ați simțit mai bine pe scenă, într-un spectacol de operă: când jocul scenic a fost gândit cu economie de mijloace, dar reprezentativ pentru caracterul personajului? Sau ați acceptat și acele elemente de regie care subliniau jocul actoricesc? M.S. Sunt opere și personaje care permit schimbarea de epocă. Mă întorc la ce discutam mai înainte, când mă refeream la opera "Fidelio", de Beethoven. Am avut premiera la Toulouse, acolo a fost, de fapt, debutul meu în 1978, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ne amintim de regizorul Serghei Bondarciuk, de actorul Aleksey Batalov, filme în care unele secvențe dialoguri, monologuri sau peisaje cu stepa imensă stăpânită de imensitatea norilor grei aveau o durată de 5-6 minute. În cazul secvențelor cu personaje, era joc actoricesc pur. R.G. Sigur. De fapt, nu se poate explica nimic din acest punct de vedere. Cinema-ul este imens, "n" versiuni, "n" variante, talentul este multiplu, la sfârșit calitatea artistică, nu în sens elitar, trebuie să primeze. A.V. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
actor, o apariție inefabilă, am văzut-o de atâtea ori interpretând personaje introvertite, cu o viață interioară zbuciumată. E adevărat că rolul Veta din "O noapte furtunoasă", montată la televiziune în 1984, a fost o surpriză, și tot o reușită actoricească, dar tipul ei de personaj a fost diferit de cel imaginat de Caragiale. Chiar dumneavostră ați subliniat ieri această idee la Universitatea de Arte din Iași prezentând filmul "Înainte de tăcere". Urmărind-o minute bune, nu am văzut-o potrivită pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
atâta știu-atâta vreau, orizontul meu este închis, și atunci, ne certăm. A.V. V-ați aflat vreodată în situația de a fi puse de regizor să cântați într-o poziție incomodă vocii, dar justificată din punct de vedere scenic, actoricesc? Teodora Gheorghiu S-a întâmplat să cânt într-o poziție imposibilă. Am încercat, n-a funcționat, am renunțat. Asta a fost un noroc. A.V. Doamnă Leontina Văduva, v-am ascultat cântând, în concerte și recitaluri, melodii românești. Sunt destui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
femeie în vârstă, un copil, un băiat sau un bărbat, sau Carmen, toate aceste personaje sunt altcineva decât sunt eu. Trebuie să recurg la aceleași tehnici pentru a le da viață. A.V. Pentru că știm că în deceniile trecute jocul actoricesc în genul "operă" era mai subliniat, teatral, poate chiar exagerat, se poate spune că televiziunea, cinematograful, imaginea, în general, au influențat jocul actorului de operă? Este mai veridic? R. D. Eu zic că da. Teodora Gheorghiu Da, este mai veridic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
purtat urât cu Don Pasquale, de aceea am încercat să nu imprim o notă de răutate acestui personaj. Cred că publicul a apreciat și această viziune. A.V. Apropos: cum este publicul marilor teatre europene? Dorește să vadă un joc actoricesc subliniat, sau mai discret? L.V. Deja publicul larg este obișnuit cu un spectacol complet. Avem nevoie și din punctul acesta de vedere să ne autodepășim. Evident, sunt exigențe de cânt vocal, dar vor trebui făcute eforturi pentru ca rolul să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
publicul larg este obișnuit cu un spectacol complet. Avem nevoie și din punctul acesta de vedere să ne autodepășim. Evident, sunt exigențe de cânt vocal, dar vor trebui făcute eforturi pentru ca rolul să fie complet, și din punct de vedere actoricesc. Nu mai primează doar vocea. Există expresia corporală, mimica. Sunt mulți regizori de teatru care vin să facă spectacole de operă și nu cunosc exigențele unei voci. Atunci, ne pomenim în diferite ipostaze cu capul în jos, suiți pe scări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
este în scădere, cred că este în transformare de câțiva ani, și transformarea continuă. Există aspecte pozitive și aspecte negative în această situație. Cel pozitiv este că opera se împrospătează, deci, în mod foarte clar și din punct de vedere actoricesc, dramatic se pune accent pe performanța de operă completă. Nu mai este important doar cum cânți, ci și felul cum îți îmbraci personajul. Cred că e corect, pentru că dacă te duci la un spectacol de operă, vrei să și vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
purtat urât cu Don Pasquale, de aceea am încercat să nu imprim o notă de răutate acestui personaj. Cred că publicul a apreciat și această viziune. A.V. Apropos: cum este publicul marilor teatre europene? Dorește să vadă un joc actoricesc subliniat, sau mai discret? L.V. Deja publicul larg este obișnuit cu un spectacol complet. Avem nevoie și din punctul acesta de vedere să ne autodepășim. Evident, sunt exigențe de cânt vocal, dar vor trebui făcute eforturi pentru ca rolul să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
publicul larg este obișnuit cu un spectacol complet. Avem nevoie și din punctul acesta de vedere să ne autodepășim. Evident, sunt exigențe de cânt vocal, dar vor trebui făcute eforturi pentru ca rolul să fie complet, și din punct de vedere actoricesc. Nu mai primează doar vocea. Există expresia corporală, mimica. Sunt mulți regizori de teatru care vin să facă spectacole de operă și nu cunosc exigențele unei voci. Atunci, ne pomenim în diferite ipostaze cu capul în jos, suiți pe scări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de valoare (indiferent dacă sunt indigene sau traduceri), chiar peste putința de apreciere a publicului, la un moment dat. Respinge farsa, feeria, opereta și acceptă cu multe rezerve (îi displace, de pildă, Victorien Sardou) melodrama. Zăbovind mai puțin asupra creațiilor actoricești, criticul nu-și ascunde admirația pentru marii interpreți, dintre care lui Ștefan Iulian, Grigore Manolescu, C. I. Nottara le consacră pătrunzătoare portrete (Profile din teatru). În publicistica vremii, o voce de luat în seamă, din păcate stinsă prematur, a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
devenind membri ai trupei clujene. Directorul corului secției de operă fusese numit compozitorul Farkas Ferenc, pe post de scenograf Varga Mátyás, iar, din grupul regizorilor făcea parte personalitatea (devenită legendă) a artei teatrale transilvane, Tompa Miklós. Multe vârfuri ale artei actoricești budapestane din epocă apăreau regulat pe scena clujeană: Kiss Ferenc, Somlay Artúr, Tasnády Fekete Mária, Bajor Gizi, Tímár Antal, Páger Antal, iar, în atât de scurta stagiune 1944-1945, Páger Antal a regizat piesa Primul (Az első), de Kerecsendi Kiss Márton
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
fundamental al personajului. Cronicile cuprind și impresiile unui spectator ce trăiește cu adevărat magia scenei, participând intens la spectacol și relatând cu delicii circumstanțele marilor reușite, fie că acestea privesc în totalitate o reprezentație, fie că e vorba de partituri actoricești care îl entuziasmează. Comentatorii au subliniat, de altfel, rolul cronicarului în orientarea activității dramatice a epocii atât prin competența și echilibrul judecăților, cât și prin cultura de specialitate, utilizată în fixarea corectă a unor criterii de valoare. Nu mai puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
adevărul, Actorul și sălbaticii, Cursa, Înghițitorul de săbii ș.a. Este societar de onoare al Teatrului Național din București, profesor la Universitatea de Teatru și Film din București (din 1985), doctor în arte (cu teza Teatrul radiofonic. Convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației). Între ianuarie 1993 și martie 1994, a fost secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor. Publică versuri și proze scurte și susține rubrici în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”, „Libertatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
Debutează cu o lucrare bine primită de critică, Seara răspunsurilor, în 1958, construcție dramatică reușită sub raportul compartimentării faptelor, cu un dialog viu, cursiv, spiritual. Personajele, antrenate într-un turnir al confruntării dintre adevăr și mistificare, se mișcă în mediul actoricesc al unui teatru de provincie, ilustrând prin radiografiere, confortul sufletesc minor căruia îi cad victime în primul rând cei care n-au tăria să reziste agresiunii psihice. Fiicele (1963) dezbate tezist chestiuni de etică familială, în aceeași manieră fiind prezentată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
favorabilă, evident, poetului) se referă la reprezentația timpului vs. reprezentarea timpului. Traducerea din secolul trecut (deja) păstrează proprietatea termenului utilizat, totuși, la Eminescu, opțiunea lingvistică se bucură de un sens denotativ și de un efect metaforic-teatral: reprezentația înseamnă și jocul actoricesc pe scenă. Fig. VII. Dispunerea/intensitatea tipurilor intratextuale în cadrul operei unui autor În imaginea de mai sus propunem actualizarea iconică a taxinomiei intratextului, pentru a urmări diminuarea intensității intratextuale dinspre centru spre marginea operei. Dincolo de circumferința acestui cerc se găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Artă Dramatică. Acest boier extravagant, generos și risipitor sfârșește aproape sărac. Din căsătoria cu actrița Lea Ventura (Fanchette Vermont), sora pictorului Nicolae Vermont și a traducătorului B.V. Vermont, a avut o fiică, Maria Ventura, care va face o strălucită carieră actoricească, devenind societară a Comediei Franceze. Ca jurnalist, V. e un temperament eminamente polemic. Tonul articolelor sale este categoric, dur, adeseori brutal. Sub pseudonimele Dunăreanul și Un gălățean ori numai sub inițialele numelui, el desfășoară vreme îndelungată o tenace campanie antidinastică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]