KorAP: Find »[drukola/base=acuzativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...45 >

1,110 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

2. Relația dintre ergativ și pasiv................................................................. 38 5.3. Există pasiv și în limbile ergative?......................................................... 39 6. Antipasivul....................................................................................................... 40 6.1. Definiția și funcțiile antipasivului.......................................................... 40 6.2. Relația dintre aplicativ și antipasiv......................................................... 44 6.3. Există antipasiv în limbile acuzative?.................................................... 45 7. Evoluția sistemelor lingvistice......................................................................... 47 7.1. Există o direcție unică a schimbării?...................................................... 48 7.2. Limbile primitive erau limbi ergative?.................................................. 51 7.3. Există o motivație cognitivă pentru ergativitate?.................................. 54 8. Concluzii......................................................................................................... 55 Capitolul 2: De la tipologie la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
erau limbi ergative?.................................................. 51 7.3. Există o motivație cognitivă pentru ergativitate?.................................. 54 8. Concluzii......................................................................................................... 55 Capitolul 2: De la tipologie la sintaxă: ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale........................................................................................... 57 1. Probleme......................................................................................................... 57 2. Abordări de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ................ 59 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative............................................. 59 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale.................................................. 60 2.3. Ipoteza ergativității................................................................................ 63 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu.............................................................. 63 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice ergativ/acuzativ....... 65 2.6

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
distincției tipologice ergativ/acuzativ................ 59 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative............................................. 59 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale.................................................. 60 2.3. Ipoteza ergativității................................................................................ 63 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu.............................................................. 63 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice ergativ/acuzativ....... 65 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice....................................... 67 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative?........................................ 68 3. Probleme pentru teoria Cazului....................................................................... 68 3.1. Probleme și soluții terminologice.......................................................... 68 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor.............................................. 69 3

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Inventarul și clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română.................................................................................. 113 4. Tipuri de abordări............................................................................................ 121 4.1. Abordări sintactice................................................................................. 122 4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui Burzio........................................ 123 4.1.2. Categorii funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ..................................................................................... 124 4.2. Abordări semantice................................................................................ 130 4.2.1. Liste de roluri tematice................................................................ 131 4.2.2. Ierarhii.......................................................................................... 132 4.2.3. Critici și alternative...................................................................... 134 4.3. Abordări "proiecționiste"....................................................................... 137 4.4. Abordări "(neo)construcționiste"........................................................... 139 4.5. Abordări

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
găsirea unei punți între aceste domenii. Ultimul aspect este și cel mai solicitant: termenul ergativitate are două accepții, aparent fără legătură directă, desemnând, pe de o parte, un tip de limbi (ergative), diferite de limbile familiare nouă (care sunt limbi acuzative), iar, pe de altă parte, o subclasă de verbe intranzitive nonagentive, prezentă în foarte multe limbi ale lumii. Cele două obiective majore ale lucrării sunt legate de aceste două accepții: prezentarea ergativității ca fenomen prezent în foarte multe limbi și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
limbilor ergative într-un adevărat repertoriu terminologic (în care mi-a fost destul de greu să mă descurc), iar mecanismele sintactice folosite de unele dintre limbile ergative să capete interpretări dintre cele mai diverse. Modelul adoptat pentru descrierea diferențelor dintre limbile acuzative și cele ergative din punct de vedere tipologic este Dixon (1994), lucrare la care am raportat cea mai mare parte a bibliografiei consultate. În al doilea capitol, De la tipologie la sintaxă. Ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale, am realizat o prezentare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
raportat cea mai mare parte a bibliografiei consultate. În al doilea capitol, De la tipologie la sintaxă. Ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale, am realizat o prezentare critică a încercărilor de a descrie sintaxa limbilor ergative cu instrumentele folosite pentru descrierea limbilor acuzative. Acest tip de descriere a dominat cercetările despre ergativitate până spre sfârșitul secolului al XX-lea, când au apărut îndoielile lingviștilor referitoare la posibilitatea de a stabili corespondențe exacte. Problemele tratate în acest capitol − abordările de tip sintactic ale distincției

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de descriere a dominat cercetările despre ergativitate până spre sfârșitul secolului al XX-lea, când au apărut îndoielile lingviștilor referitoare la posibilitatea de a stabili corespondențe exacte. Problemele tratate în acest capitol − abordările de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ, reconsiderarea teoriei Cazului, posibilitatea de a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect, tranzitivitate), asemănările dintre structurile pasive și cele nominalizate din limbile acuzative și sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida diferențelor tipologice

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
apărut îndoielile lingviștilor referitoare la posibilitatea de a stabili corespondențe exacte. Problemele tratate în acest capitol − abordările de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ, reconsiderarea teoriei Cazului, posibilitatea de a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect, tranzitivitate), asemănările dintre structurile pasive și cele nominalizate din limbile acuzative și sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida diferențelor tipologice semnificative dintre limbile de tip acuzativ și cele de tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în acest capitol − abordările de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ, reconsiderarea teoriei Cazului, posibilitatea de a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect, tranzitivitate), asemănările dintre structurile pasive și cele nominalizate din limbile acuzative și sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida diferențelor tipologice semnificative dintre limbile de tip acuzativ și cele de tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există asemănări importante, iar instrumentele descriptive folosite pentru limbile acuzative pot fi aplicate, cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect, tranzitivitate), asemănările dintre structurile pasive și cele nominalizate din limbile acuzative și sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida diferențelor tipologice semnificative dintre limbile de tip acuzativ și cele de tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există asemănări importante, iar instrumentele descriptive folosite pentru limbile acuzative pot fi aplicate, cu rezervă însă și având în vedere specificul fiecărei limbi, la descrierea limbilor ergative. În al treilea capitol

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cele nominalizate din limbile acuzative și sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida diferențelor tipologice semnificative dintre limbile de tip acuzativ și cele de tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există asemănări importante, iar instrumentele descriptive folosite pentru limbile acuzative pot fi aplicate, cu rezervă însă și având în vedere specificul fiecărei limbi, la descrierea limbilor ergative. În al treilea capitol, cel mai amplu, Semantica și sintaxa verbelor ergative/ inacuzative din limba română, m-am oprit asupra descrierii semantico-sintactice a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aceste secțiuni explicative pentru a nu îngreuna expunerea. Abrevieri a = micul ~, proiecție care găzduiește argumentul extern al adjectivelor (inergative) A = subiectul verbelor tranzitive A (poziție ~) = poziție în care se poate atribui/verifica un rol tematic Abs./abs. = Absolutiv Ac./ac. = Acuzativ Agr = Agreement (engl.), categoria funcțională acord AgrP = Agreement Phrase (engl.), grupul acordului AgrO/Agr2 = Object Agreement (engl.), categoria funcțională acordul obiectului AgrS/Agr1 = Subject Agreement (engl.), categoria funcțională acordul subiectului AgrOP = Object Agreement Phrase (engl.), grupul acordului obiectului AgrOP = Subject

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tematice, conform căreia relațiile tematice identice dintre itemi sunt reprezentate identic la nivel sintactic, formulată de Baker (1988) v = categorie funcțională proiectată de verbele tranzitive și inergative, responsabilă de găzduirea argumentului extern/de agentivitate/de tranzitivitate/de atribuire a Cazului acuzativ (în funcție de interpretare) vb. = verb VP = Verbal Phrase (engl.), grupul verbal X = subiectul verbelor intranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Y = subiectul verbelor tranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Z = obiectul verbelor tranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Capitolul 1 ERGATIVITATEA

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Dixon a înțeles manifestările ergativității în dyirbal, atât la nivel sintactic, cât și la nivel morfologic. În anii '70, foarte mulți lingviști sunt interesați de ergativitate. Silverstein explică, într-un studiu conceput în 1973 și publicat în 19766, partițiile ergativ−acuzativ (vezi infra, 3.1.3.) printr-o ierarhie nominală. În 19777, Dixon publică o gramatică a limbii nord-australiene yidiny, apoi, în 19818, un studiu despre limba australiană warrgamay, care ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Lucrarea editată de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
19766, partițiile ergativ−acuzativ (vezi infra, 3.1.3.) printr-o ierarhie nominală. În 19777, Dixon publică o gramatică a limbii nord-australiene yidiny, apoi, în 19818, un studiu despre limba australiană warrgamay, care ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Lucrarea editată de B. Comrie în 19819 aduce noi informații despre limbile ergative caucaziene și iraniene. În 198810, T. Andersen infirmă convingerea lui Dixon 11 că nicio limbă africană nu e ergativă. În ultimii 30 de ani, interesul pentru ergativitate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1979: 60, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din punct de vedere sintactic, "comportamentul identic" are în vedere constrângerile de coreferențialitate în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din punct de vedere sintactic, "comportamentul identic" are în vedere constrângerile de coreferențialitate în formarea frazelor, atât în coordonare, cât și în subordonare. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și O, dar nu și poziția A

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pozițiile S și O, dar nu și poziția A, atunci limba are sintaxă ergativă. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și A, dar nu și poziția O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii? Împărțirea limbilor în acuzative și ergative funcționează însă numai la nivel teoretic, pentru că, în realitate, după cum observă Dixon (1994: 6), multe limbi au caracteristici atât de tip acuzativ, cât și de tip ergativ, grupând în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
atunci limba are sintaxă ergativă. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și A, dar nu și poziția O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii? Împărțirea limbilor în acuzative și ergative funcționează însă numai la nivel teoretic, pentru că, în realitate, după cum observă Dixon (1994: 6), multe limbi au caracteristici atât de tip acuzativ, cât și de tip ergativ, grupând în anumite construcții S și A, iar în altele, S

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de vedere sintactic. 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii? Împărțirea limbilor în acuzative și ergative funcționează însă numai la nivel teoretic, pentru că, în realitate, după cum observă Dixon (1994: 6), multe limbi au caracteristici atât de tip acuzativ, cât și de tip ergativ, grupând în anumite construcții S și A, iar în altele, S și O − "ergativitatea mixtă". Dixon (1994: 23) arată că limbile lumii sunt de două tipuri, în funcție de strategiile pe care le folosesc pentru a marca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un sufix pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt sufix pentru entitatea animată afectată de acțiune și un alt sufix pentru entitatea indirect implicată sau secundar afectată de acțiune (Țintă, Sursă, Experimentator, Pacient, Beneficiar, Locativ). Denumirile cazurilor nominativ, acuzativ, absolutiv, ergativ − arată Dixon (1994: 30) − trebuie restrânse la limbile în care marcarea are bază sintactică (tipul (a)), cazurile indicând relații sintactice. Pentru limbile în care marcarea are bază semantică (tipul (b)), este de preferat să nu se dea o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care au diverse roluri semantice. O poziție radicală este cea a lui Haig (1998: 171), care susține − cu argumente din limba kurdă, care are partiție morfologică ergativă determinată de timp (vezi infra, 3.1.3.(c)), dar sintaxă de tip acuzativ − că limbile ergative sunt un "artefact tipologic", în ciuda numeroaselor încercări din anii '80 de a demonstra că limbile ergative și cele acuzative sunt fundamental diferite. Van de Visser (2006: 2) a formulat ipoteza că toate limbile naturale sunt fundamental de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care are partiție morfologică ergativă determinată de timp (vezi infra, 3.1.3.(c)), dar sintaxă de tip acuzativ − că limbile ergative sunt un "artefact tipologic", în ciuda numeroaselor încercări din anii '80 de a demonstra că limbile ergative și cele acuzative sunt fundamental diferite. Van de Visser (2006: 2) a formulat ipoteza că toate limbile naturale sunt fundamental de tip nominativ−acuzativ, iar ergativitatea apare numai în limbile în care unul sau mai multe argumente ale verbului sunt realizate obligatoriu ca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]