1,099 matches
-
absorbit. Un verb tranzitiv are proiecția Tr indiferent dacă este la forma activă sau pasivă. Faptul că în ucraineană există forme pasive în care obiectul are cazul acuzativ este folosit de Bowers (2002: 212) ca argument pentru ideea că absența Acuzativului nu se corelează cu absența formei pasive. Formele verbale pasive sunt, în profunzime, tot tranzitive, și deci sunt distincte structural de inacuzative. Posibilitatea de pasivizare nu este determinată de Cazul acuzativ în sine, ci de tranzitivitate. Bowers (2002: 214) susține
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Bowers (2002: 212) ca argument pentru ideea că absența Acuzativului nu se corelează cu absența formei pasive. Formele verbale pasive sunt, în profunzime, tot tranzitive, și deci sunt distincte structural de inacuzative. Posibilitatea de pasivizare nu este determinată de Cazul acuzativ în sine, ci de tranzitivitate. Bowers (2002: 214) susține că existența pasivelor inergative demonstrează că proprietatea de tranzitivitate este independentă de prezența argumentului extern. Concluzia autorului este că tranzitivitatea are un conținut ireductibil, asemănător ca statut cu predicația, categorie sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
afectată de energia dezvoltată în proces (pentru verbele nonagentive ergative). ● Manoliu-Manea (1993: 74) definește Pacientul ca participantul afectat, "fiind într-o stare" sau "suferind, trecând printr-o schimbare a stării" și subliniază că este rolul prototipic al obiectului direct în acuzativ. Cornilescu (2006: 137) atrage atenția asupra faptului că nu există corespondențe sistematice între roluri și cazurile morfologice sau între roluri și funcțiile sintactice. ● Haegeman (1994: 49) arată că Pacientul este persoana sau lucrul care suportă acțiunea exprimată de predicat, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
starea exprimată de predicat. ● Palmer (2007 [1994]: 8) consideră că Agentul și Pacientul sunt cele mai importante roluri pentru tipologie (dar contează și Locativul și Instrumentalul), aflându-se la baza distincției tranzitiv/intranzitiv și sunt importante și pentru delimitarea ergativ/acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 22) adaugă că toate limbile fac distincția între Agent și Pacient. ● Avram (2003: 170) subliniază că Pacientul suferă o schimbare de stare sau de localizare și nu are control asupra activității denotate de verb. ● Levin și Rappaport
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceste reprezentări schematice, EP reprezintă nodul eventiv (nonstativ), AspQ este nodul cantitativ care induce telicitatea, iar DP din Spec,AspQ este interpretat ca fiind subiectul unei schimbări cuantificabile; acest DP e necesar pentru existența telicității. AspQ poate să verifice Cazul acuzativ al DP aflat în specificatorul lui. Borer (2004: 294, nota 9) atrage atenția că AspQ corespunde structural, dar nu și ca interpretare, proiecției AspE de la Borer (1994). Sorace (2004: 249−250) comentează această teorie. În concepția lui Hagit Borer, intrările
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
for two hours 'a munci timp de două ore'). Argumentele sunt generate în poziția de specificator al unei proiecții aspectuale, unde li se atribuie o interpretare aspectuală: (a) AspEM este primul nod aspectual, rezervat măsurării evenimentului, unde e atribuit Cazul acuzativ; acest nod este specificat [+ EM]; argumentul generat în specificatorul acestei proiecții este interpretat ca fiind măsura evenimentului descris de verb; existența măsurii conduce la interpretarea telică; "Tema" este asociată cu poziția de specificator al AspEM; Tema are și alte proprietăți
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzative − [TP NPi [AspEM ti [VP Varrive−a sosi]]] − descriu un eveniment pentru care este specificat numai punctul final; interpretarea telică li se atribuie în nodul AspEM specificat; Arad presupune că atunci când există un singur argument nu este atribuit Cazul acuzativ, deci argumentul trebuie să urce în Spec,TP pentru a primi Cazul nominativ. ● Verbele inergative − [TP NPi [AspOR ti [VP Vwork−a munci]]] − descriu un eveniment în care este specificat numai punctul inițial; aceste verbe proiectează un nod AspOR și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și nu intrarea lexicală determină sensul acestor verbe. Verbele tranzitive simple (kill 'a ucide') descriu un eveniment pentru care este specificat atât punctul inițial, cât și punctul final, deci există două proiecții aspectuale: − AspEM asigură interpretarea aspectuală și verificarea Cazului acuzativ; în anumite cazuri (love 'a iubi', hate 'a urî', know 'a ști'), AspEM verifică Cazul, dar nu are conținut aspectual, pentru că aceste verbe sunt statice și inerent atelice; AspEM este nespecificat în aceste situații, deci nu măsoară evenimentul; − AspOR nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fără a mai apela la ipoteza scindării proiecției VP (engl. VP-shell). Consecința acestui model este că două macroroluri sunt suficiente pentru a descrie selecția argumentelor: punctul inițial și punctul final; dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepția situațiilor în care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că două macroroluri sunt suficiente pentru a descrie selecția argumentelor: punctul inițial și punctul final; dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepția situațiilor în care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor de a genera oricare dintre argumente în Spec,AspEM. 4.4.3. Van Hout (2004
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argument, distincția Caz slab − Caz tare nu se aplică, pentru că argumentul unic primește Cazul subiectului, care nu este asociat cu un anumit tip de citire; verbele inacuzative, telice, nu acceptă ca obiectul să stea în AgrOP, deci nu pot atribui acuzativul (Van Hout 2004: 78). Autoarea subliniază că abordarea aspectuală a inacuzativelor este împotriva teoriei tradiționale, care definește inacuzativele în termeni de proprietăți tematice ale argumentelor (bazându-se pe UTAH). Comentând acest tip de abordare, Sorace (2004: 250) arată că verificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
realizării argumentelor: delimitarea evenimentului are loc în interiorul VP și numai obiectul direct poate fi măsura evenimentului. La Chomsky (1995), AspP este proiecția funcțională care codifică aspectul, iar interpretarea telică apare atunci când obiectul direct se deplasează în Spec,AspP și primește acuzativul prin acord Specificator−Centru (vezi supra, 4.1.). Realizarea argumentală multiplă a fost explicată prin telicitate: inacuzativele sunt telice, iar inergativele, atelice. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 2005: 109) atrag atenția asupra faptului că o teorie a realizării argumentelor trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică intrării verbale, care este o colecție de proprietăți/trăsături. Reprezentarea semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele tranzitive în Lexicon; aplicarea operației de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate aplica și în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziția rolurilor tematice, ci numai le adună împreună; operația nu are nevoie să ajungă la grila de roluri, ci numai la rolurile tematice neatribuite. Alegerea morfologică a elementului se reduce Cazul acuzativ; cliticul își are originea în VP, apoi se deplasează în I; rolul neatribuit este reținut de proiecția verbală până când un rol tematic extern este fuzionat; rolul neatribuit este concentrat cu rolul extern, de unde rezultă atribuirea a două roluri aceluiași argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
est acheté une voiture 'Jean și-a cumpărat o mașină'123. Forma morfologică se este tipică rezultatelor (output) operațiilor de aritate (reflexivizare, reciprocizare, decauzativizare, saturare) care reduc valențele sintactice ale unui verb; când aceste operații se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ este redus; când se aplică în Sintaxă, e nevoie de elemente morfologice pentru a reduce Cazul. (B) Operația de expletivizare din studiile mai vechi este numită decauzativizare. Reinhart (2002)124 a arătat că verbele tranzitive al căror rol extern este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că reflexivizarea din limbile romanice reprezintă suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilități de a privi variațiile de marcare (prezența vs absența reflexivului): (a) în limbile cu operații lexicale rezistente, în urma reducerii rămâne o trăsătură de acuzativ, un reziduu mai slab decât acuzativul originar, rămas în cazul pasivului, care cere marcare morfologică specială (Everaert 1994130, Reinhart 1996); (b) ceea ce este marcat în morfologia acestor limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilități de a privi variațiile de marcare (prezența vs absența reflexivului): (a) în limbile cu operații lexicale rezistente, în urma reducerii rămâne o trăsătură de acuzativ, un reziduu mai slab decât acuzativul originar, rămas în cazul pasivului, care cere marcare morfologică specială (Everaert 1994130, Reinhart 1996); (b) ceea ce este marcat în morfologia acestor limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic, morfologia marcând faptul că a avut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apar numai în construcții reflexive, când nu se ia în considerare un Agent extern). Din punct de vedere sintactic − arată Manoliu-Manea (1993: 77) −, construcția acuzativ-locativă din română este centrată pe întreg (M-am tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcția cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcția cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv − întregul nu a acționat deliberat pentru a afecta Pacientul (M-am lovit la picior de o piatră), în timp ce construcția cu dativul duce la o interpretare agentivă a subiectului (Mi-am lovit piciorul de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a gradului de agentivitate este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o ierarhie a afectării posesorului: Ac − D − G. Verbele care acceptă dativul posesiv sunt verbe de acțiune ce produc o schimbare în care e implicat posesorul; apare mai rar cu verbele de stare, care lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
143, Dobrovie-Sorin (1998), Fontana, More (1992)144, Rizzi (1986), cliticul se este inserat ca un argument intern sau leagă un nominal vid, aflat în poziția de argument intern. DP nonclitic este inserat ca argument extern al predicatului tranzitiv; v atribuie Acuzativul, iar T atribuie Nominativul: TP 3 DPi1 T' 3 SE j1+TNOM vP 3 t i1 v' 3 vACC VP 3 V DPi1 Analiza tranzitivă/pronominală (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 3) (b) Analiza inacuzativă (Kayne 1988145, McGinnis 1999146, Pesetsky 1995
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2004: 4) observă că, în ambele analize de tip (A), DP nonclitic intră în relație de verificare cu T, care asigură Cazul nominativ acestui DP și legitimează, prin legare, cliticul se. Diferența constă în faptul că, în analiza tranzitivă, Cazul acuzativ trebuie și el verificat în derivare, pe când în cea inacuzativă, nu. B. Se nonargument (morfem de reducere a valenței, a cărui prezență e importantă semantic, nu și sintactic). Abordarea de acest tip este lexicală. (c) În analiza inacuzativă, susținută de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
DPi ! ! ti SE În limbile romanice, copia aflată cel mai jos în configurația sintactică are expresia fonetică se și poartă Cazul relevant pentru proprietățile verbului. Se din construcțiile reflexive derivate este realizarea fonologică a unei urme (t) A-legate, în acuzativ sau în dativ: Mihai s-a spălat pe mâini Mihai și-a spălat mâinile. Adoptând Teoria copierii prin deplasare (engl. The Copy Theory of Movement), autorii arată că se preverbal și postverbal formează un lanț de copii identice, iar alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]