659 matches
-
tot atât de bună. —Cum adică „aproape“? întrebă Thelma așezându-se. Știu mai multe despre programele de la televizor decât oricine altcineva din companie! —Și asta e un lucru bun? întrebă Dec. — Când vine vorba de concursuri, da. Thelma îi aruncă o privire acuzatoare, iar el ridică mâinile prefăcându-se că se predă. Sosi și echipa de la masa opusă, iar Neil Lomond îi făcu cu mâna. Ea îi făcu semn din cap, observând că Sally de la recepție era printre oamenii lui. Se întreba cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aproape invizibil în lumina aceea?! Pe Iisus Judecătorul îl recunoaște pe boltă și neștiutorul de carte, cine va crede când îl va vedea pe acesta că-i cel ce va veni să judece viii și morții?! Și brațul lui urcă acuzator spre Iisus neîndurătorul, lipsit, după spusa părintelui Varava, tocmai de copleșitoarea forță a judecății, învestit însă de Theo cu înfricoșătoarea putere a ceea ce nu se vede, dar se simte dincolo de culoare, teroarea culorii, cum o numea de multe ori Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbit serios. Ai primit pachetul acela pe care ți l-am trimis? A, da, spuse Pauline nervoasă. Cremele pentru față și rujurile. Foarte frumoase, mulțumesc. —Le-ai folosit? —Păăăăi... începu Pauline. Nu le-ai folosit, spuse Lisa pe un ton acuzator. Lisa o bombarda pe Pauline cu parfumuri și cosmetice scumpe pe care le primea datorită postului pe care îl ocupa. Era disperată să îi ofere un pic de lux. Dar Pauline refuza să renunțe la produsele ei Pond’s sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
miros ciudat. Ca bunica ei. Unii oameni pur și simplu sunt nebuni. De fapt, nu, spuse Ted foarte nervos. Avea dreptate. Chiar miroseam ca bunica ei. În timp ce Ashling se întreba de unde știa Ted cum mirosea bunica fetei, Ted o întrerupse acuzator: —Și știi ce cred că era? —Ce? — Tâmpenia aia cu care mi-ai dat înainte să ieșim. A, uleiul de lavandă. Câteodată, Ashling se simțea foarte neapreciată. Are miros de bunică, nu-i așa? Ted era pornit. — Credeam că mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se confesă Beck lui Oliver, dar acum nu mai face. —Joacă fotbal cu voi? Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară uimit. —Nu e rea. Pentru o fată. Cu gura deschisă, Oliver spuse, aproape acuzator: —Te-ai schimbat. Nu e adevărat, spuse Lisa calmă. Cele treizeci de minute petrecute alergând după minge fuseseră o idee bună. Erau obosiți și veseli când s-au întors la masa din bucătărie, acoperită de documente. —Maaamăăă, se strâmbă Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să mă simt în siguranță în ceea ce privește angaraua mea cu suprimarea dovezilor. În timp ce interogatoriile celor din carnețel țineau prima pagină a ziarelor, restul circului mergea înainte: ponturi, ponturi și iar ponturi care iroseau mii de ore de lucru ale polițiștilor. Telefoanele acuzatoare și plîngerile ranchiunoase i-au determinat pe polițaii locali să-i salte pe diverși nebuni răzbunători, care își dădeau în gât inamicii pentru sute de delicte închipuite, mai mult sau mai puțin importante. Tot felul de haine de damă aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tiberius probabil că le crezuse adevărate, mărturisiseră fapte despre care știau că nu se întâmplaseră și condamnaseră oameni pe care îi știau nevinovați. Discursul său, rece și lent la început, cu vorbe găsite cu greutate, devenea tot mai pasionat și acuzator. — Toți aceștia l-au cinstit și l-au slujit pe Tiberius când acesta era în viață; au fost instrumentele, complicii și, poate, inspiratorii delictelor sale. Apoi, la moartea lui Tiberius, s-au bucurat că dispăruse un tiran și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
incrustații metalice. Pe armură nu sunt însă reprezentate scene de război, ci o veche trădare: Achilles, înarmat, apărat de scut, îl înșfacă de păr pe nevinovatul Troilus, neînarmat, îl răstoarnă de pe cal și îl ucide. Probabil că din cauza mesajului ei acuzator statuia nu a rămas multă vreme pe soclu. Era nouă când a fost făcută bucăți cu violență, fiindcă era solidă, însă nu pentru a topi metalul; a fost aruncată, îngropată. Așa a rămas până în zilele noastre. Procesul Juliei, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În gesturi nefirești; de câte ori vreau să constat dacă mă trădează, nu mă mai ghidez după zarea albastră a ochilor, mut privirea spre pomeții obrajilor, care, odată, Încep să se umfle de un aflux de sânge În surplus, ca un semn acuzator al nerușinării. Am devenit un maniac: Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de acasă, mă uit la ceas și o pândesc să văd dacă apare de după colț; nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu, adică, e bine? Nu știu, Sally. Nu știu prin ce trece. În orice caz, sunt ultima persoană căreia i-ar spune. Îmi înghițeam acum suspinele, încercând cu disperare să mă adun, fără să reușesc. Vocea mea avea o nuanță acuzatoare și știam că asta nu va fi de ajutor: înainte să încetez să mai predau obișnuiam să văd, iar și iar, pagubele produse de părinții care se ciondăneau, care își foloseau copiii pe post de sac de box pentru propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Și o bătrânică, interveni Irene de pe fundal. —Mulțumesc, Buddy. Plăcerea e de partea mea, draga mea. Plăcerea e de partea mea. Ruby Îi dădu lui Sam telefonul Înapoi. —Tu ai aranjat asta, nu? spuse ea pe jumătate zâmbind, pe jumătate acuzator. — Recunosc că i-am zis de problema ta lui Buddy, dar a fost ideea lui să te ajute. Ea se strâmbă puțin. —Ce-i? Întrebă el. —Uite, să nu crezi că nu-ți sunt recunoscătoare. Sunt foarte, dar nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
noptieră și eu mi-am pierdut vocea. Era aceeași carte. Eram sigur, deși nu puteam înțelege cum de exista. Supracoperta era cărămizie, culoarea sângelui uscat. Poza ei acoperea jumătate din copertă. Ochii imenși se uitau la mine. Erau negri și acuzatori. Buzele pline erau strânse. În semn de ce? În semn de judecată. Fața era mică, umerii înguști și extrem de fragili. Uitasem că era doar un copil. Nu va fi niciodată altceva. Cum ar putea? A murit. Cu toții au murit, cu excepția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acum îmi revenea în memorie. Uneori, când eram într-o întâlnire sau când conduceam pe autostradă, mi-era greu să nu oftez amintindu-mi. Într-o noapte când am coborât să închid ușa casei de pe Seminole Road, am văzut fețele acuzatoare ale locuitorilor din anexa secretă uitându-se la mine din spatele ferestrelor negre. — Îmi pare rău, am murmurat eu. Am vrut să o deschid. Credeam că am deschis-o. —Ce ai spus? strigă Madeleine de la etaj. I-am răspuns că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
timpului, deasupra cărora, atârnată de plafon cu fire invizibile, se Învârtea o navă spațială enormă, strălucind În culori fosforescente, pe care curentul o făcea să se miște Încet, amenințător, Îndreptându-i vârful spre capul lui Fima, ca pe un deget acuzator. Până când Fima Închise ochii și-și spuse brusc: — Ce rost are toată vorbăria asta? Oricum zarurile au fost aruncate și ce s-a făcut nu se mai poate desface. Aproape adormit, simți că Ted Îl Învelea cu o pătură moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
într-un an sau doi, ne vom gândi din nou la problema copiilor și... Mă întrerupse înainte să apuc să inspir. — Unde ai fost aseară? —Poftim? Nu-nțelegeam la ce se referea. Unde ai fost aseară? Nu suna mai puțin acuzator decât prima dată. —Am ieșit cu... unul dintre partenerii mei de afaceri. Am... discutat un proiect la care voi lucra pentru el azi, origami pentru o reclamă televizată. Mă plătește 900 de lire pentru trei ore de muncă și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Poftim? Tot ce vreau să spun este că eu întâlnirile de afaceri le am la prânz sau la o cafea sau chiar într-un birou. Nu duc femeile la cină ca să discut afaceri. Niciodată. Vocea lui îmi era nefamiliară și acuzatoare. Mi se făcea rău. Cumva aflase unde fusesem, probabil de la Kieran, care știa despre cină. Trebuia să redresez această conversație înainte să degenereze. — Bănuiesc că știi exact unde am fost aseară, așa că trebuie să știi și că a fost ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să vorbesc cu Mark. El va înțelege că sunt obosită, îmi va mângâia degețelul, îmi va face o ciocolată caldă și mă va trimite la culcare devreme. Dar când l-am văzut, avea din nou acea privire, privirea întrebătoare și acuzatoare care-mi spunea că nu o să mai apuc să mănânc niciodată. A sunat Gary, spuse el. Așa, o luăm de la capăt. —Mark, eu... Nu mă lăsă să-l întrerup. —E-n regulă, știu că e prietenul Mariei. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a mai pățit? o Întrebă Burgess pe Minnie, ridicându-se de pe scaun și Încheindu-și grăbit tunica militară. Continua să poarte uniforma deși era În permisie de boală pe timp nedefinit - Îl scutea de Întrebări cu subînțeles și de priviri acuzatoare din partea celor dornici să Împartă lauri. Nu avea mai mult de un metru șaizeci, dar era musculos și bine proporționat, boxer amator care fusese cândva campionul regiunii Sussex la categoria cocoș. Minnie Kidd admiră mustața mătăsoasă pe care, cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În sferă? — Nu, admise Beth. — Păi vezi? N-are nici un rost. — Doamne Dumnezeule, Norman.... — Știu. Acum suntem aici. Și În următoarele două zile nu vom putea face nimic. Să facem față realității cât putem de bine și să ridicăm degetul acuzator mai târziu. — Fii sigur de asta! — În regulă. Dar nu acum, Beth. — OK, spuse ea cu un oftat. Nu acum. Și se duse sus, În laboratorul ei. Rămas singur, Norman privi țintă consola. Avea și el grijile sale: trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o fată drăguță și cumsecade, atunci nici unul din noi n-ar fi în rahatul ăsta.“ Probabil că eram îngrozitor de nedreaptă cu bietul om. El nu mi-a spus nimic. N-a făcut decât să-mi arunce o privire tristă și acuzatoare. Am îmbrățișat-o pe Judy luându-mi la revedere. Amândouă plângeam. Și măcar de data asta copilul nu ne-a ținut isonul. —Heathrow, terminalul unu, i-am spus șoferului de taxi. Mașina a dat colțul. Domnul Andrucetti a rămas privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
amorul artei. Nu fusesem deloc interesată de el. Iar acum, că mi se întorsese bărbatul, nu mai aveam nevoie de el. —Helen tocmai m-a anunțat că te întorci la Londra. Că te întorci la James, mi-a spus el acuzator. —Păi, așa e, am răspuns pe un ton de scuză. Am senzația că trebuie. De dragul lui Kate, înțelegi? Dar cu tine cum rămâne? m-a întrebat Adam. Îmi venea să izbucnesc în plâns. Voiam să-i spun că mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
senzația că trebuie. De dragul lui Kate, înțelegi? Dar cu tine cum rămâne? m-a întrebat Adam. Îmi venea să izbucnesc în plâns. Voiam să-i spun că mă simțeam groaznic la gândul că mă întorceam la porcul ăla ipocrit și acuzator. După cum vedeți, cu fiecare clipă care trecea, James devenea în ochii mei din ce în ce mai rău. Iar Adam devenea din ce în ce mai dezirabil și mai atrăgător. Îmi doream așa de tare să fiu cu el, că mă durea. Dar nu puteam să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bătea joc de mine? Nu eram sigură că asta era situația. George chiar părea sincer. Dar dacă nu-și bătea joc de mine, atunci despre ce dracu’ vorbea? Cum adică „zombi“? Ne refeream la același James? Același James ipocrit și acuzator care venise la mine în Dublin? Dar înainte să apuc să-mi adun gândurile confuze, George a luat-o din nou la trap. Avea chef de vorbă. Plictiseala de vineri după-amiază și trei beri la prânz îl făcuseră destul de slobod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rău decât o altă tăcere lungă și stânjenitoare. — N-ai ascultat nici o vorbă din ce-am spus, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Am impresia, spuse ea ridicându-se repede în picioare, că îmi pierd vremea aici. Mă privi acuzator; și pentru că nu mai aveam nimic de pierdut, i-am întors privirea. — Pot să te întreb ceva? Ea ridică din umeri. — De ce nu? — Cine ești? Făcu ochii mari și am simțit că se îndepărtase cu un pas de mine, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu-mi puteam imagina cum de mi se întâmplase mie așa ceva. În orice caz, s-a dovedit că Graham ne-o luase înainte. La următoarea mișcare, s-a dus în seră prin pasajul secret și a îndreptat un deget acuzator în direcția mea. — Cred, spuse el, că a fost profesorul Plum în seră, cu sfeșnicul. Avea dreptate: și în acel moment m-am declarat învins. Joan a aprins luminile și ne-a făcut o ciocolată și poate că atmosfera s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]