5,686 matches
-
vorbesc eu? Calvia Crispinilla încuviință și se duse să se așeze pe un tricliniu de lângă perete. — Spune-le și lor ce mi-ai povestit mie. — În ziua luptei de la Bedriacum, o pasăre dintr-un soi nemaivăzut, mai mare decât o acvilă, s-a așezat într-un copac și-a stat cu ciocul întors către Brixellum, unde se găsea împăratul Otho. În timp ce vorbea, numidul deschidea larg ochii, impresionat de o asemenea minune. Calvia Crispinilla îl privi pe Antonius. — Eu însămi i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zeului Carmelus din Judaea i-a prezis lui Vespasianus că toate proiectele lui se vor realiza. Mai mult, astă-noapte, curierul meu nubian mi-a povestit că, la un moment dat, pe câmpul de luptă de la Bedriacum s-au văzut două acvile care se războiau între ele. Cea care a învins a fost însă alungată de o a treia, venită dinspre răsărit. Oare nu dinspre răsărit va veni Vespasianus în Italia, ca să-l înlăture pe Vitellius, care l-a învins pe Otho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aminti că ținuta militară era acceptată doar în afara zidurilor Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în templu - zile de sărbătoare religioasă - erau interzise acțiunile private sau publice. Antonius Primus: curajosul comandant ale cărui fapte eroice sunt descrise amănunțit în Istoriile istoricului latin Tacitus. Aquilifer: subofițer din legiunile romane responsabil de signa (semnale), în special de acvila fixată la capătul unui băț. De mișcările acvilei depind mișcările și manevrele celorlalți signiferi, prin care este dirijată legiunea. Auctorati: cetățeni romani liberi ce renunță la drepturile lor, prin jurământ în fața unui magistrat, pentru a deveni gladiatori. Ei sunt reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acțiunile private sau publice. Antonius Primus: curajosul comandant ale cărui fapte eroice sunt descrise amănunțit în Istoriile istoricului latin Tacitus. Aquilifer: subofițer din legiunile romane responsabil de signa (semnale), în special de acvila fixată la capătul unui băț. De mișcările acvilei depind mișcările și manevrele celorlalți signiferi, prin care este dirijată legiunea. Auctorati: cetățeni romani liberi ce renunță la drepturile lor, prin jurământ în fața unui magistrat, pentru a deveni gladiatori. Ei sunt reprezentanții unei societăți străine de-acum de tradiția militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
VOLATUS 1 Cuvântu-mi se destramå rostind în adieri descântece de vamå privirii spre luminå Acvile adormite în aripi și tåceri se-avântå påråsite într-o plutire linå Cu sufletu-mi alåturi în astå zi seninå nåscutå dinspre ieri tu så-nflorești din roua cåzutå peste meri
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1605]
-
lui și au crezut; între aceștia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, și alții împreună cu ei. $18 1. După aceea, Pavel a plecat din Atena, și s-a dus la Corint. 2. Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acvila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți Iudeii să plece din Roma. A venit la ei. 3. și, fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei, și lucrau: meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
extrem de concis despre lucruri deosebit de importante care, în final, reușiră să-l facă pe conte să uite cu totul de frigul „siberian”, pentru că transpiră de frică și de furie. Raportul cuprindea o relatare sumară, pe puncte, a unei convorbiri dintre Acvilă și Șoim. PASAJ RETRAS Excelență, am considerat că este util să aflați, cât mai repede, următoarele: ▪Acvila intenționează să construiască în acest oraș un spital care se va numi Iubirea de oameni. În acest sens, a vorbit deja cu președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu totul de frigul „siberian”, pentru că transpiră de frică și de furie. Raportul cuprindea o relatare sumară, pe puncte, a unei convorbiri dintre Acvilă și Șoim. PASAJ RETRAS Excelență, am considerat că este util să aflați, cât mai repede, următoarele: ▪Acvila intenționează să construiască în acest oraș un spital care se va numi Iubirea de oameni. În acest sens, a vorbit deja cu președintele Divanului și guvernatorul Bucureștiului, generalul Hristofor Comneno, acesta urmând să aleagă doar locul cel mai potrivit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Bucureștiului, generalul Hristofor Comneno, acesta urmând să aleagă doar locul cel mai potrivit și să întocmească hârtiile necesare. Șoimul a apreciat ideea ca fiind benefică pentru prosperitatea orașului și s-a arătat deosebit de încântat de această dovadă de pravoslavnică mărinimie. ▪Acvila tocmai a aprobat trimiterea unor tineri români la Colegiul Richelieu din Odessa și la Școala de cadeți din Sankt Petersburg. Dorește să formeze o oștire locală apreciată cam la douăzeci de mii de panduri și cătane. Dar cred că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Colegiul Richelieu din Odessa și la Școala de cadeți din Sankt Petersburg. Dorește să formeze o oștire locală apreciată cam la douăzeci de mii de panduri și cătane. Dar cred că mă voi ocupa de asta abia la primăvară (cuvintele Acvilei). ▪Acvila pare destul de hotărâtă să termine războiul cu Imperiul Otoman, dar numai printr-o victorie zdrobitoare asupra acestuia. ține să profite de recenta pierdere suferită de armata turcă la 26 noiembrie 1811, lângă Slobozia, când, după cum știți desigur, o treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Richelieu din Odessa și la Școala de cadeți din Sankt Petersburg. Dorește să formeze o oștire locală apreciată cam la douăzeci de mii de panduri și cătane. Dar cred că mă voi ocupa de asta abia la primăvară (cuvintele Acvilei). ▪Acvila pare destul de hotărâtă să termine războiul cu Imperiul Otoman, dar numai printr-o victorie zdrobitoare asupra acestuia. ține să profite de recenta pierdere suferită de armata turcă la 26 noiembrie 1811, lângă Slobozia, când, după cum știți desigur, o treime din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar numai printr-o victorie zdrobitoare asupra acestuia. ține să profite de recenta pierdere suferită de armata turcă la 26 noiembrie 1811, lângă Slobozia, când, după cum știți desigur, o treime din acea armată, aflată în încercuire, s-a predat rușilor. Acvila intenționează să treacă Dunărea în vederea atacării și cuceririi Constantinopolului. Vreau să redau acelui oraș gloria lui ortodox-creștină și să tai, o dată pentru totdeauna, cheful francezilor de a ne mai amenința imperiul dinspre partea asta (cuvintele Acvilei). Șoimul s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-a predat rușilor. Acvila intenționează să treacă Dunărea în vederea atacării și cuceririi Constantinopolului. Vreau să redau acelui oraș gloria lui ortodox-creștină și să tai, o dată pentru totdeauna, cheful francezilor de a ne mai amenința imperiul dinspre partea asta (cuvintele Acvilei). Șoimul s-a arătat destul de rezervat. Nu a insistat prea mult, trecând la o chestiune care vă interesează și pe dumneavoastră, Excelență: încheierea tratatului de pace. Șoimul deține informația că intransigența turcilor în ceea ce privește încheierea acestui tratat este manipulată numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că cea mai înțeleaptă măsură ar fi semnarea imediată a tratatului. Napoleon nu glumește. Mai devreme sau mai târziu va ataca Rusia. Prin semnarea tratatului, însă, îi vei tăia elanul și vei înlătura astfel pericolul unui război distrugător cu Franța. Acvila și-a netezit părul cărunt, plimbându-și încet palma de la creștet spre frunte de câteva ori la rând. A ― Hm! Mai e până acolo. Am timp suficient să calc Constantinopolul și apoi să-l aștept liniștit pe acel distrugător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mă tem că o astfel de alianță ar încuraja nu numai pretenția Austriei de a înghiți Oltenia, dar și punerea în aplicare a dorinței împăratului de a include Principatele Române și Transilvania într-un singur regat pentru fratele său, Lucien. Acvila își mișca buzele. Cred că îl irita faptul că celălalt, un negustor la urma urmei, vedea mai bine decât el, generalul, niște lucruri de mare importanță politico-militară. Dar era și o dovadă de adevărată prietenie din partea Șoimului. A ― Interesant! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-ar putea întâmpla să nu mai ai timp să te îndrepți liniștit spre distrugătorul de lume. Și cum acest gen de lucrături merg, de obicei, până la capăt, n-aș dori să-ți pierzi în mod inutil viața, dragă prietene. Acvila a tăcut din nou. Înclin să cred că, în privința asta, era ușor sceptică. Știți prea bine, Excelență, că agenții ruși acționează de mai multă vreme pentru cointeresarea fanarioților și a altor persoane cu poziții laice sau ecleziastice importante în acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ecleziastice importante în acțiunea de „eliberare” a Constantinopolului, cu fluturarea promisiunii că vor juca un rol dominant în viitoarea configurație a Europei de sud-est, după înfrângerea turcilor și victoria deplină a credinței pravoslavnice asupra Islamului. Și mai cred iarăși că Acvila nu ținea să-l contrazică pe omul care-i suportă toate cheltuielile, ale sale, ale ofițerilor și ale armatei sale. (Și comerțul marchitanilor ruși scutiți de orice vamă merge atât de bine!...) Remarca îmi aparține. Excelență, ceea ce urmează vă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l contrazică pe omul care-i suportă toate cheltuielile, ale sale, ale ofițerilor și ale armatei sale. (Și comerțul marchitanilor ruși scutiți de orice vamă merge atât de bine!...) Remarca îmi aparține. Excelență, ceea ce urmează vă interesează în mod direct. Acvila a zâmbit. A ― Bine, bine! Mă voi gândi și la asta. Dar pentru că tot vorbeam de agenții francezi, dragă prietene, trebuie să-ți dau o veste bună. Oamenii mei s-au obișnuit deja cu trucurile franțuzești și au prins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prietene, trebuie să-ți dau o veste bună. Oamenii mei s-au obișnuit deja cu trucurile franțuzești și au prins o epistolă de-a Vulpoiului către Bursuc. Era pitită într-un volum de Machiavelli. Nici nu se putea altfel! Aici Acvila a tras un hohot pe cinste. Vă previn, însă, că ceea ce a spus în continuare nu va fi deloc plăcut pentru Excelența Voastră. Dragul meu, printre altele - fel și fel de drăgăleli puțoiești de poponari care m-au distrat teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe cel mai puternic adversar al tuturor vremurilor: ciuma. ― Așa, așa! Și Ledoulx își frecă mulțumit mâinile. Toinette simțea privirea unicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uitătură indiferentă, chiar distantă. Cei doi își apropiară din nou capetele și contele mai află despre un pricaz de surghiun pentru un tânăr boier care, cu ocazia reprezentației acelei primadone londoneze și aflându-se într-o poziție de concurență cu Acvila la grațiile acesteia, ar fi îndrăznit să i-o sufle, plecând cu primadona sub privirile consternate ale Acvilei. Ciudată era nu atât semnarea unui astfel de pricaz, cât expedierea acestuia abia acum, după aproape două luni de la incident. ― În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de surghiun pentru un tânăr boier care, cu ocazia reprezentației acelei primadone londoneze și aflându-se într-o poziție de concurență cu Acvila la grațiile acesteia, ar fi îndrăznit să i-o sufle, plecând cu primadona sub privirile consternate ale Acvilei. Ciudată era nu atât semnarea unui astfel de pricaz, cât expedierea acestuia abia acum, după aproape două luni de la incident. ― În tot acest timp, pricazul a stat la el și abia acum l-a încredințat nacealnicului ca să-l pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după aproape două luni de la incident. ― În tot acest timp, pricazul a stat la el și abia acum l-a încredințat nacealnicului ca să-l pună în executare. ― Chiar așa? se miră Ledoulx. ― Chiar așa! întări pictorul. Și nu cred că Acvila a făcut asta dintr-un proces oarecare de conștiință. Înclin să cred că a făcut-o doar din calcul. N-a vrut să se vorbească pe seama lui, cum că a semnat pricazul ca să se răzbune pentru înfrân... Ei, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și armoniei cu care se născuse, o continuă încercare de rezistență împotriva răului și a dezastrului provocate de slăbiciunile unor oameni, de evenimente, de războaie. Bucureștiul fusese un important centru de afaceri pentru el. Securitatea lui personală fusese sub protecția acvilei rusești până acum. După semnarea tratatului, însă, nu mai putea să rămână în principate. Rușii plecau, iar Principatele Române reveneau sub suzeranitatea turcilor. Prevăzuse asta și, cu un an în urmă, cumpărase deja o moșie la câteva verste de Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]