538 matches
-
și sârbii cei cu victoriile, tributul ar fi anulat, dar Rusia este care a făcut cheltuielile și a biruit pe Poartă și Excelența-Sa nu vede motivul pentru care pierderea tributului ar fi impusă Turciei. Primulple nipotențiar al Marei Britanie adaogă că, pe de altă parte, tributul este o parte a garanției creditorilor Porții și că această garanție nu s-ar putea lua acelor creditori. Principele Gorceakoff se pronunță cu totul în contra opiniunii care a fost exprimată. Când independența României și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de rezbel; sub ce titlu s-ar impune un sacrificiu României, care a luat o parte strălucită la rezbel? Serbia se află asupra acestui din urmă punct în aceleași condițiuni aproape; plenipotențiarii Franței vor vota în contra capitalizării tributului. Comitele Saint-Vallier adaogă: sub rezerva că teritoriele concedate vor avea o sarcină proporțională a datoriei. Comitele Andrássy face aluzie la Art. 5 al Tratatului de la San Stefano, care a fost reamintit acum și care tratează despre o îndemnitate ce rămâne a se dezbate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
titlu de Domn al țării românești, care, în istorie, să luminează de razele gloriei Ștefanilor și Mihailor. Cu ochii îndreptați spre viitor să aducem acest drept omagiu trecutului războinic și glorios al strămoșilor noștri. D-lor, puține mai am de adăogat în această zi, căci n-aș voi să turbur prin nici un cuvânt înțelegerea generală ce domnește azi între toți. Însă, cu părere de rău, sunt silit să răspund la o frază care a scăpat de la tribună onor. propuitor al acestei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
titlul de Rege al României nu este decât continuarea aceleiași suveranități. Regele este, în mod mai precis, mai exact și mai bine definit, aceea ce era Domnul României, în mod vag și nedeterminat. Nici dreptul, nici exercițiul dreptului nu se adaogă, nu descrește. O altă considerațiune este că Regatul nostru nu aduce cu sine dificultăți cari ar rezulta din modificări de fruntarii sau întinderi de teritorii. România Regat continuă a fi în aceleași limite, cu aceeași întindere de teritoriu ca și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și mai nainte, de a se afla în cele mai bune relațiuni cu toate Puterile și de a urma calea cea mare a națiunilor civilizate. (Aplauze.) Pe lângă aceste explicațiuni ce, ca ministru din Afară eram dator să dau, mai pot adăoga că proclamarea regalității, că regularea acestei consecințe a independinței noastre, că această întărire a principiului monarhiei noastre ereditare, constituie o garanție mai mult ce noi oferim pentru stabilitate și ordine pe Dunărea-de-Jos. De aceea eu mă lingușesc a crede că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
totdeauna și, ca totdeauna, primitoare: - Dumneaei ... nu știe . Tu, Mini! Ce plăcere! . . . E nouă în casă . . . Îmi ajută să îngrijesc de Rim . . . X-ai idee ce rău a fost bolnav! ... Ce bine îmi pare că te văd! . . . E nepoata mea, adaogă abia la urmă, și poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz. ,, Ce fel ele nepoată!" gândi Mini, nu încă îndestul de liniștită. Intră apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea de curățenie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
luat-o de-a capu!... Bine că n-are și alți copii ... Cu gemenii, ce-i trage sufletul! . . înăbușite, încurcate, îngrămădite, noutățile de familie năpădeau abia acum glasul întretăiat de suflul astmatic al Linei. Cu familia, buna Lina rămăsese aceeași. Adăogase numai pe domnișoara Sia, despre care însă vorbea puțin. - Vezi! Trepte de. marmoră afară. Arhitecții ăștia! Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui Rim. Plăcerea Linei pentru vizitele ei era condiționată acum de dispoziția doctorului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică spusese Linei răstit: - Am găsit pentru fată! O domnișoară frumoasă și învățată și care mă iubește! Numai urâta de Lina putea provoca un astfel de sumar brutal al sentimentelor alese dintre el și directoare. - Să trimiți acolo de toate! adăogase Lică. Asta da! Asta era în putința Linei să facă. Ideea că trebuise să-1 refuze, că ,,bietul Lică" pleacă pe front, dase Linei o strîm-bătură sentimentală comică. Ai fi zis că vrea să plângă. Totuși Lică nu pleca încă. Rămăsese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
privească ceva, atunci când el supraveghea mișcări lăuntrice, era turburat. Acel lăuntric îi da mereu de lucru, prin nesfârșite senzații ce se înmulțeau pe măsură ce boala progresa. Maxențiu era un bolnav prea adevărat, dar, cu grija 170 de a-și ascunde boala, adăoga suferinței și ipocondria. Avea, negreșit, de ce se teme, dar teama preceda mereu și înmulțea răul. Azi, ea și în toate zilele, Maxențiu rupsese fila de calendar cu regularitatea unui om de afaceri înainte de a începe munca sa laborioasă. Intîi igiena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a da Linei alarma pe care nu i-o dau ceilalți și de a duce lui Rim scrisoarea Elenei cu privire la concert. La dezordinea de idei pe care i-o pricinuise marele secret de familie: Lică-tată, Lică-mamă, Sia, fiica lor, se adăoga ceea ce Mini numea incestul lui Rim. Predomina însă spaima ei nelămurită. Circumstanța că Rim și Sia nu cunoscuse secretul Linei îi părea în adevăr atenuantă. Ce va fi însă atunci când vor afla, afară numai dacă Lina, mereu sclavă, nu va
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de cine e vorba. Unii spuneau că a murit o actriță de la Operă, alții un deputat. Circula însă stăruitor și versiunea că era o fată mare adusă de la spital, zvon răspândit de cei ce din ajun văzuse instalarea catafalcului. Unii adăogau că "era de boală molipsitoare". Sicriul era acoperit. Erau aprinse toate candelabrele și florile se grămădeau treptat, aduse de doamne elegante în rochii negre. Erau acolo și mulți bărbați în ținută corectă de doliu. O zi minunată de aprilie, caldă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nici nu observase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cei doi ocnași: Rim și Lina. In curtea bisericii, Nory dete un cot puternic lui Mini: - Uite-1! Amândouă priviră într-acolo, apoi una la alta și, fiecare căutând a lăsa pe cealaltă să se pronunțe, murmurară laolaltă: - Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nory conversația cuvenită. Se vorbi de secetă și de cai; dar Hallipa, socotind lucrurile mai liniștite decât erau, spuse că a pus caii cei răi la trăsură, ca să sperie pe Nory, ce protestă cu desperare. Pentru a-și întări tachinerea, adaogă că cei blegi, cei de noapte, au plecat cu Mika-Le - care ar fi vroit să dea bună seara, dar n-a mai turburat pe mamă-sa bolnavă. Diplomația fusese împinsă prea departe. La pomenirea numelui funest, Lenora își rupse dantelele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că doctorul îi declarase că toate femeile, chiar ea, care se pretindea practică, se ocupă de "lucruri secundare". Nu explicase mai limpede, fiind scump la vorbă, dar Nory tălmăcise. Știa de la studente că, la începutul de an al cursurilor, profesorul adăoga, pentru pedagogia fetelor anume, o perifrază care le îndruma spre "lucrurile principale ale vieței". - Anatomie aplicată! glumea Nory, dar degeaba, el rămâne tot un teoretician de nevoie. Cine Dumnezeu ar putea aplica cu Rim? Halal bucată anatomică! Nory era o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
perfect în felul lui. Mai delicat decât te puteai aștepta, cu gleznă fină, "cambrat" și cu pantofi de lac cu buclă mare de ader. Mini fu desfătată descoperind acea buclă. Era ceea ce aștepta ca să cunoască pe deplin caracterul doamnei Eliza. Adaogă o schiță nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de mină. Se însera frumos. Prin geamul larg de lângă divan se scobora o seară fină, melodioasă. Era enorm de mult cer afară. In acea plutire Mini își închipuia Cetatea ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
își adora, în felul ei, copilul. Un fel egoist, ca toate felurile, de altfel. Elena își pregătea moștenitorul pentru ideile ei preconcepute, îl iubea pentru că i le putea satisface. Faptul că prin el își putea multiplica ambiția, că îl putea adăoga drepturilor ei de proprietate, că se putea, prin el, reprezenta o dată mai mult, era argumentul mare al afecțiunei ei. E drept că instinctul familial, redus la spontaneitatea lui, ar fi foarte slab fără adaosul acelui egoism. în fața scaunului lui Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ) ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU Moto: Cu mâne zilele-ți adaogi Cu ieri viața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. (M. Eminescu) DEDIC ACEST VOLUM FAMILIEI. Mamei, ocrotitoarea mea de totdeauna, de la care am învățat blândețea și puterea cuvântului rostit
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sfânta rază a Alexandriei? Tema transcendentă din Jazzband pentru nunțile necesare: sensul feminin al Luceafărului, inițierea intelectuală, disociativă, a cercului Mercur, deopotrivă în dominația triumfală a Soarelui, este de un elenism de decadență. Un element modern însă care i se adaogă este tonul gros și buf în care e scrisă o parte din bucată. Ecoul faptei creatoare înregistrat cu un râs fonf al demiurgului! Îmi ceri lămuriri și asupra combătutei Uvedenrode. Iată ce-ți voi spune dumitale, martor al schimbărilor ei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Alegîndu-și ca domeniu al operațiuni-lor poetice punctele critice ale unei naturi întregi prin adaosul unor existențe ideale, Rimbaud se dovedește încă o dată om de știință. Căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel, adăogând cantităților date, cantitățile transcendente. La ce altceva slujesc toate aceste "limburi ("limbes"), aceste "aurore ce-ncarcă pădurile acestea" ("aurores ă qui î chargent ces forêts"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau pour verres"), decât la extinderea realului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
matematică. Chiar în anii inflației, când se trăia așa de greu în Germania, el refuză să meargă la Berna unde i se pregătea o catedră. Acestea sunt evenimentele exterioare, destul de plate, ale unei vieți de cărturar și universitar. Să mai adăogăm căsătoria sa din 1892 cu Käthe Jerosch, fata unui negustor din Königsberg. Biograful lui Hilbert, Otto Blumenthal, căruia împrumutăm toate aceste date, face un caz extraordinar de Frau Käthe. Noi nu-i putem recunoaște decât meritul ingrat al unui mentor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
face un caz extraordinar de Frau Käthe. Noi nu-i putem recunoaște decât meritul ingrat al unui mentor energic în viața unui om superior, despre a cărui veritabilă grandoare probabil că nu avea nici o noțiune. Dacă la toate acestea mai adăogăm amănuntul curios al unei înclinații pentru dans și viața de societate, unită cu o totală neânțelegere pentru muzica înaltă și artă în genere, nu mai avem nimic de adus în completarea tabloului cenușiu al unei vieți de studios, mai fericit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care, fiecare, pus pe frigare, cu altă friptură n-are asemănare; și încă de două ori câte zece buturi de vacă, pentru că, pe unde-am umblat, încă n-am aflat mesean căruia asemenea bunătate să nu-i placă. Să mai adaogi domnia ta patruzeci de cocoși și tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de moartea ei, după care ea reînvie în neuitarea iubirii poetului. În Venere și Madonă, în prima hipostază iubita apare un prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vrea să-mi iee vamă. Pe cai bătute-adesea vrea moartea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă vieață și cu moarte; Ci cumpăna gîndiri-mi și azi nu se mai schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă. {EminescuOpI 204} CU MÎNE ZILELE-ȚI ADAOGI... Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri vieața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-apururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]