538 matches
-
îndată după el, pe un ton mai amenințător, camaradul "Altcineva": Eu merg mai departe, și mă-ntreb, dacă un marxist are în principiu dreptul de a visa; dacă nu cumva, după Marx, visul... etc." Sunt două feluri de a visa, adaogă însă Lenin, trecând de la ironie la tonul grav corespunzător preocupărilor sale și luând în ajutorul său pe Pisarev: Poți visa, depășind cursul natural al evenimentelor, înaintând, în timp, în viitor. Poți însă ieși din realitate, fără a urma cursul natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în toate lucrurile aceste, întocmai cum inteligența, pasiunea, spiritul, care ordonă un gest sau o atitudine, se reflectă din interior în figura celui care face gestul sau ia atitudinea... Dar curând, în paginile ce urmează, alte elemente nouă se vor adăoga de la sine la cele de până aici, lămurind întrucâtva nu numai procesul formațiunei sufletului colectiv al vechei capitale, ci toate curbele evoluției lui. Soartă vitregă Sunt orașe nefericite cum sunt pe lume oameni fără noroc. Nefericite, nu pentru că le-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un eminent profesor universitar). Întrebarea aceasta s-ar adresa foștilor ieșeni, pe când eu mă consider încă actual ieșean" (spune la rândul său un alt strălucit profesor și fost ministru). E drept că de câțiva ani îmi am gospodăria la București, adaogă el, dar n-am plecat cu ideea preconcepută de a părăsi orașul meu și nici nu este exclus să mă reîntorc în el..." Și acum, partea a doua a problemei: de ce toți cei care părăsesc Iașul duc cu ei acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să mă văd plecat din mizeria aceasta", îmi spunea, acum câțiva ani, la Iași, un concetățean al meu, gata de plecare, gata de a se așeza în Capitală unde-l aștepta în adevăr o situație de invidiat. "M-am săturat!" adăogă el, cu năduf, ridicându-și expresiv mânile deasupra capului. "M-am să-tu-rat!" L-am privit uimit. Căci deși nu mă puteam înșela asupra senzului cuvintelor lui, exclamațiunea "m-am săturat" mi-a părut așa de neașteptată încât mi-a provocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de mine; faceți însă aceasta pentru Iași, pentru cea de a doua Capitală a țării". "Și atunci, cu o supărare, cu un năduf, cu o privire disprețuitoare, pe care nu le voi uita niciodată, domnul ministru m-a refuzat net, adăogând: "Și apoi, scutiți-mă de toate pretențiile astea ale Iașului, de absurda glorie cu care se împodobește mereu. A doua Capitală? Vorbe goale. Iașul nu e nimic mai mult decât un oraș de provincie, cum ar fi Tecuci, Vaslui sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe Turgheneff, nu l-am admis decât după ce ne-a dat cuvântul de onoare c-a fost și el fluerat în Rusia; lucrul se petrecuse însă așa de departe, încât nu ne-am mai dus să-l controlăm." Și Daudet adaogă: "...nimic mai delicios decât mesele acestea amicale, în cursul cărora discutam fără nici o jenă, "l'esprit éveillé", cu coatele pe fața de masă albă..." S-a vorbit de multe ori despre mesele acestea. A vorbit, îmi pare, și Zola de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce nutrea speranțele și tot ce incita visele noastre. Ba dacă țineam seama că, în grupul nostru, nimeni nu fusese încă fluerat până atunci (Flaubert, Zola, Goncourt, Daudet încercaseră, cum am spus, durerea sau mulțumirea aceasta), ar fi cazul să adaog că la dejunurile noastre atmosfera era mai senină decât la faimoasele "dîners Flaubert", pentru că în ea nu se strecura nici un regret, nici o remușcare și nici un fel de revoltă. Și doar, și noi ne-am fi putut găsi în situația aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care jertfa nu s-a isprăvit și care așteaptă, încă, roadele târzii ale sforțărilor lor supraomenești... Îmi pare așa de absurd ca la sacrificiul de sânge, de suferință, de lipsuri, și la tot dezastrul nemăsurat al războiului, să cerem să adaoge încă ceea ce nu vor să ne deie și ceea ce nu pot să refuze... Îmi pare așa de neomenesc să le rupem o fâșie din ceea ce au dovedit că iubesc atât: pământul lor". Iar puțin mai departe: "...și-mi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vremea unuia din guvernele prezidate de către generalul Averescu, într-o dimineață, pe când își făcea cursul, un funcționar de la secretariatul facultăței îl anunță, discret, că e chemat la telefon. La răspunsul scurt al profesorului, că nu-și poate întrerupe lucrarea, funcționarul adaogă: "Vă cheamă Bucureștii, preșidenția Consiliului; d. prim-ministru dorește să vorbească cu dv. și stăruie să veniți numaidecât la aparat..." Spune domnului prim-ministru, replică M. Cantacuzino, că-mi fac cursul... Și fără a da mai multă atențiune incidentului, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
melodrama aceasta nesuferită, spune poetul, e numai pentru că toată seara am urmărit-o prin vălul roz care se interpunea între ochii mei și rampă. Legând apoi împrejurarea aceasta de impresiunile pe care i l-ea lăsat revoluția de la 1848, el adaogă: mă simțeam așa de fericit de a mă vedea la Paris, Parisul însuși apărea ochilor mei atât de încântător și plin de farmec, încât luptele care se desfășurau atunci în sânul său, baricadele și toată sângeroasa mișcare nu mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sa, la intrare, s-a așezat statuia lui Mihail Kogălniceanu, în bronz, lucrată de sculptorul polonez Hegel (căruia i se mai datoresc: statuia lui Miron Costin și cea a lui Vasile Alecsandri). Devenită neîncăpătoare, de curând i s-a mai adăogat o aripă, de proporții apreciabile, în partea de jos. În fața acesteia a fost așezată noua statuie în bronz a lui Mihail Eminescu, opera sculptorului Faur. Pag. 284. "Grădina mea... Spalierii mei cu roze urcătoare..." (Fot. M. H.) Pag. 285. Flașnetarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei de palier. La un moment dat, unul din ei mă întrebă: Cunoașteți cântecul cămilelor? Și începe strofa cu „dollarul“, după care adaogă o strofă nouă, cu omul cel mai deștept acum din blajina noastră Românie. Figura Miței!!... care, iar extrem de amabilă, mi-a oferit o cafea turcească. Ne-am întors în grup, ei să se culce, eu să-ți scriu ție... Mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Marianei Zamf[irescu] cu salu tări pentru Coca Rar[incescu], pentru gestul lor care a făcut posibilă plecarea. Dimitrie a plecat la 8. Am telefonat la Adevărul; am vorbit cu d-ra Păsăraru, căreia i-am transmis - în lipsa lui Soreanu - tot, adăogând și multe salutări pentru ea, ceea ce a tușat-o mult. A spus că așteaptă cu nerăbdare tot ce le vei trimete. Cum îți scriam, au venit de la administrația blocului să plătesc pentru combustibil cinci mii lei: vezi mutra mea! Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă simt singură de când ai plecat. De obicei, în afecțiile și sfâșierile vieței, durerile se estompează cu vremea; [însă] acum fiecare zi amplifică singurătatea și vaerul ei, dezolarea crește și mă cuprinde toată, mai puternic, mai mult. Acum i se adaogă grija de frigul de acolo. Ce vei fi făcând, adevărat, adevărat? Oare tot timpul acesta nu mi-ai scris, sau nu au venit scrisorile? Ai primit Rev[ista] Fund[ațiilor] Reg[ale]? Ai terminat odată o scrisoare cu recomandația: „Fii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chiar dacă ar fi să nu mai găsești decât ruine și ca în Varlaam să spunem: „Pe malul Vavilonului șezum și plânsem“. Fă, te rog, cererea de prelungire de ședere și prin Legație, și prin poștă direct; pentru aceasta îți voi adăoga în plic, pe lângă cele două fotografii Mangalia și o Menaru luată din colecția ei (dată pe ascuns de Amidée), și timbru de o petiție. Înainte însă de a face asta, mai consultă-te și cu cei de acolo; întreabă pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să cheltuiască energie capătă putere covârșitoare asupra altora menite să strângă energia și s-o iconomisească : un caz analog ca al bugetelor vecinic soldate cu deficit, osândite a se echilibra vecinic cu împru- muturi. De unde - firească urmare - criză !” (I) „- Da, adaogă acești savanți ; omul va ajunge cu vremea să aibă ca înfățișare normală înfățișarea caricaturilor mult regre- tatului nostru amic Jiquidi : un cap foarte mare pe un trupușor mai mic decât capul... O domnișoară pudică n-are să-și mai poată acoperi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Lombroso. „Omul criminal”, matoidul, un caz de atavism, este și singurul lucru pe care-l decupează din acest dialog Leiba Zibal. Nu referințele la personalitățile științifice sacrosante, nu polemica, ci o imagine care corespunde cu imaginea lui Gheorghe. „Este evident, adaogă medicinistul. De aceea, criminalul pro- priu-zis, luat ca tip, are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat ; chipul lui de o caracteristică asprime și bestialitate, bătătoare la ochii deprinși ; e un rudiment
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nevoia de a-și cumpăra când va avea bani un costum nou, deoarece garderoba lui cam lasă de dorit de la o vreme ; în altă scrisoare, se interesează de posibilitatea găsirii unei slujbe modeste la un teatru de stat din Roma, adăogând în final „I am one of the poorest artists in Europe”. Cu toate acestea, are la Genova o locuință destul de mare ca să-i încapă imensa bibliotecă plină de ediții rare și de incunabule, în care a investit o avere. Călătorește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la altele, și așa mai departe, uitând apoi toate datele acumulate de care, odată cartea terminată, n a mai avut nevoie ; „În realitate sunt - iertați-mi expresia tare - de o incultură greu de imaginat la un scriitor de renume mondial”, adaogă el, evident exagerând. Cum se știe, el a citit întâia oară Don Quijote la 60 de ani, mulțumită răgazului oferit de călătoria cu transatlanticul spre exilul american. Altfel poate n-ar fi apucat niciodată să citească această mare carte „nefacultativă”. Toți
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
De acest lucru nu s-a putut mântui. Am în față o carte lămuritoare pentru cele ce s-au întâmplat și se vor mai întâmpla, este Viitorul se scrie : Libertate, a lui Eduard Șevarnadze, apărută înainte de evenimentele din august. Ceea ce adaogă interesului ei este o prefață inedită, pentru ediția a doua, apărută în noiembrie. Figura lui Șevarnadze se încarcă retrospectiv de o aură cu totul deosebită. Rolul lui de Cassandră în desfășurarea evenimentelor din Uniunea Sovietică de un an încoace dă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sus.) Demisia lui Șevarnadze din funcția de ministru de Externe și faimosul său strigăt de alarmă în ședința Sovietului Suprem : „Vine dictatura !” i-au dat o dimensiune profetică, pe care nu i-o mai poate nimica șterge. La aceasta se adaogă fraza semi sibilină rostită de el în prima noapte după declararea stării de excepție, când a venit la Casa Albă să se alăture lui Boris Elțîn : „Dacă Mihail Gorbaciov este implicat, ca victimă sau complice, în acest complot, va trebui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
goliardă, nu savantă. Universitățile sunt, ca și catedralele, creațiuni medievale ; cântecele goliardice, în limbă latină sau vulgară, sunt într-un fel reversul cântecelor liturgice. Constructor de catedrală prin arhitectonica operei, „student vagant” prin latura goliardică a poeziei lui, Nichita Stănescu adaogă o a treia trăsătură medievală profilului său liric, anume cea trubadurescă. E foarte interesantă, remarcabilă, tranziția lui Nichita Stănescu de la o poezie scriptică la una cantabilă. Imaginea poetului cântăreț, acompaniat de lăută, i se potrivește de minune. Am ascultat de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în scuipătoarea care era în colțul clasei. Colegul Vasile Bălan mi-a făcut observație și mie mi s-a părut că n-ar fi trebuit să-mi facă el observație. Și-a dat seama că n-am înțeles și a adăogat: „Nu-i pentru muci, ci pentru scuipat; de aceea se cheamă scuipătoare”. Mi-am dat seama că am mari lipsuri în educație. De fapt, până a ajunge la seminar eu nu mai văzusem o scuipătoare, și nimeni nu-mi vorbise
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la Școala Militară și pe front, este învinuit de fapte grave pentru care riscă o grea condamnare, că omul a făcut recurs la Inalta Curte de Casație și că m-a pus pe mine martor al apărării sale. Și a adăogat respectivul: „Ar fi păcat să nu ajutați un camarad de armată”. M-am codit, că am anunțat oamenii să merg cu „molifta postului”, să nu am bani pentru drum, dar m-a rugat stăruitor. „Gîndiți-vă câtă încredere are omul în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
În cadrul Asociației Oamenilor de Știință (A.O.Ș.). În lucrările acestei comisii apărute În vol. XXIX din 6 oct. 1988 s-au inserat puncte de vedere ce devansau opțiunile „Gintei Latine” ... „Criza axiologică, urmare a crizei ecologice la care se adaogă influențele administrațiilor totalitare, prefigurează „omul nou”, dezumanizat, deviat comportamental psihosocial, diminuat afectiv”. Articolul și expunerea la simpozion continuă cu măsurile ce se impun: ... „Respectarea În procesul dezvoltării a etosului autohton, ocrotirea monumentelor naturii, istorice, de artă. ... cultivarea valorilor morale și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]