1,420 matches
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > POEM FASTUOS Autor: Cristina Lila Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sînt adesea înțelesuri, Ce nu au cum să ne scape, De angoase și eresuri Care vin să ne adape. Sînt atîtea mări sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Și mai sînt acele clipe, Ce ne lasă să visăm, Sînt atîtea mări sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au
POEM FASTUOS de CRISTINA LILA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355152_a_356481]
-
Stelele le-am numărat: Dar nu steaua cerului Ci sclipirea ochiului Care blând mă legăna Sub gingașă palm-a ta. Sub gingașă palm-a ta. Și cu tine-am tot doinit, Dorurile-am ostoit, Le-am tot dat, Le-am adăpat Ochi din ochi și din oftat Și cu tine-am tot plecat Colo-n naltul muntelui, Pe creanga destinului De sub brațul pinului, La izvorul dorului, La izvorul dorului. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu: „Imaginarele iubiri” Referință Bibliografică
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
legănat, Cătun pierdut în spațiu și uitare. La drumu-i veșnic Luna stacojie Privește curioasă și timidă Ciorchinii stalactitelor din vie, Podoabă siderală translucidă Doar ciutura pe ghizduri părăsită Visează însetată numai apă, Îngândurare cernere prin sită, Tăcerile în turme se adapă. În murmurul de calde violine Se leagănă în visele senine, Cu pași neauziți uitarea vine, Pasc herghelii pășuni diamantine. Nu veți găsi nicicând aievea satul, Imaginile plaiului natal. Eu îl colind de-a lungul și de-a latul, Dar satul
SATUL MEU, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355550_a_356879]
-
vie, limpede, pură, Setea mă arde seaca în gură Da' nu-ntind mîna să iau o cană Gestul în sine e o sudalma E că blestemul ce ne-a legat De viață asta grea de păcat Trec călătorii, care-și adapă Caii în flăcări, avizi de apă- Fluturii nopții, negri, nervoși, Cad și se-neacă, dar mor frumoși Luna spre seară arde și ea Plonjînd în apă, dulce și grea, Mai trec și păsări prin umbră zilei Stîrnind în mine vuietul
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-s toamnele plecate la plimbare Și nu-ndrăznesc să vină mai aproape Le-am pus iubirea ta între hotare Ca lacrima din ploi să nu m-adape Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal , eu floarea ta albastră Trăind prezent,iar lacrima de ieri Am răstignit-o în amurguri stranii Pe-o cruce de-ntuneric sideral
MI-AI ADUS DOAR PRIMĂVERI ÎN DAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356123_a_357452]
-
Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sunetul unei voci de cristal străbate munții de piatră ai viselor mele ca un imn al iubirii ce pătrunde în piatră în curgerea apei și în culoarea petalei ce se adapă cu lumina din soarele răsărit Devine un imn al iubirii și cu mantia lui îmi înfășor sensul vieții și ademenesc zborul păsării ce se alintă în curenți planetei Foșnește cuvântul Iubito să nu trezim toată semantica lui cu îmbinările noastre
SUNETUL UNEI VOCI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368806_a_370135]
-
Cum iubirea trece de la părinți în frați. De atâta dor zăpezile cer poeme în brazde Și cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Și, pe neștiute vin din veșnicie să se-adape. Îmi este dor de Eminescu pe înserate Când îi citesc versul pe genunchi de iubită, Construiesc din metafore cu migală palate Și alături de el cad iarăși în ispită... Eminescu Eminescu, cetatea limbii române cu toate turnurile Carpaților modelate de balade
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
de vină nu este zidirea ci norul din inima ta. NU-I NIMENI gânduri rebele se risipesc printre stele și doruri mă-ncearcă în suflet... mărgele și clipe se duc durut și departe nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. e trista-nserarea și dulce plouă cu stele tăcut în noapte și-aproape ... nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. brațele-mi sunt aripi deschise ferestre zâmbind larg deschise în noapte durut de departe și ... nu-i nimeni din
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
mă-ncearcă în suflet... mărgele și clipe se duc durut și departe nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. e trista-nserarea și dulce plouă cu stele tăcut în noapte și-aproape ... nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. brațele-mi sunt aripi deschise ferestre zâmbind larg deschise în noapte durut de departe și ... nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. MONUMENTALISME iertat să-mi fie-n asta lume ca pentru un motiv anume cerșesc atenția mărita pentru
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
și dulce plouă cu stele tăcut în noapte și-aproape ... nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. brațele-mi sunt aripi deschise ferestre zâmbind larg deschise în noapte durut de departe și ... nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. MONUMENTALISME iertat să-mi fie-n asta lume ca pentru un motiv anume cerșesc atenția mărita pentru trăirea cea rostită nu poți să fii nici porc, nici zeu în platosa-mbracat, se știe când platoșa-i biet expozeu iar tu aiurea
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
felul de a trăi al moților. Amintim aici: Flori din Apuseni (folclor poetic din zona Someșului Mic, 1978), Cartea Vâlvelor (culegere de folclor, 1982), Legende din Țara Moților (1983), Drumul Urieșilor (1986), Zânele din Cetatea Ghiurbercului (roman, 2001), De unde se adapă curcubeul (2002), Lavița de piatră (povestiri, 2003), care amintesc pe alocuri de cartea lui Al. Mitru din 1974, Muntele de aur - legende si povesti din Munții Apuseni, ce își are sursa de inspirație în aceeași zonă spirituală. Majoritatea prozelor Mariei
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
catarg Ce-și risipea durerea că valul între maluri De care cu-ndurare și astăzi eu mai trag 4 Săriți în disperare, corabia ia apă Și nu mai este dulce, sărată e și rece Rechinii cu cadavre de mateloți se-adapă Cînd simt că timpul nostru în neguri se petrece 5 Dar nu-s toate trecute, măi respirăm o dată Cu ultima sforțare de-a fi în veci eroi De care se îmbată de-a pururi orice față Ce și-a pierdut condurii
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
mai are, îl întreb de ceva îl mai doare, sau ce bucurie-i mai pot da chiar eu. În fiecare zi, pun sufletul să vorbească cu păsările, cu cerul și cu florile, cu brazii, izvoarele, apoi îl pun să se-adape, îl pun să adune la el și să mângâie toate cântecele ce le cântă stelele, oamenii, soarele. Dar cel mai mult îl învăț cum să dăruie lumii cuvânt de lumină, cum să legene dorurile, s-aline suspinele și să cheme
ÎN FIECARE ZI de LEONID IACOB în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370932_a_372261]
-
Versuri > Farmec > POVESTE... Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului În inima adâncă a muntelui, izvor de cleștar, apele repezi, reci ca de gheață, curg spre hotar, turme de căprioare se adapă , nici nu tresar. Fără de teamă se apropie calm, un cerb lopătar. E un răstimp de odihnă, acum mult mai rar, ciutele și puii lor își astâmpără setea fără habar. Sus tot mai sus, spre pe steiul de stâncă, numai caprele
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
prin datina creștină, Când așteptăm, smeriți, Lumină-n prag de Paște. ÎN SATUL MIROSIND A PÂINE... Stă liliacul să-nflorească în satul cu miros de pâine foșnesc dorințe-n poala ierbii când noi pășim încet spre mâine privind cum se adapă cerbii... O lacrimă copilărească pe-obrazul nins cu alb de floare adastă-n tihnă, limpezită în roua dulce-a dimineții Din umbra clipei, hărăzită nectar să toarne-n cupa vieții, răzbate-o tainică chemare... O amintire din pruncie - naive patimi
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Sfântul nu mai are putere să vorbească. Puterile îl părăsesc, mai poate doar să se roage întru sine și să-I ceară iertare lui Dumnezeu. Din gura îi curg sânge și salivă, în același timp. Pământul de sub el s-a adăpat cu sângele său, care curge din belșug. Își pierde cunoștința. Păgânii îl socotesc mort. Cu o sabie taie frânghia care îl ține agățat în copac și trupul lui cade la pământ. Dar nebunia care îi mâna nu se oprește. Îl
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
gii...Li...li...căă! Idee total absurdă. Lică putea împușca, fie pe Tudorel, fie armăsarii. Dar, cine mai gândea în clipele ălea?! Apoi, armăsarii au început să alerge și mai repede pentru că simțiseră mirosul băiatului care i-a hrănit și adăpat toată toamna. Bietul Lică, deși tremura, îndreptă pușca în direcția lupului, pe lângă urechea neamțului, ușor deasupra armăsarului din dreapta. Parcă știa ce face! Închise ochii și, cu mâna tremurândă...apăsă pe trăgaci... În acea fracțiune de secundă nimeni nu mai știa
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
zică: Domn este Iisus de¬cât în Duhul Sfânt“ (I Cor. 12, 3). Teologul Boris Bobrinskoy semna¬lea¬ză că Duhul este dăruit Bisericii nu doar de Tatăl și de Fiul, ci, îm¬părtășind Bisericii darurile Sa¬le, El o adapă chiar „cu Da¬rul lui Dumnezeu care este El Însuși“. Prin Pogorârea Duhului Sfânt intră în timp, ca Îm¬pă¬ră¬ție deschisă spre zări cerești, Bi-serica. Astfel, Biserica însăși e darul Duhului, căci ea Îl găz¬du¬iește atât
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
Calcă sfânt pe marea-mi vieții. Ce s-a liniștit degrab. Baia Mare, 14 iunie 2016 Plânsul naturii Plânge natura cu picuri din ploi, Din înalte talazuri de apă. Din mări, din oceane, din fluvii și văi, De unde norii mereu se adapă. Cu pălmi nevăzute se udă din lac, Vântul cu plete de aer ce duce... Răvașe de lacrimi și nuferii albi Și clipa ce se pierde în spume. Torente de vise se-nmoaie-n pustiu. În tăcerea cea rece a ploii
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
grăbit către fată Și-ntreabă vântul de unde-i lăsată, S-o facă văzută ! O trece cu grijă de om peste ape, I-arată-n pădure un cerb săgetat Și carne și apă și foc blestemat, Îi dă să mănânce apoi să se-adape, Să-i spună acuma ce vrea să sape, Să-nceapă odat' ! - Vin, Sfinte Părinte, de-acolo de unde Distanțele-s mici, iar oamenii-s mari, S-ajungi, ai nevoie de ani ca să-i sari . Imaginea voastră putea-va pătrunde Doar până-n
CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370315_a_371644]
-
Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Tu știi destul de bine că ochii tăi sunt ape Ce curg la mine-n suflet și-mi izvorăsc fiori, Ca patima din trup din ei să se adape, De ce te uiți la mine, tu vrei să mă omori? * De ce te uiți, ce satisfacție ți-aduce Când vezi că-n ochi tăi sufletu-mi se îneacă, De ce te uiți cu ochii de apa dulce Pe care nici o mare nu
DE CE VREI TU? de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370395_a_371724]
-
grăbit către fată Și-ntreabă vântul de unde-i lăsată, S-o facă văzută ! O trece cu grijă de om peste ape, I-arată-n pădure un cerb săgetat Și carne și apă și foc blestemat, Îi dă să mănânce apoi să se-adape, Să-i spună acuma ce vrea să sape, Să-nceapă odat' ! - Vin Sfinte Părinte, de-acolo, de unde Distanțele-s mici, iar oamenii-s mari, S-ajungi , ai nevoie de ani ca să-i sari . Imaginea voastră putea-va pătrunde Doar până-n
VENIM DE UNDEVA ȘI MERGEM NICĂIERI ?! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370453_a_371782]
-
ANIVERSAR) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lumina dimineților senine Inundă inima-mi mereu flămândă, Topind tot întunericul din mine - E joi, și razele abundă. Râul cel trist își leapădă tulpanul Adapă-n noi speranța regăsirii, Trec zilele și se-mplinește anul - Urc, joia, treptele-mplinirii. Rotunde-s astăzi roadele frăției, Albastrul slovelor inundă zarea Și cerul cheamă trilul ciocârliei - Irumpe, joia, sărbătoarea. Aprinsă-i azi făclia deșteptării, Răzbate românescul din ziare
AŞTEPT O JOIE VIITOARE (ACROSTIH ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369475_a_370804]
-
de meleagurile natale, imagini ale acestora au însoțit-o în permanență, ascunse în suflet, minte și inimă, constituindu-se într-un izvor nesecat la care, ori de câte ori o cuprindea melancolia sau dorul de casă, ca o sete greu de ostoit, se adăpa. Credința strămoșească - ”.../ Adu-ți aminte de această Betanie,/ Când agonia crucii te va înseta cumplit!/Gândește-te că cei din urmă prieteni/ Plâng lângă tine, la picioarele crucii tale,/ Așa cum a plâns Betania Domnului Isus,/ În ceasul celui mai negru
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
-a timpul și-a venit și vremea Iubirea să-i sădească-n suflet foc Cu ochii blânzi când l-a privit Iedeea Măritul prinț s-a-ndrăgostit pe loc. Lângă izvorul din poiana verde Privind-o pe furiș cum se-adăpa Îi încolți în suflet o idee Ce-ar fi să-ntreb de vrea să fie a mea? Se-apropie încet cu pași timizi, Cu buze calde râscolind izvorul Vrei cu-n sărut ca setea să mi-o stingi Și, ca
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]