1,572 matches
-
ARNĂUTU:Sunt nălucile nopții. Nu le băgați în seamă că vă pocesc: vă mutilează, vă strâmbă gura, rămâneți muți, surzi, orbi... CĂPITANUL SASU:Ce-i de făcut căpitane? CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu calm)Nu vă lăsați ispitiți de ele. Vă vor ademeni să le îmbrățișați. Nu cedați tentației că sunteți pierduți! Cei patru călăreți se strecoară tiptil printre fantasmele care dansează în jurul lor și care le șoptesc: FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!... Drumeagul pătrunde într-o poieniță
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
CĂLĂTORIE ÎN INFERN (APOCALIPSA POETICA) (versuri), cartea de debut a vrânceanului SEBASTIAN IONEL DOGARU. Citind volumul vom trăi cu o mare intensitate trăirile poetului. Frământările lui, vreme în care ispita ia chip de femeie și i se strecoară în sânge, ademenindu-l. Chinul, suferință indeciziei, autoflagelarea (chiar și blestemul) sunt descrise minuțios, recunoscute, supunându-se lor din dorința purificării. Poezia lui Sebastian Ionel Dogaru este un spațiu liric dens, metaforic îmbrăcând complicate și chinuitoare stări ale luptei cu sine. Pe alocuri
„CĂLĂTORIE ÎN INFERN (APOCALIPSA POETICĂ)” (VERSURI) DE SEBASTIAN IONEL DOGARU (MOVILIŢA, VRANCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351988_a_353317]
-
o poveste minunată având că eroina pe căprioara ce vine mereu în grădina voastră. De aceia m-am prezentat la domnișoara Betty, că așa o cheamă și e domnișoara, ca să discut cu ea și să văd cum putem să o ademenim și pe ea în poveștile noastre. Noi până acum am avut deaface numai cu „românași” de ai noștri dar Betty e canadianca și vorbește engleză. După cum știi, Dumnezeu m-a înzestrat cu putință să mă pot înțelege cu orice vorbire
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
o poveste minunată având că eroina pe căprioara ce vine mereu în grădina voastră. De aceia m-am prezentat la domnișoara Betty, că așa o cheamă și e domnișoara, ca să discut cu ea și să văd cum putem să o ademenim și pe ea în poveștile noastre. Noi până acum am avut deaface numai cu „românași” de ai noștri dar Betty e canadianca și vorbește engleză. După cum știi, Dumnezeu m-a înzestrat cu putință să mă pot înțelege cu orice vorbire
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DANSAM ÎN PLOAIE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1243 din 27 mai 2014 Toate Articolele Autorului Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind Cum îmi țineam umbrela bucuriei Deschisă peste umbră. Chicotind Te-ademeneam în lumea nebuniei De-a fi doar noi și-altfel măcar un vis. Ștergând din gânduri orișice-ntrebare, Să înfruntam în doi, în câmp deschis Iubirea asta mare...tot mai mare Care creștea în noi și ne-aprindea În ochi
DANSAM ÎN PLOAIE de AURA POPA în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350575_a_351904]
-
urmă reușește să-l elibereze. Câte înjurături, câtă ocară a primit din partea stăpânului. Cu lacrimi în ochi animalul își asuma dojana. - Ei, lasă că-ți arăt eu ție! - exclamă tatăl. Nervos din cale afară că l-a mușcat, stăpînul îl ademenește pe dealul din apropiere. Săracul șchiopăta și în trei picioare, cu lacrimile curgându-i, își urma credincios stăpânul. Copiii alergau în urma tatălui și-l implorau să-l ierte. - Te rugăm să-l ierți că de durere poate nici nu și-
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
lunii. Broască sub piatră - fântână cu cumpănă la drum doar umbra. Frunze veștede în țepii ariciului - idile târzii. Nuntă de molii - o cravată de lână covor spre altar. Păstrăv sub stâncă - ne privim ca doi amici arunc undița. Farul pâlpâie ademenind fluturii să eșueze. Referință Bibliografică: Haiku de Gheorghe Vicol / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 673, Anul II, 03 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
spre noi înșine. Iar dacă vreodată mă veți căuta pentru cronica unui interviu anunțat (poate acela de martor la moartea primului zeu!) mă veți găsi pe străzile mele sau dacă din politețe sau din binecuvântate pricini scrisul meu vă va ademeni mă veți găsi pe-aceleași străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu cîini slăbănogi și speriate fantome străzi cu îndrăgostiți și pătimașe săruturi străzi ce înghit străzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. Iar voi, necititorii mei, dacă într-adevăr din cuvântate și binecuvântate pricini ceea ce-am scris vă va ademeni solicitându-vă sistemul nervos vegetativ, simpatic și parasimpatic luând totul ca o probă a probei de probă mă veți găsi la locul știut printre fotonii și frumusonii tăcutei tristeți tot mai fărâmițat de absențe potrivindu-mi monadele tăcerii. Și dacă
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
întreba de cărțile prin care se plimbă aceleași bodegi aceeași bărbați ce nu obosesc niciodată sau despre cel înveșmântat în carcasa de pământ dospit sau despre același gust al lepădării de sine din gură și dacă găsindu-mă mă veți ademeni cu vorbe goale și fericiri amânate așa cum am și scris cu altă Deșertăciune voi răspunde Deșertăciunii. DANIEL CORBU noiembrie,2011 Referință Bibliografică: Scrisoare deschisă necititorilor mei - Daniel Corbu / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
o zi eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o țară ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta. Mă simt prinsă în mrejele țării care, cu o ultimă sforțare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzăpezite iarna, prin adierea florilor de primavară, cu aerul ei de fecioară adormită de bogăția verii și dezmierdată de o bătrână toamnă târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivată cu sapa și
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 720 din 20 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului 4 CAMERA NEAGRA A fi cerșetor o meserie greu de învățat! Ademenit de domnul bine îmbrăcat din gara Ploiești Suman a fost adus în București la un adăpost unde avea să afle adevărul despre ceea ce avea să facă. Fiind toamna nu avea cine știe ce haine ca îmbrăcăminte, în plus era desculț. După ce a
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
Articolele Autorului „CĂLĂTORIE ÎN INFERN (APOCALIPSA POETICĂ)” (versuri) de Sebastian Ionel DOGARU (Movilița, Vrancea) Citind volumul vom trăi cu o mare intensitate trăirile poetului. Frământările lui, vreme în care ispita ia chip de femeie și i se strecoară în sânge, ademenindu-l. Chinul, suferința indeciziei, autoflagelarea (chiar și blestemul) sunt descrise minuțios, recunoscute, supunându-se lor din dorința purificării. Poezia lui Sebastian Ionel Dogaru este un spațiu liric dens, metaforic îmbrăcând complicate și chinuitoare stări ale luptei cu sine. Pe alocuri
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
și să muncesc - oftă fata. -Și atunci, de ce ai atâtea rezerve? -Vezi, hotărârea mea este foarte serioasă, dar ca să cuceresc pe cineva, ca să mă ajute în acest sens, nu am să mă culc pentru asta! - realiza pe loc că îl ademenește pe băiat spre o capcană ascunsă, dar nu avea ce pierde. Tânărul a căzut pe gânduri, dar a lăsat fata să plece fără nicio replică. Următoarea zi a fost chiar ultima, iar Ana avea nevoie să se pregătească, așa că au
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
numai din inspirația lui Petre Ispirescu. Apa noastră cea de toate zilele se scoate din adîncul pămîntului de la vreo zece metri, dacă ai norocul să nu te fi ostenit în zadar. Vecinul nostru, om nevoiaș ca toți cei de pe aici, ademeniți de voluptatea masochistă de a ne căuta fericirea tocmai în disperarea noastră tradițională (săraci, dar cinstiți!), a pus mîna pe sapă și s-a străduit să coboare cît mai mult în adîncul pămîntului, cu o pasiune julverniană emoționantă, ajutat de
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
Crengile se agață de cer Doar cuvinte mii de cuvinte albastre acoperă trupul alb zvâcnirile din timpurile plecate Nori plutitori în maci roșii abstracte figuri însetate lalele în muzica albinelor brațele cuprind sunetul din noi un fluture pe flori Dimineața ademenește cântecul ciocărliilor se așează munții în reflecție cenușie verdele de brazi dilată clipele măreția inundă pașii spre liniștea culorilor Suzana Deac Referință Bibliografică: Crengile se agață de cer / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09
CRENGILE SE AGAŢĂ DE CER de SUZANA DEAC în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356399_a_357728]
-
străbat, rolul istoriei în modelarea destinului lor, „conștiințe amenințate” care au curajul să-și ducă până la capăt - cu demnitate - existența labirintică. Autorul Octavian Curpaș, mânuitor dibaci al cuvântului scris, stâpânind bine arta reportajului, își ține în frâu sentimentele ce-l ademenesc spre timpuri trecute, spre locurile natale pline de poezie și iubire (trăiri ce-l încolțesc, asemenea unei „haite de lupi” flămânde...), și oferă cititorului „povestea” învăluită în aerul misterios al dimineților însorite și aerul tare al munților peste a căror
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
o rază în cercul iubirii. Și ... când juram în șoaptă la ureche: „Că sunt al tău, și nu am pretedent pereche”, mă dojeneai frumos: „Că suntem neam și rudă veche”. Mă rușinam. Eram mai mic. Iar tu, o prefăcută, m-ademeneai c-un piept de guguștiuc și ... „Lasă, tu, că nu-i vremea trecută !” Îți amintești ? Erau timpuri frumoase ! Păcat că azi suntem blamați, dar, fără să regretăm trecutul, eu jur că și-n prezent suntem, fără să plângem, cu iubire
COPI BOGAŢI, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/356046_a_357375]
-
Belean Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului stai, stai lângă mine, să vezi ce rece este rugina nopții aș putea chiar s-o îmbrac dar mi-e frică de tăcere drumul ei mă va ademeni în somn într-un jar nou născut luminii îi aștern la picioare un preș alb îi pun nume de fruct peste care așez suspinul dar ascultă nu mai pot călca pe cer singurătatea s-a încolăcit că o iederă îmi
STAI, STAI LÂNGĂ MINE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356045_a_357374]
-
Otoman, motive florale. Celelalte erau realizate din scânduri subțiri ,tapetate cu hârtie coloratză sau plus. Lăzile erau folosite de insulari pentru depozitat . Ei le mai numeau și lăzi de rufe (se dădeau la nunta după 1908 după modelul românesc) De ademenea o măsuță specială MUM ISCHEMLESI adusă probabil din Turcia, pe care se punea sfeșnicul sau lampă .Pentru iluminat, până la înființarea centralei electrice pe insula s-au folosit lumânările. În colecție există mai multe sfeșnice atât de proveniență din centre central
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354892_a_356221]
-
Lanul de maci ne este tainic pat ... ” sau: „Să te sărut, să te descânt cum doar buzele-mi știu/ Să-ți fac culcuș în lut, tu mie vizitiu/ Să mă respiri încet, nebun că un păgân/ Iar eu să de ademenesc cu floarea de salcâm ... ” Cu siguranță că, prin intermediul freneticei pasiuni pentru poezie, Luminița Amărie se va înscrie cu aplomb pe orbită lumii literare. Octavian CURPAȘ Phoenix, Arizona, SUA 11 august 2012 Referință Bibliografica: Octavian CURPAȘ - LACRIMILE LUMINIȚEI AMĂRIE / Octavian Curpaș
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
praguri interzise desfătării. Asemenea unui cântec trist, îmi desfac aripile deseori, și mă pierd pe un cer răzvrătit, prăbușit în albastru casant al nepăsării... Pe tâmpla albită a timpului las un sărut... iertându-l de toate vicleșugurile ce m-au ademenit nopți și zile la rând, într-un vis ciopârțit, disonant. Resemnată în fața neantului, îmi deschid larg brațele, chemând liniștea din zori, implorând-o să pună frâu furtunii ce-a zădărnicit bucuria unui zbor... Mă înalț peste leșul cuvintelor - sfârtecate de
PASĂRE ALBĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355256_a_356585]
-
ea cu duioșie, crezi că-ți întinde brațul Trezește-te din vise că tocmai ți-a-ntins lațul Pe gâtul ce-ți mângâie și simți cum te-nfioară Tu crezi că-ți dă iubire, când picură doar ceară. În pat te-ademenește și ca o desfrânată Tu crezi că-ți aparține, a ta o crezi că-i toată Când ea tsimți că te-nalță pe culmile iubirii Abilă îți sădește sămaânța amăgirii. Căci într-o zi ce-o vei numi nefastă Ca
IMPERIUL IUBIRII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355482_a_356811]
-
a limitei; al baladei ”Toma Alimoș ”, unde crima este justificată prin obținerea dreptății în afara legii,inclusiv al celor creștinești;la fel și în”Cântecul lui Vălean”,unde pe un fecior chipeș dar și muieratic și fără scrupule, o nevastă, îl ademenește cu bucate otrăvite, în urma cărora moare în timp ce ascultă mustrările materne,este o eroare permanetizată de-a lungul istoriei literaturii romaâne. De la Alecsandri, Călinescu, Mircea Eliade, Dumitru Caracostea, Lucian Blaga, Z.Cârlugea, Horia Bădescu, pentru a enumera câțiva, au subliniat faptul
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356783_a_358112]
-
dăltuiți în fildeș și-ți săruta cu nesaț spatele cu pielea albă și moale ca o azima caldă, îmi place să-ți strâng talia subțire între palmele mele făcute inel lăsându-mă vrăjit de voluptatea soldurilor; portalul coapselor tale mă ademenește, mă simt ca în fața porții unui castel închisă cu o mie de lacăte pe care dinții mei ascuțiți le deschide unul câte unul. Mă vei ierta pentru colții mei înfipți în zăpadă sânului tău, dar fraga sfârcurilor mi-a trezit
IUBITO,MI-E DOR DE TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356854_a_358183]